Interviu cu av. Simona Pirtea, cofondator, Enache Pirtea și Asociații
Este onorant pentru Grupul Universul Juridic să vă repoziționeze în galeria celor mai reprezentative doamne din comunitatea juridică din România. Ați fost mereu alături de breaslă, de clienți, de piață și performanța dv. nu a scăzut, deși ați devenit nu cu multă vreme în urmă, din nou, mamă. Cum ați reușit să echilibrați rigorile profesionale cu cele falmiliale? Cât de mult s-au schimbat lucrurile în ceea ce vă privește în ultima perioadă?
Este o mare bucurie să fac parte din această comunitate și să regăsesc, în jurul meu, atâtea femei extraordinare care reușesc să fie prezente, relevante și implicate în profesie, dar și în viața de familie.
Pentru mine, revenirea în rolul de mamă a fost, din nou, o redescoperire. Nu cred că există un „echilibru” perfect între viața profesională și cea personală – mai ales într-o profesie atât de intensă cum este avocatura. Există, mai degrabă, o negociere permanentă între roluri, o capacitate de a prioritiza în mod conștient și, mai ales, de a nu te judeca prea aspru.
Am învățat să cer ajutor, să deleg mai mult, să am încredere mai multă în echipă
Ceea ce s-a schimbat în ultima perioadă este, poate, privirea mea asupra timpului. L-am înțeles mai profund. Am devenit mai atentă la ce contează cu adevărat și mai fermă în decizii. Copiii au această capacitate de a te ancora în esențial, iar eu cred că asta m-a făcut un profesionist mai bun. Nu e ușor, dar e frumos.
Ați declarat recent că recunoașterea, la începtul acestui an, a societății Enache Pirtea & Asociatii ca Tier 1 Firm în prestigiosul clasament al directorului Legal 500, înseamnă mai mult decât un premiu, că acesta reprezintă „o reflectare a valorilor care definesc firma”. Cum ați crescut și, mai ales, cum v-ați menținut pe această poziție?
Faptul că Enache Pirtea & Asociații a fost recunoscută ca firmă de Tier 1 în Legal 500 a venit ca o reconfirmare a unui parcurs construit cu multă dedicare, răbdare, seriozitate și consecvență. Ne-am dorit, de la început, să facem lucrurile bine, cu respect pentru lege, pentru oameni și pentru meserie – iar asta s-a văzut în modul în care am crescut.
Am reușit să ne menținem în top pentru că nu am tratat niciodată cazurile ca pe simple dosare. Ne implicăm în profunzime, înțelegem nu doar contextul juridic, ci și realitățile din spatele fiecărui client, fie că vorbim de companii, antreprenori, oficiali publici sau profesioniști din industrii reglementate.
Lucrăm în echipă, investim în oameni și ținem mult la calitatea muncii noastre. Nu urmărim perfecțiunea de dragul aparenței, ci eficiența și corectitudinea – și cred că asta face diferența pe termen lung.
Ați fost desemnată și în acest an drept Leading Partner în acest clasament. Cum ajung clienții dv. să afle, să conștientizeze și să se bucure de această recunoaștere?
Titlul de Leading Partner mă onorează, dar îl văd, în primul rând, ca pe o responsabilitate. Nu este vorba doar despre un titlu într-un clasament, ci despre o confirmare a încrederii pe care clienții o au în mine, în echipă și în modul în care alegem să lucrăm.
Clienții noștri nu vin la noi pentru premii sau mențiuni, ci pentru că au nevoie de sprijin real, într-un moment dificil sau decisiv pentru ei. Și atunci e nevoie să fii Om, nu doar avocat. Însă, în timp, astfel de recunoașteri contribuie la consolidarea încrederii: le arată că sunt pe mâini bune.
Cred că cel mai sincer mod prin care această recunoaștere ajunge la ei este prin relația directă pe care o avem: prin transparență, asumare și rezultate.
Din ce domenii economice provin, în majoritate, clienții dumneavoastră? Sunt aceștia mai degrabă recomandați de succesele precedente ale societății, de justițiabilii câștigători, sau ajung la dv. de pe urma unor liste cu societăți de succes?
Clienții noștri provin, în mare parte, din industrii reglementate și din zone economice unde presiunea conformării legale este constantă și complexă – cum ar fi industria farmaceutică, energie, media, tehnologie, sectorul financiar sau domeniul public. Lucrăm și cu antreprenori, și cu multinaționale, dar și cu oameni-cheie din businessul românesc și european care înțeleg importanța protecției legale solide, mai ales în fața riscurilor de ordin penal sau de reglementare.
Majoritatea clienților ajung la noi prin recomandări directe. E, poate, cea mai sinceră formă de validare a muncii noastre. Nu ne bazăm pe vizibilitate sau listări în directoare, deși acestea au un rol important în profilul unei firme. Dar ceea ce face diferența este experiența trăită de client – felul în care ne implicăm, comunicarea, seriozitatea cu care tratăm fiecare caz.
Am avut norocul ca, de-a lungul timpului, succesul unor cazuri complexe să genereze încredere și deschidere din partea altor persoane aflate în situații similare. E un cerc al încrederii care s-a construit natural și care ne responsabilizează permanent.
Cum v-ați definit stilul de leadership și ce ați învățat despre oameni, echipe și încredere în acest proces?
Stilul meu s-a format în timp, prin experiență și multă observație. A început cu întrebări, nu cu certitudini. Cu atenție, nu cu putere. Nu am urmărit niciodată să „conduc” formal, ci să creez un cadru în care oamenii să funcționeze la potențial maxim, cu claritate și încredere, chiar și în lipsa mea. Am învățat că încrederea nu se cere, ci se construiește, uneori în tăcere. Că oamenii nu au nevoie de un lider perfect, ci de unul coerent. Și că uneori cea mai importantă calitate e să știi să asculți, fără să intervii imediat, acordând încredere.
Care credeți că este cel mai important lucru pe care îl lăsați în urmă, dincolo de cazuri câștigate și recunoaștere publică?
Cred că ceea ce rămâne cu adevărat nu sunt rezultatele de pe hârtie, ci felul în care ai fost acolo. Modul în care ai tratat oamenii. Cum ai răspuns când nu era clar ce urmează. Cum ai gestionat greul, nu doar reușita.
Mi-ar plăcea ca, în timp, să rămână în urmă un fel de a face lucrurile: cu rigoare, dar fără aroganță. Cu claritate, dar fără rigiditate. Și cu un tip de fermitate care vine nu din orgoliu, ci din responsabilitate.
Angajamentul Enache Pirtea & Asociatii de a susține guvernanța și leadershipul puternic și educat la nivel de board în cadrul companiilor și organizațiilor este în strânsă legătură cu misiunea ENVISIA – Boards of Elite, prima școală de business din România pentru membrii consiililor de administrație. Cum v-ați implicat în acest demers?
M-am implicat în acest proiect pentru că ENVISIA este aliniată cu ceea ce cred: că o guvernanță solidă este esențială pentru sănătatea unei companii. De cele mai multe ori, problemele juridice nu apar din rea-credință, ci din lipsa unor mecanisme clare de decizie, control și asumare. Iar aici, educația la nivel de board face o diferență uriașă.
Totodată, una dintre cele mai mari provocări ale mediului de afaceri românesc este tranziția de la o cultură a deciziilor concentrate sau spontane la una a deciziilor asumate, informate, colective – iar asta înseamnă guvernanță. Nu ca un concept abstract, ci ca un set de reguli, valori și comportamente prin care companiile pot deveni mai reziliente, mai transparente și mai responsabile.
Colaborarea dintre Enache Pirtea & Asociații și ENVISIA, precum și implicarea mea la nivel de board dar și ca student și lector, vine tocmai din această convingere comună: că leadershipul responsabil începe cu o bună înțelegere a legii, dar se desăvârșește prin etică, viziune și pregătire continuă.
În cursul anului trecut, am notat din nou contribuția EPA în cadrul International Comparative Legal Guide (ICLG) privind domeniul combaterii spălării banilor (AML) în România. Cât de pregătită este țara noastră să facă față acestor amenințări?
Participarea noastră la ghidul internațional ICLG – Anti-Money Laundering este parte dintr-un efort constant de a contribui la clarificarea și adaptarea cadrului legal românesc la standardele internaționale. Este o zonă în care ne implicăm activ, atât juridic, cât și educațional.
România a făcut progrese semnificative în ceea ce privește legislația de prevenire și combatere a spălării banilor, mai ales sub presiunea angajamentelor europene și internaționale. Există instituții funcționale, norme aliniate și o preocupare crescută pentru conformitate – mai ales în industriile reglementate.
Totuși, provocările rămân. Una dintre cele mai importante este aplicarea unitară și coerentă a legislației. Complexitatea cazurilor, dar și viteza cu care apar noi forme de risc – mai ales cele digitale – necesită adaptare continuă, specializare și o mai bună colaborare între mediul privat și autorități.
Ca practicieni, vedem tot mai multă atenție din partea companiilor asupra aspectelor legate de compliance și due diligence, ceea ce e un semn bun. Dar mai e nevoie de educație, de anticipare și de o cultură reală a conformării, nu doar de reacție în fața controalelor sau sancțiunilor.
România este, așadar, într-un proces – unul vizibil, dar care trebuie susținut prin consecvență, investiție în expertiză și deschidere către bune practici internaționale.
Cum arată un lider al zilelor noastre?
Un lider al zilelor noastre arată mai puțin ca o figură autoritară și mai mult ca un om care știe să asculte, să adune în jurul lui, să ia decizii clare și asumate – dar cu bun-simț, curaj și o direcție limpede.
România are nevoie, mai mult ca oricând, de lideri care nu fug de cuvântul „patriotism”, dar care îl definesc prin acțiuni concrete, nu prin vorbe mari. De oameni care pun interesul public înaintea celui personal, care nu privesc fiecare rol sau mandat ca pe o oportunitate de capitalizare individuală, ci ca pe o datorie temporară față de comunitate.
Avem nevoie de integritate reală, nu doar declarativă. De curaj, nu doar de a vorbi, ci de a face ce trebuie, chiar și atunci când nu e confortabil sau popular. Și de grijă. Da, grija față de țară, față de cei din jur, față de ceea ce rămâne în urmă după noi – fie că e vorba de echipe, instituții sau reguli.
Un lider autentic nu mai poate fi tributar vechiului model de putere verticală. Avem nevoie de construcție sustenabilă, în parteneriat, cu viziune și răbdare. România nu mai are timp pentru soluții pe termen scurt sau pentru improvizații.
Avem nevoie de o ieșire conștientă din inerția ultimelor decenii și de lideri care nu promit, ci inspiră prin exemplu. Care nu vor totul „acum”, ci construiesc temeinic, pentru mai târziu.
E nevoie de mai multă „bărbăție” și încredere acum, în acest context neobișnuit? Sunt doamnele suficient de pregătite moral să traverseze criza?
Cred că traversăm un moment care nu cere neapărat „mai multă bărbăție”, ci mai multă luciditate, claritate și asumare. În vremuri complicate, avem nevoie de lideri care să știe nu doar să decidă, ci și să țină aproape echipele, să creeze încredere, să inspire stabilitate.
Și aici, calitățile tradițional asociate cu leadershipul feminin – grija, empatia, capacitatea de a asculta, de a susține și de a menține coerența într-un climat tensionat – devin nu doar utile, ci esențiale.
Doamnele sunt pregătite. Poate chiar mai pregătite decât se crede, pentru că au învățat, de multe ori, să conducă discret, fără etichete, fără impunere, ci prin exemplu, răbdare și claritate morală. Iar asta contează enorm într-o criză.
Cred în complementaritate – nu este vorba despre cine e „mai potrivit”, ci despre cum putem construi echipe și consilii de conducere care să cuprindă perspective diferite, dar convergente. Echilibrul vine din diversitate reală, nu din uniformizare.
În crize, caracterul iese la suprafață. Și din ce am trăit și observat în jur, caracterul nu are gen, dar are întotdeauna consecințe.
Care este cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o despre dv., în drumul de la nevoie la asumare? Ce rămâne esențial, dincolo de toate rolurile?
Am învățat că nu trebuie să aștepți momentul ideal, validarea perfectă sau sprijinul altora ca să acționezi. Uneori, trebuie pur și simplu să îți iei locul. Să nu mai aștepți salvarea, ci să devii acel sprijin pe care ți l-ai fi dorit.
„I needed a hero, so I became one”, mottoul care mă călăuzește, nu e despre forță, ci despre asumare. Despre a face ce e corect chiar și atunci când nu e vizibil.
Ce rămâne esențial? Claritatea interioară. Să știi cine ești și ce nu e negociabil. Când ai asta, poți naviga orice rol. Poți construi, poți repara, poți merge mai departe, cu sens și fără prea mult zgomot.
