Interviu cu Monica Livescu, Avocat Partener, SCA Livescu & Asociații
Livescu & Asociații s-a impus pe piața avocaturii din România ca o societate matură, echilibrată, de referință, care furnizează servicii de calitate. Care sunt fundamentele acestei evoluții ?
Primul lucru pe care îl caută un client la un avocat este dobândirea încrederii că acel avocat știe ce trebuie să facă, are forța să facă ceea ce trebuie și face ceea ce trebuie. Pornind de la aceasta premisă, filosofia firmei noastre este că încrederea nu se afirmă, ci se demonstrează, se construiește, se dezvoltă, se consolidează pas cu pas prin angajamentul fața de nevoile clientului și valori. Atât ca profesioniști cât și ca oameni. Credem că, în cei 15 ani de ”Livescu și Asociații”, clienții noștri au apreciat această piatra de temelie a activității noastre.
Pe de altă parte, creativitatea, inovarea, stau la baza multora din soluțiile noastre. Situațiile ce par a fi fără ieșire reprezintă pentru noi o provocare profesională, pentru că am avut întotdeauna convingerea că, acolo unde există un drept, trebuie să existe o soluție pentru apărarea acestuia. Creativitatea, inovarea, au însă la bază o dorință continuă de cunoaștere și perfecționare, plus multă tenacitate și determinare.
Nu ezităm să invocăm: excepții de neconstituționalitate, atunci când apreciem că prejudiciul creat clientului nostru este generat de o legislație defectuosă; excepții de nelegalitate, atunci când acte administrative cu caracter individual sau chiar normativ generează limitări, încălcări ale drepturilor celor pe care îi apărăm; cereri de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, atunci când, tot mai des, identificăm limitele unei legislații naționale neadaptate si integrate insuficient în contextul sistemului de drept european, din care și Romania face parte. Am invocat astfel de excepții și apărări în cele mai variate domenii: proprietate, control fiscal, insolvență, contracte, expertiză, procedură.
Nu în ultimul rând, specializarea mea și a echipei noastre și în domeniul contenciosului european al drepturilor omului ne ajută să găsim soluții jurisprudențiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului în cazuri în care astfel de apărări sunt esențiale pentru o justă soluționare. Acesta este, poate, motivul pentru care unii clienți apelează la noi tocmai pentru că am găsit soluții juridice acolo unde aparent nu mai era nimic de făcut.
Avem satisfacția că, de multe ori, practicile noastre au ajuns să fie de referință pentru alți profesioniști ai dreptului.
Recent, ați reușit să câștigați un important dosar de contencios administrativ, apărând un magistrat. Cum e să aperi un magistrat? Care sunt provocările apărării atunci când e vorba de un contencios disciplinar al magistraților în care interacționați cu Inspecția Judiciară și Consiliul Superior al Magistraturii și, nu în ultimul rând, cu completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție?
E dificil și provocator în același timp. Nu sunt la primul caz de acest gen. Faptul că ajungi să discuți „în aceeași limbă” cu cel pe care îl aperi poate părea un avantaj. În realitate, nu este așa. Viziunea asupra modalității de concepere a apărării în astfel de cazuri este foarte diferită.
Pe de altă parte, cazuistica specifică disciplinarului magistraților implică de multe ori structurarea unor compenente ale apărării pe analiza unor probleme de sistem ale justiției, care transpar și sunt ”aruncate” în responsabilitatea magistraților acolo unde, în realitate, cauzalitatea este mult mai complexă, în acest lanț intrând responsabilii legislativi, guvernamentali sau ai structurilor organizaționale ale sistemului de justiție. Apărarea unor drepturi fundamentale ale magistratului, ca cetățean, este necesar a fi realizată nu numai cu mare atenție și responsabilitate, dar și cu o viziune de ansamblu asupra sistemului de drept și a sistemului judiciar.
Am constatat o atenție deosebită a Înaltei Curți, ca primă și ultimă instanță, în judecarea unor astfel de cazuri sensibile, care manifestă o mare responsabilitate în corectarea unor excese ale Inspecției Judiciare, pentru asigurarea unui echilibru corect în acest domeniu.
România este cea mai sancționată țară la CEDO, după Turcia și Rusia. Cum vedeți, ca specialist în domeniul contenciosului european al drepturilor omului, evoluția relației dintre persoanele fizice care se adresează CEDO și sistemul nostru de justiție?
Aș sublinia că nu numai persoanele fizice ajung să se adreseze Curții Europene. Există situații în care și societățile pot fi prejudiciate în drepturi apărate de Convenție. Din păcate am observat că există tendința justițiabililor români de a apela la contenciosul european doar ca la o ultimă soluție finală, dupa deziluzia unor soluții defavorabile în fața instanțelor interne. De aceea, este important de reținut accentul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl pune pe invocarea jurisprudenței sale în cadrul procedurilor interne, ca o condiție chiar de admisibilitate a plângerii adresate Curții.
În consecință, tot mai mult în ultima perioadă asigurăm consultanță specifică în acest domeniu în cadrul unor echipe multidisciplinare în cele mai variate domenii de practică (civil-comercial-penal), pentru a asigura invocarea acestor precedente ale Curții în cadrul procedurilor interne. Judecătorii – în special cei tineri – sunt deosebit de receptivi la argumentele bazate pe jurisprudența CEDO.
Ca formator al Institutului Național de Pregătire și Perfecționare a Avocaților am identificat o mare necesitate în formarea inițială și continuă a avocaților, în vederea specializării și în acest domeniu, tot mai necesar în practica internă.
În 2017 veți aniversa 15 ani de la înființarea societății de avocatură, prin fuziunea cabinetelor Individuale Livescu Monica și Livescu Dan. Cu ce gânduri întâmpinați anul viitor? Pe ce piloni se bazează strategia dumneavoastră de dezvoltare?
Îngemănarea preocupărilor celor doi parteneri principali – în același timp „parteneri” de viață de peste 25 de ani – a constituit „temelia” care a stat la baza construirii, în timp, a societății de avocatură. Suntem jumătățile unui întreg, completându-ne în mod armonios, inclusiv din punct de vedere al competențelor specifice. Eu sunt un litigator ”călit în lupte grele”, pe când soțul și partenerul meu și-a antrenat abilitățile de negociator și consultant în sfera raporturilor de business, în care „meciurile” sunt uneori la fel de dure ca și în instanțele de judecată. Am ales să construim o societate puternică în care nu contează cantitatea, ci calitatea colaboratorilor. Am construit, de asemenea, o structură foarte flexibilă de colaboratori teritoriali.
Anul viitor intenționăm să extindem rețeaua de colaboratori teritoriali în toată țara, astfel încât să putem administra cât mai eficient nevoile clienților noștri. Suntem preocupați să furnizăm clienților nu numai solutii privind contextul curent al procesului decizional de business, dar și un audit juridic complex al întregii activități a acestora, care să ducă atât la indentificarea factorilor de risc, dar mai ales la propunerea unor soluții care să le aduca plusvaloare. În ceea ce privește „pilonii” care vor sta la baza dezvoltării viitoare, aceștia vor rămâne neschimbați: excelența profesională, creativitate, tenacitate și determinare, etică.
Companiile românești sunt sub presiunea instituțiilor – ANAF, Consiliul Concurenței, Garda de Mediu, Inspecția Muncii, etc. Când vor înțelege funcționarii publici că ei trebuie să stimuleze mediul de afaceri și nu să-l timoreze?
Aplicarea corectă a legii în oricare dintre domeniile de competență ale instituțiilor pe care le-ați enunțat este de natură să asigure sănătatea mediului economic. În același timp, în practică se constată că astfel de instituții ajung și la excese, favorizate și de legislația defectuoasă, care lasă loc arbitrariului și, uneori, abuzului. O astfel de situație am identificat-o recent în legislația Direcției Antifraudă Fiscală, procedura de control fiind incompatibilă cu drepturile fundamentale la apărare, la o procedură de control echitabilă, astfel că am acționat chiar în sensul atacării ordinului ANAF care reglementează activitatea acestei instituții pentru corectarea acestor neconformități de reglementare, cu consecințe negative în mediul economic.
Un singur exemplu: faptul că printr-un ordin al ANAF se definește procesul verbal de control al Antifraudei ca fiind un act „bilateral”, pe care nu ai voie să-l contești în instanță, deși este generator de efecte, mai ales în sfera măsurilor asigurătorii – este o situație care te obligă, ca practician al dreptului, să acționezi pentru înlăturarea unor astfel de reglementări contrare principiilor dreptului.
Ați fost Decan al unui barou care are o tradiție în organizarea unor conferințe juridice de ținută. Ce experiențe v-a oferit acest tip de activitate pe care ați desfașurat-o în ultimii 10 ani?
Ca formator al Institutului Național de Pregătire și Perfecționare a Avocaților dar și în baza resposabilităților care mi-au revenit în cadrul baroului, nu numai în calitate de decan, am organizat acest ciclu de conferințe devenite de tradiție pentru practicienii dreptului, care mi-au oferit oportunitatea de a reuni în cadrul unor dezbateri interprofesionale avocați și magistrați deopotrivă, profesori și practicieni de referință, din întreaga țară. Este o fațetă a activității mele care mi-a adus multe satisfacții, întrucât așteptările colegilor erau de fiecare dată mai mari, iar provocarea pentru mine era cu atât mai mare.
La finalul acestui ciclu de conferințe care s-a întins pe durata a zece ani, o mare mulțumire a fost reușita coordonării volumului aniversar ”Avocatura în România -150 de ani în linia întâi a luptei pentru Drept”, care a reunit unele dintre cele mai bune prelegeri.
Faceți parte din Comisia Permanentă a UNBR (Uniunea Națională a Barourilor din România). Cum vedeți evoluția profesiei de avocat în acest context economic, social și politic extrem de agitat / tumultuos?
Alegerea mea în această funcție de reprezentare la nivel național de către Congresul avocaților pentru un mandat de 4 ani ( 2015-2019) este o mare responsabilitate.
Alături de ceilalți membri ai Comisiei Permanente încercăm să identificăm cele mai bune căi pentru a-i conferi profesiei poziția cuvenită în societate și în raport de sistemul de justiție, acționăm pentru ca profesia să se adapteze aşteptărilor avocaților, dar mai ales ale beneficiarilor serviciilor juridice. Între alte activitati, sunt coordonatorul unui grup de lucru ce reunește cei mai tineri consilieri ai barourilor – ”Avocatura 2025” – care, împreună cu specialiști din mai multe domenii, va realiza un studiu prin care să fie identificate direcțiile de dezvoltare ale profesiei de avocat în context național, european și global, perspectivele profesiei de avocat în funcţie de evoluţia contextului economic, demografic, politic, social și tehnologic.
Personal îmi doresc ca, în final, studiul să reprezinte un instrument de inspirație pentru toți avocații din România, care să îi ajute nu numai să se adapteze schimbărilor ce vor veni, ci să redevină unul dintre pilonii dezvoltării durabile a societății în ansamblu.
