2012 a fost un an în care sectorul infrastructurii s-a confruntat cu numeroase provocări. Guvernele din întreaga lume au depus eforturi pentru a atrage proiecte pe piață, dintre care, însă, puține au fost cele care s-au materializat. Instituțiile financiare au continuat să fie prudente, stabilitatea economică a rămas evazivă, iar activitățile comerciale au fost restrânse. Dacă privim înainte, acum se pun bazele creșterii viitoare – și pentru multe piețe – perspectivele sunt interesante.
Într-o ediție specială a publicației Foresight, trei dintre liderii la nivel internațional ai KPMG în sectorul infrastructurii – Nick Chism, James Stewart și Stephen Beatty, fac o retrospectivă a anului 2012 și își împărtășesc opiniile cu privire la zece tendințe care se așteaptă să schimbe modul în care va evolua sectorul infrastructurii în viitor. Guvernele au continuat să se afle sub presiune, confruntându-se cu incertitudini financiare și cereri tot mai intense de reînnoire și extindere a infrastructurii. Multe dintre aceste guverne încearcă în continuare să reconcilieze nevoia unei planificări strategice pe termen lung cu prioritățile electorale pe termen scurt. O consecință a acestei lupte a fost începutul transferului costurilor de la contribuabili la consumatori, forțându-i pe aceștia din urmă să se împace cu ideea că trebuie să plătească pentru infrastructura pe care o folosesc.
„Anul care a trecut a arătat că sectorul începe să evolueze. În primul rând, firmele de proiectare în infrastructură au început să adopte o imagine mai holistică asupra valorii obiectivelor lor pentru a înțelege potențialul productiv al proiectelor și întregul beneficiu al investiției lor. În același timp, tehnologia a permis investitorilor să își gestioneze bunurile în mod diferit, iar operatorilor să obțină o eficiență crescută din bunurile existente, performanțe optimizate pe termen lung, o durată de viață mai lungă și un timp de nefuncționare mai scurt”, a afirmat Daniela Nemoianu (foto), Executive Partner, KPMG în România, specialist în infrastructură și PPP.
„Prioritățile sunt numeroase, iar constrângerile bugetare mari pentru România anilor 2013-2020. Fie că este vorba de Coridoarele de autostrăzi IV sau IX, de reactoarele 3 și 4, de reabilitarea sistemelor de irigații sau de sistematizarea cursurilor de apă pentru prevenirea inundațiilor, de modernizarea porturilor, aeroporturilor și căilor ferate sau de mega-proiectul de cercetare ELI, de infrastructura în sănătate și educație, toate acestea, la care se adaugă proiectele regionale și locale, implică un exercițiu amplu de proiecții strategice sustenabile sistemic pe termen mediu și lung, capabilități de administrare și management extinse din partea autorităților și instituțiilor publice, resurse specializate și dedicate acestui segment important (inclusiv prin crearea unei entități separate care să gestioneze și să controleze evoluția în bune condiții a unor proiecte de infrastructură complexe), capacitatea de a propune proiecte rentabile, viabile și eligibile pentru absorbția banilor europeni, eficientă și transparentă la toate nivelurile și pe parcursul tuturor etapelor”, a adăugat Daniela Nemoianu.
„Salutăm cu optimism primii pași în direcția implementării unei noi formule PPP, sub egida Ministerului Marilor Proiecte – rămâne de urmărit activ care va fi impactul și cum va decurge implementarea primelor proiecte din această categorie, începând cu anul 2013/14. România poate învăța în orice moment din exemplele pozitive sau nereușitele țărilor care au experimentat și dezvoltat PPP înaintea noastră, putând să adapteze cele mai bune practici și cele mai avansate metodologii la specificul local. Autoritățile trebuie să apeleze la specialiști pentru a face acest transfer de know-how și să fie, în același timp, conectate la pulsul mediului de afaceri local și internațional, inclusiv cel financiar, în condițiile intensificării competiției între state pentru atragerea de finanțări”, a afirmat Nemoianu.
PPP rămâne o soluție de degrevare a presiunii asupra bugetului de stat (mai ales în contextul unui spațiu fiscal pre-determinat de acordurile de finanțare în vigoare și de efectul crizei economice), în măsura în care complexitățile și riscurile aferente sunt gestionate avizat, transparent și fundamentat. Câteva cazuri de pionierat derulate cu succes pot deveni motorul unui mecanism funcțional și profitabil atât pentru stat și investitor, cât și pentru societate – beneficiar al modernizărilor, conducând la confirmarea favorabilă a ceea ce, în prezent, sunt prognoze.
Publicația KPMG a identificat și analizat zece tendințe și oportunități care se așteaptă să schimbe modul în care va evolua sectorul infrastructurii în 2013 și în viitor:
- Povara costurilor se mută către consumator: consumatorii din întreaga lume încep să simtă primele simptome ale costurilor antrenate de proiectele de infrastructură.
- Guvernele trebuie să devină mai active: nu toate proiectele de infrastructură pot atrage investiții private – în special în condițiile actuale de piață.
- Afluxul de proiecte s-a diminuat, dar își va reveni: anul trecut a fost caracterizat de o criză a tranzacțiilor în infrastructură.
- Atenția se îndreaptă asupra orașelor: orașele au devenit focarul de activitate economică al unei națiuni.
- Folosirea la maximum a investițiilor existente: pe măsură ce investitorii fac mari eforturi pentru a ridica de la sol noi proiecte, tot mai multă atenție se acordă obiectivelor deja existente.
- Reziliența urcă pe primele locuri în agenda de lucru: protejarea obiectivelor de valoare de impactul dezastrelor – naturale sau nu – este prin urmare un element critic pentru stabilitatea economică și politică.
- Apariția unor noi modele de infrastructură: schimbarea modelelor de infrastructură este, de asemenea, catalizată și de dorința de a se obține o mai bună eficiență operațională.
- Progresul rapid al tehnologiei: tehnologia are potențialul pentru a rezolva multe din problemele cele mai critice ale lumii în sectorul infrastructurii.
- Reducerea costurilor – în centrul atenției: dorința de a investi depășește cu mult capacitatea de finanțare.
- Lupta pentru talent și specializare devine mai acerbă: posibil unul dintre cele mai mari și mai subapreciate obstacole în calea noastră de a răspunde provocărilor tot mai mari din sectorul infrastructurii este lipsa de specializare și talent.
„Împărtășind cunoștințele și experiența pe care le-am câștigat din activitatea noastră în întreaga lume, credem că putem juca un rol activ în dezvoltarea infrastructurii la nivel global. Anul trecut, profesioniștii noștri din acest sector au oferit asistență organizațiilor din domeniul infrastructurii în mai mult de 130 de țări, fiind astfel ideal poziționați pentru a oferi asistență practică și informații concrete cu privire la întreaga gamă de activități pe toată durată de viață a unui proiect”, a afirmat Nemoianu.
KPMG este rețeaua globală de firme de servicii profesionale care furnizează servicii de audit, consultanță fiscală și în domeniul afacerilor. KPMG își desfășoară activitatea în 156 de țări și are 152.000 de angajați în firmele membre din întreaga lume. În România și Republica Moldova, KPMG își desfășoară activitatea în cadrul celor șase birouri din București, Cluj-Napoca, Constanța, Iași, Timișoara și Chișinau. În prezent, KPMG România dispune de un număr de peste 650 de angajați și parteneri, atât cetățeni români, cât și străini.
