Search
Marti 14 Iulie 2020
  • :
  • :

Interviu cu Anamaria Borș, Avocat Titular, Cabinet de Avocat Anamaria Borș: Încet, încet, românii își învață drepturile

Interviu cu Anamaria Borș, Avocat Titular, Cabinet de Avocat Anamaria Borș

Încet, încet, românii își învață drepturile

 

Sunteți membru în Baroul Iași din anul 2005. Cum percepeți modificările care au avut loc în această perioadă în modul de lucru al avocaților și în organizarea sistemului juridic din țara noastră?

Au existat o serie de modificări legislative care au determinat o eficientizare a actului de justiție atât sub aspect procedural, cât și sub aspect organizatoric. Și asta s-a observat cred că în agenda fiecărui coleg. Dacă anterior intrării în vigoare a noului cod de procedură civilă, eu eram plecată la instanțele din țară aproximativ 10 din 20 de zile lucrătoare, acum acest termen s-a redus considerabil. Procedura prealabilă a făcut evitarea unor deplasări la termene  doar pentru a constata că nu-i achitată taxa de timbru sau doar să ți se comunice întâmpinarea.

Nu mai zic de posibilitatea de a avea acces la dosarul electronic. Este adevărat că la instanțele din Moldova abia acum se implementează sistemul, însă având dosare la instanțele din Timișoara, Satu Mare și Cluj am constatat cât de mult îmi ușurează munca.

Cred că toate aceste modificări, pe care mărturisesc ca mi le-aș dori implementate într-un timp mai scurt, ne-a făcut și pe noi ca avocați să fim mai eficienți în furnizarea opiniilor sau a informațiilor solicitate de clienți și ne-a eficientizat timpul.

Ce reprezintă pentru dumneavoastră profesia pe care o practicaţi şi care sunt valorile după care v-aţi ghidat în exercitarea acesteia?

Pentru mine, profesia de avocat a fost o alegere. Am știut din adolescență că asta vreau să profesez, chiar dacă nimeni nu mi-a dat nicio șansă motivat de faptul că eram o adolescentă timidă, cu puține șanse de a exercita o profesie care presupune multă îndrăzneală.

Nu pot spune că aveam ca tânără absolventă un set de valori bine definite în vederea exercitării profesiei. Îmi amintesc însă de o discuție definitorie pentru ceea ce sunt astăzi cu unul dintre clienți. Eram în perioada de stagiatură și îi spuneam că aș vrea să urmez un curs care să mă învețe să fiu un avocat bun, dar nu știu unde găsesc. Atunci el mi-a zis ,,de ce ai vrea să dai bani pe cursuri când îți poți întreba clienții ce poți îmbunătăți la tine?”. Așa a pornit procesul de solicitat feedback din partea clienților. E un proces pe care îl recomand oricărui prestator de servicii, chiar dacă este un pic dureros. Un client mi-a zis că port fusta prea scurtă pentru că era cu o palmă deasupra genunchiului, iar ținuta business presupune că aceasta să fie până la genunchi, un alt client mi-a zis că nu sunt punctuală așa că am remediat și această problemă.

Într-o discuție telefonică cu un client din Israel acesta m-a întrebat ,,dacă știu de ce omul are două urechi și o singură gură”, fiind o remarcă subtilă la faptul că nu știam să ascult.

Practic, stagiatura a presupus pentru mine dobândirea unor calități care astăzi au devenit valorile pentru care clienții lucrează cu mine: comunicarea onestă, loialitatea, discreția, încrederea.

Cum a complexitatea dosarelor la care ați lucrat, în ultimii ani?

Complexitatea unui dosar este determinată de câteva elemente cum ar fi: lipsa informațiilor deținute de clienți, în cazul restituirii proprietăților în temeiul Legii nr. 10/2001, ceea ce a presupus o muncă de detectiv. Îmi amintesc că la un dosar clienta nu-și amintea data decesului bunicului, decedat la începutul anului 1900, dar știa locul înmormântării, așa că am căutat prin cimitir piatra funerară, mormânt cu mormânt, pentru mai multe informații; lipsa prevederilor legale în legislația națională, așa cum avem, de exemplu, în cazul cererilor de schimbare de sex. Am avut emoții în cazul unui astfel de litigiu deoarece am invocat doar prevederi europene, dar finalul a fost unul fericit; și nu în ultimul rând, complexitatea este determinată de încărcătura emoțională a clienților, așa cum se întâmplă în acțiunile care țin de dreptul familiei sau de partaj.

 Lucrați mult în domeniul societar și comercial. Cum vedeți nivelul de înțelegere a legislației din partea antreprenorilor români?

Constat o creștere a numărului antreprenorilor care vor să se consulte cu un specialist înainte de luarea unei decizii. La acest moment, am clienți care iau deciziile manageriale în echipă, la care participă atât avocatul, cât și consultantul fiscal. Am avut surpriza să constat inclusiv că sunt manageri care solicită serviciile unui psihoterapeut atunci când situația o impune. Spre exemplu, când are loc o fuziune sau se schimbă echipa managerială, rolul psihoterapeutului este de a-i consilia pe angajați să se adapteze la schimbări și la lucrul în echipă. Vorbesc din perspectiva avocatului care acordă asistență juridică atât antreprenorului român, cât și aceluia din Israel, Singapore, Italia, Franța. Diferența dintre modalitatea de lucru a antreprenorului român și a celui străin nu mai este așa de mare.

Așa că, efortul de a avea un business productiv există. Problema este imposibilitatea predictibilității legislației, și nu a înțelegerii ei, aș spune eu.  Deciziile de management au la bază anumite calcule financiare, calcule care de cele mai multe ori sunt date peste cap de modificările legislative.

Cât de mult își cunosc românii drepturile? Cine ar trebui să se ocupe constant de creșterea nivelului de educație juridică în țara noastră? Cum se pot implica avocații în acest proces?

Încet, încet, românii își învață drepturile. Problema este când nu învață că au și o obligație corelativă. Astfel, se ajunge la situații de genul: ascult muzică tare că e casa mea și fac ce vreau, dar uit obligația de a-i respecta vecinului dreptul la odihnă.

Nu sunt în măsură să numesc o persoană care ar trebui să se ocupe de educația juridică a românilor, dar cred că asta ar trebui să vină din partea fiecărei instituții publice. Am câteva colege care s-au implicat în activități de voluntariat efectuate în școli și licee ce au avut ca obiectiv aducerea la cunoștința elevilor a anumitor drepturi. Inițiativa lor este lăudabilă, dar nu este suficientă raportat la nevoie. Se pot organiza însă programe în care avocații să fie parte din echipa care „educă”.

V-ați specializat în domeniul revendicării proprietăților confiscate abuziv de regimul communist și a reconstituirii dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar. Cum apreciați stadiul procesului de retrocedare în județul Iași / în Moldova?

În anul 2002 am început să lucrez în cadrul unui birou de avocatură în care mă ocupam de câteva sute de notificări făcute în baza Legii nr. 10/2001, iar ulterior a existat o repunere în termen pentru cererile având ca obiect Legea nr. 18/1991.

Așa că am avut posibilitatea să lucrez pe aceste legi încă de la început și la nivelul întregii țări. Dosarele pe Moldova au mers mai greu încă de la stadiul de completare a acestor notificări deoarece, cu excepția județului Suceava, nu am avut implementat sistemul de Carte Funciară așa cum era în restul țării, ceea ce făcea ca durata completării acestor dosare să fie mai mare.

De asemenea, modificările atât ale practicii, cât și cele legislative ne-au adus în situația ca, de exemplu, un dosar aflat la A.N.R.P. din anul 2005 să fie restituit către Primărie abia acum, cu solicitarea unor completări care în 2005 nu erau necesare.

Și, ca să concluzionez, în condițiile în care încă am clienți care îmi solicită sprijinul în soluționarea unor cereri formulate în anul 1997, 2001, 2005, cred că nu putem vorbi despre un proces care se desfășoară în mod activ.

 

Foto Gabriela Borș

Cum vă stimulați echipa și care este modalitatea de lucru?

În primul rând, mi-am încurajat colaboratorii să-mi spună pe numele mic. Asta face ca orice comunicare între noi să fie mai ușoară. Încurajez opiniile proprii și argumentate și îi implic în cât mai multe decizii, partea mea favorită fiind sesiunile de discuții în care căutăm soluții la problema clientului. Asta le oferă în primul rând o stimulare intelectuală. La acest moment, colaboratoarele mele sunt Gabi și Sabina. Gabi mă ține la curent cu noutățile tehnologice ce ne-ar putea ușura munca și se ocupă de toată organizarea cabinetului. Sabina este un tânăr avocat stagiar care s-a adaptat repede la cruda realitate juridică și a realizat că ceea ce a învățat în școală este posibil să nu se aplice.

Pe lângă stimularea intelectuală, sunt stimulate prin mediul de lucru. Fiecare are biroul propriu și își stabilesc singure programul. Am încercat și eu varianta open space, dar trebuie să recunosc că nu o consider utilă activității juridice. Există și o stimulare recreativă. Acesta, trebuie să recunosc, este un subiect dureros pentru ele, deoarece le-am oferit o vacanță în luna aprilie în Halkidiki, vacanță care s-a amânat din cauza pandemiei.

Avem un portofoliu de clienți cu probleme variate la care nu am face față dacă nu am avea implementat un mod eficient de lucru. Folosim Google Calendar în care sunt trecute toate dosarele și programările, așa că ele știu exact unde sunt eu și dacă pot vorbi la telefon, iar același lucru este valabil și invers.

Lucrăm cu termene limită așa că, fiecare client, când ne solicită opinia, spune și când îi trebuie pentru a exista o prioritizare. Tot ele au avut ideea implementării unui sistem în care clienții să aibă acces la agenda noastră și să-și facă singuri programare în funcție de intervalele orare rămase libere și ziua preferată, așa că lucrăm la acest aspect chiar în această perioadă.

Foto Sabina Hasmațuchi

Ce le sfătuiți pe tinerele doamne care doresc să se îndrepte către avocatură sau către o altă profesie juridică?

Le-aș spune să fie sigure pe ceea ce aleg. În cazul în care preferă avocatura, ar trebui să vadă profesia ca pe un ring de box în care fiecare element contează.

Aș enumera echipamentul, iar aici le-aș recomanda să opteze pentru ținuta de business, antrenorul – să aleagă acei maeștri de la care pot învăța tehnica redactării unui act, a unui e-mail, a comunicării în general. Și nu în ultimul rând, antrenamentul constant care presupune o investiție continuă în tine prin participarea la cât mai multe evenimente cu specializări diferite.

Fac comparația cu boxul pentru că, atunci când pierzi un dosar în care ai pus multă pasiune, te vei simți ca și cum te lovește cineva în față, iar uneori chiar vei fi la pământ și va trebui să te ridici să o iei de la capăt.

Cum reușiți să echilibrați balanța între viața profesională și cea personală? Ce hobby-uri aveți? Cum vă relaxați după o săptămână intensă de lucru?

De câțiva ani reușesc să echilibrez balanța între viața profesională și viața personală, dar aș minți dacă aș spune că a fost un echilibru obținut ușor.

Am fost imaginea unui workaholic clasic. Cu ziua de muncă de 16-17 ore, cu multe deplasări la instanțele din țară. Am învățat, însă, să mă organizez mai bine și am găsit timp și pentru mine.

Îmi plac călătoriile, fie în țară sau în străinatate. Mi-am propus să fac o călătorie o dată pe lună și chiar mi-a ieșit. Îmi plac drumețiile și pescuitul. Ador zilele petrecute pe malul Prutului la pescuit sau urcatul pe vârful vreunui munte.

Interviu apărut în revista Lady Lawyer, ediția iunie 2020




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *