Search
Vineri 4 Decembrie 2020
  • :
  • :

Interviu cu Vasile Godîncă-Herlea, președinte UNPIR Filiala Cluj, COO Impetum Group: „Criza sanitară schimbă trendul pieței insolvențelor, restructurarea timpurie rămâne soluția viabilă pentru redresarea afacerilor”

„Criza sanitară schimbă trendul pieței insolvențelor, restructurarea timpurie rămâne soluția viabilă pentru redresarea afacerilor”

Interviu cu Vasile Godîncă-Herlea, președinte UNPIR Filiala Cluj, COO Impetum Group

După declararea de către președintele țării a stării de urgență, societatea și economia au paralizat temporar. De nevoie, s-au stins ori s-au redus ”motoarele” în toate ariile de desfășurare. Cu ce procent s-a diminuat activitatea practicienilor în insolvență la nivel național și al Filialei UNPIR Cluj în ultimele 3-4 luni?

Activitatea practicienilor în insolvență a continuat și pe perioada stării de urgență și de alertă, cu limitările determinate de suspendarea judecării cauzelor și celelalte alte măsuri dispuse prin Decretul Prezidențial(de ex. în materie penală, executări silite, dreptul muncii).Specialiști în management de criză fiind, același model l-am practicat și la nivelul Impetum Group și la nivelul companiilor pe care le coordonam – continuarea activității pe toate nivelele. Este vorba mai degrabă despre o adaptare la context, prin utilizarea cu precădere a mijloacelor de comunicare electronică și a identificării unor mijloace digitale de efectuare a atribuțiilor, decât de un blocaj.

Atât la nivelul Filialei UNPIR Cluj, cât și la nivelul Impetum Group, din care face parte CITR, am urmărit constant modificările legislative și am comunicat permanent cu stakeholderii și cu practicienii în insolvență, astfel încât să îi ținem la curent cu ultimele modificări și cu direcțiile strategice corecte de urmat pentru a continua activitatea business-ului cu cât mai puține impedimente.Din această perspectivă, aș putea spune că activitatea practicienilor a fost mai intensă. În relația cu debitoarele, cu instituțiile statutului, inclusiv cu instanțele de judecată, am recomandat utilizarea mijloacelor de comunicare electronică, desfășurarea activității pe cât posibil, prin evitarea unui contact direct între persoane și cu respectarea normelor sanitare dispuse de organele competente în această perioadă.

Proceduri noi de insolvență au fost deschise foarte puține în ultimele luni, pe fondul măsurilor legislative adoptate în această perioadă, respectiv inițial în perioada stării de urgență nu se judecau cererile de deschidere a procedurii, conform Hotărârii CSM. Ulterior, prin Hotărârea CSM nr. 707/30.04.2020 s-a prevăzut că Tribunalele vor judeca pe perioada stării de urgență și cererile de deschidere a procedurilor de insolvență formulate de debitori.Piața insolvențelor din România se află pe un trend de scădere de șase ani consecutivi. Odată cu intrarea în pandemie, scăderile s-au accentuat, atingând -37,94%, o evoluție care poate părea pozitivă, însă este una înșelătoare, după cum se poate observa din evoluția cifrelor raportate după ieșirea din lockdown – numărul insolvențelor a ajuns la o scădere de -26,16% (deci o creștere față de lunile anterioare).

Care credeți că sunt învățămintele de bază extrase din această perioadă critică pentru profesia de practician în insolvență?

Digitalizarea la nivel de profesie este o lecție nouăpentru toată lumea. Am învățat în acest context că unele atribuții pot fi simplificate, procese fluidizate, și mă refer aici inclusiv la susținerea licitațiilor de valorificare a activelor prin utilizarea unor platforme online și, de ce nu, chiar la susținerea Adunărilor de creditori în mediul online. O altă lecție importantă este că această criză ne-a arătat că suntem foarte adaptabili, că putem dezvolta procese și obiceiuriîntr-un ritm mult mai alert decât cel cu care credeam că suntem obișnuiți, ceea ce înseamnă că avem oricând instrumentele să accelerăm dezvoltareala nivel organizațional, dar și  intern.

Cu toate că această crizăsanitară și măsurile aferente impuse au afectat profund mediul de afaceri, cadrul legislativ privind insolvența și falimentul a rămas în cea mai mare parte neschimbat. O lege care prevede măsuri concrete de protecție și în acest domeniu, Legea nr. 55/2020, a venit să sprijine atât societățile care se confruntă cu dificultăți financiare (lipsa lichidităților, creșterea datoriilor etc.), precum și pe cele aflate în prezent în proceduri de preinsolvență/insolvență, care ar putea fi afectate de măsurile de limitare a efectelor negative ale răspândirii COVID-19. Considerați ca fiind suficiente modificările aduse de această lege?

Cred că este necesar ca măsurile de suspendare și extindere a unor termene să fie completatecu măsuri care să ofere acces facil la surse de finanțare și lichidități, așa cum au făcut și celelalte state din vecinătatea României. Susținerea din partea autorităților publice față de mediul de business trebuie să meargă mai departe de asigurarea unui cadru legal în care să-și poată desfășura activitatea în condiții excepționale, mai ales în cazul companiilor care deja se aflau în dificultate încă de anii anteriori.Noi, la Impetum Group, prin sinergiile de grup pe care le activăm în relație cu companiile, punem întotdeauna în folosul mediului antreprenorial românesc instrumentele necesare pentru creșterea valorii și trecerea la nivelul următor. Este o preocupare de-a mea, personală, să amplific această abilitate a oamenilor Impetum Group, și am încredere că vom atinge obiective ambițioase prin puterea echipei noastre.

Unul dintre cele mai importante amendamente se referă la suspendarea obligației societăților de a solicita deschiderea procedurii în termen de maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență, indiferent dacă această stare exista la data intrării în vigoare a legii sau va apărea pe durata stării de alertă. Concret, deschiderea procedurii insolvenței devine o opțiune aflată la îndemâna debitorului, și nu o obligație legală a acestuia, termenul legal de 30 de zile începând să curgă de la data încetării stării de alertă, care continuă și azi. Ce efecte are/va avea această modificare?

Orice amânare a insolvenței produce efecte negative asupra afacerii și, în consecință, face reorganizarea mai puțin plauzibilă sau mult mai dificil de realizat. Astfel că, deși legislația oferă această supapă companiilor, măsura cea mai sănătoasă este ca acele companii care se confruntă cu dificultăți, să acceseze măsurile de restructurare și să acționeze în spiritul legii. Pentru că, legea deși oferă această posibilitate, ea nu o impune sub formă de obligație. Decizia de accesare timpurile a restructurării, în beneficiul companiei, rămâne la latitudinea managerului, directorului, CEO-ului, însă consider că aceasta trebuie luată cât mai repede și nicidecum amânată.

În același timp, până la încetarea stării de alertă se suspendă și termenul de cinci zile în care debitorii, angrenați în negocieri extrajudiciare sau, după caz, derulate în cadrul unei proceduri de mandat ad-hoc sau de concordat preventiv, aveau obligația depunerii cererii de deschidere a procedurii. A fost o măsură bine primită în piață?

Această măsură a avut un efect foarte limitat în piață. La măsurile de preinsolvență se apelează extrem de rar, deși au avantajele confidențialității, al negocierii într-un cadru legal, al intervenției timpurii, permițând totodată acoperirea într-o mare măsură a datoriilor și într-un timp mai scurt. Procedura concordatului preventiv, spre exemplu, nu este o noutate în legislația națională – a existat în România încă din perioada interbelică, fiind în vigoare timp de 9 ani, între 1929-1938, timp în care au fost deschise un total de 9127 proceduri de concordat dintre care 3859 închise cu succes (omologate). De la reglementarea procedurii concordatului preventive mai recent, în 2010, șipână în prezent, în piața din România au fost puțin peste  90 de proceduri accesate.Deci nu văd o aplicabilitatea prea ridicată în practică deocamdată. Este cert că odată cu adoptarea Directivei Europene privind cadrele de restructurare preventivă și insolvență, procedurile de prevenție ar trebui să câștige un rol tot mai mare în restructurarea de business.

Conform acestei legi, creditorii pot formula cerere de deschidere a procedurii insolvenței numai după ce fac dovada că au încercat anterior, în mod rezonabil, să încheie o convenție de plată cu debitorii. Pentru ce categorie de debitori este valabilă această obligație?

Din punctul meu de vedere, atât prin prisma experienței în insolvență, cât și prin prisma celei în zona de business, starea companiilor se prezintă după cum urmează: companii care se aflau deja în dificultate la venirea crizei, și pe care aceste prelungiri nu le ajută, deoarece le hrănesc false speranțe și le înrăutățesc starea de dificultate; companii care nu erau în dificultate, dar acum se confruntă cu ea într-o foarte mare măsură, iar singura lor  soluție este să acceseze insolvența; și acele companii, foarte puține, pe care starea de alertă le-a pus în dificultate, însă au puterea să-și revină și să continue.

Această obligație se aplică debitorilor care şi-au întrerupt activitatea total sau parţial ca efect al măsurilor adoptate în perioada stării de urgenţă, instituită prin Decretul nr. 195/2020 şi prelungită prin Decretul nr. 240/2020, de autorităţile publice competente potrivit legii, pentru prevenirea răspândirii pandemiei cu coronavirusul SARS-COV-2, menţinute şi în perioada stării de alertă. Este normal un astfel de cadru, având în vedere că în multe situații și domenii de activitate măsurile adopate au paralizat efectiv activitatea.

Valoarea minimă a creanței prevăzută de Legea nr. 85/2014 de la care poate fi introdusă cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost mărită, pe durata stării de alertă, atât pentru creditori, cât și pentru debitori, de la 40.000 de lei la 50.000 de lei. Este de ajutor sau nu pentru economia reală revizuirea acestui prag?

Această modificare va avea probabil un impact nesemnificativ – sunt alte elemente care impactează mai mult starea companiilor. Cred, totuși,că nivelul cuantumului minim al creanţei este unul rezonabil, fiind de natură să evite declanşarea unor proceduri de insolvenţă în care cheltuielile de administrare a procedurii să fie mai mari decât cuantumul creanţei care deschide procedura.

Pe durata stării de alertă, debitorii pot solicita intrarea în insolvență, chiar și în situația în care cuantumul creanțelor bugetare este mai mare de 50% din totalul declarat al creanțelor acestora, dar executarea silită nu poate fi începută pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvență care au o vechime mai mare de 60 de zile. Cum a variat numărul de cereri de intrare în insolvență formulate de debitori în perioada stării de alertă?

Din păcate, nu există informații despre numărul de cereri de intrare în insolvență formulate de debitori pe perioada stării de alertă. Datele disponibile fac referire la numărul total/cumulat al profesioniștilor intrați în insolvență, atât la cererea debitorilor, cât și a creditorilor. Totodată această imposibilitate de a deschide procedura de insolvență în cazul în care în care cuantumul creanțelor bugetare este mai mare de 50% din totalul declarat al creanțelor acestora este absurdă și a fost extrem de contestată în toate mediile profesionale având în vedere că nu există nici o rațiune economică ca un astfel de moment să fie amânat în funcție de cine este creditorul. Totodată, ca urmare a justificărior aduse în fața legiuitorului, prin  Legea nr. 113/2020 privind aprobarea OUG 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței acest prag a fost eliminat în totalitate pentru toate procedurile de insolvență nou deschise.

Conform datelor disponibile privind numărul total al profesioniștilor intrați în insolvență atât la cererea debitorilor, cât și a creditorilor, în luna mai, la nivel național, au intrat în insolvență 224 profesioniști, iar în luna iunie 724, conform statisticilor ONRC.

Ce modificări au vizat procedurile de concordat preventiv?

Și în cazul procedurilor de concordat în derulare s-au prevăzut prelungiri ale unor termene cu 60 de zile, pentru negocierile asupra proiectului de concordat preventiv, respectiv maxim 60 de zile pentru elaborarea și negocierea ofertei de concordat.De asemenea, perioada pentru plata creanțelor stabilită prin concordat s-a prelungit cu două luni.

Există prevederi noi și pentru procedurile de reorganizare. Debitorii aflați în perioada de observație beneficiază de o extindere de drept, cu trei luni, a acesteia, precum și a termenului în care poate fi propus un plan de reorganizare. Dacă perspectivele de redresare ale societății s-au modificat ca urmare a efectelor crizei sanitare, s-a reglementat posibilitatea depunerii unui plan de reorganizare modificat, în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a legii, cu condiția notificării intenției de modificare către creditori, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a legii. Cum percepeți urmările acestor modificări?

Efectele acestor modificări sunt benefice, dar limitate. Este binevenită prelungirea de drept a termenelor de observație și de propunere a planului de reorganizare, nefiind necesară învestirea judecătorilor sindici cu astfel de cereri. Poate că termenul de 15 zile a fost unul relativ scurt pentru a se efectua o analiză pertinentă și a se lua o decizie de către toate părțile implicate, debitoare, administrator judiciar și creditori, privind perspectivele de redresare ale debitorului, impactul crizei sanitare asupra activității acestuia, posibilitatea modificării/diversificării obiectului de activitate într-un domeniu neafectat pandemie, pentru care se preconizează că va exista cerere pe piață în următorii ani (industriile textilă, prelucrătoare, auto; transporturi aeriene; HORECA; tranzacții imobiliare; activități de spectacole, culturale și recreative). Însă, acest termen este temperat de termenul de trei luni care este unul rezonabil pentru a se continua analiza incipientă demarată în interiorul celor 15 zile, inclusiv pentru reducerea costurilor, eficientizarea activității, identificarea unor furnizori, etc. Profit de acest prilej să reamintesc că persoanele îndreptățite pot să depună un plan de reorganizare modificat până în data de 18.08.2020.

Totodată, urmările acestor modificări sunt limitate, deoarece modificarea perspectivelor de redresare a debitorului necesită acces la surse de finanțare, inclusiv pentru completarea/modificarea obiectului de activitate, dacă este cazul.

În cazul debitorului aflat în reorganizare judiciară la data intrării în vigoare a legii, durata executării planului de reorganizare se prelungește cu două luni. Totodată, executarea planului poate fi suspendată pentru un termen de maxim două luni, la cererea debitorului aflat în reorganizare judiciară care și-a întrerupt total activitatea ca efect al măsurilor adoptate de autorități pentru prevenirea răspândirii virusului. Suspendarea poate fi solicitată judecătorului sindic în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii.Au existat consultări ale legiuitorului cu specialiștii din profesie, cu UNPIR, atunci când s-au luat aceste decizii?

În această perioadă, UNPIR a transmis Guvernului României, Ministerului Justiției, Ministerului Muncii și CSM diverse propuneri, inclusiv privind măsuri de sprijin în procedurile de insolvență, dar și pentru sprijinirea activității propriu zise a practicienilor în insolvență. Guvernului i-au fost solicitate modificări la OUG nr. 29/2020 privind unele măsuri economice şi fiscal-bugetare, astfel încât facilitățile fiscale să se aplice atât practicienilor, cât și societăților în insolvență. De altfel, am fost implicați, prin organizațiile pe care le reprezentăm, în modificările legislative din domeniu adoptate în această perioadă.

O altă modificare importantă se referă la posibilitatea prelungirii duratei de executare a planului de reorganizare de la de trei ani, cum prevede Legea nr. 85/2014, până la patru ani, cu posibilitatea de prelungire până la cinci ani, în cazul debitorului care și-a întrerupt activitatea total sau parțial ca efect al măsurilor adoptate de autorități pentru prevenirea răspândirii pandemiei. Mai mult, perioada de executare a planului de reorganizare poate fi prelungită, fără a depăși cinci ani, și de către debitorii aflați în reorganizare judiciară la data intrării în vigoare a legii, care și-au întrerupt total sau parțial activitatea ca efect al măsurilor adoptate de autorități pentru prevenirea răspândirii pandemiei. Anticipați această măsură ca pe o gură de oxigen, o șansă în plus pentru companiile aflate în reorganizare? 

Prelungirea duratei de executare a planurilor reorganizare cu încă un an reprezintă o măsură benefică pentru societățile afectate de măsurile luate de autorități pentru prevenirea răspândirii pandemiei, dând o șansă în plus acestor companii de a-și plăti creditorii și de a fi reinserate în circuitul economic. Însă, subliniez,este necesar ca aceste măsuri să fie dublate de facilități fiscale acordate companiilor în insolvență și de un acces facil la surse de finanțare pentru sporirea gradului de lichiditate, esențial pentru supraviețuire.

 




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *