Potrivit raportului “Menținând un echilibru în politica fiscală a statelor”, realizat de KPMG International, premisele crizei actuale a datoriilor suverane nu se regăsesc doar în contextul crizei financiare globale din 2007-2008. Studiile KPMG cu privire la politicile fiscale a 19 dintre economiile din G20 arată că nivelul datoriilor publice se afla deja la limită cu mult înainte de apariția crizei financiare globale, iar impactul îmbătrânirii populației și a unei economii mondiale interconectate necesită politici pe termen lung pentru a preveni înrăutățirea condițiilor de îndatorare.
“Chiar daca România are un avantaj în ceea ce privește poziționarea față de criza datoriilor suverane, în sensul că acesta se situează sub pragul de 60% stabilit in Tratatul de la Maastricht, totuși nevoia de a avea o strategie fiscală clară construită pe termen mediu și lung devine din ce în ce mai necesară având în vedere contextul global”, a afirmat Șerban Toader (foto), Senior Partner al KPMG Romania. “Direcțiile principale ale acestei strategii ar trebui să fie susținute de predictibilitatea și stabilitatea cadrului legislativ fiscal pentru a spori încrederea mediului de afaceri în a considera România o jurisdicție favorabilă investițiilor și dezvoltării activității pe termen mediu și lung”, a adaugat Ramona Jurubiță, Partener, Asistență Fiscală, KPMG România.
Raportul constată că acele țări care aveau nivele ridicate ale datoriei brute înainte de începerea crizei – mai mare de 60% din produsul intern brut (PIB) – au fost cele care au avut capacitatea limitată de a răspunde în mod adecvat la această problemă și care se confruntă și acum cu un proces mai dificil și mai lung pentru a ajunge iar la stabilitate fiscală.
”Studiile noastre sugerează că, în cele mai multe cazuri, gândirea pe termen scurt și oportunitățile politice tind să devanseze considerațiile cu privire la sustenabilitatea fiscală pe termen lung”, a declarat John Herhalt, KPMG’s Global Head of Government and Infrastructure, precum și partener în firma canadiană. “Singura modalitate de a redresa cu adevărat criza datoriilor suverane este ca guvernele să se angajeze în aplicarea unei politici fiscale sustenabile de-a lungul ciclului politic, o strategie pe care asa numitul Pact Bugetar în zona euro intenționează să îl creeze”, a evidențiat acesta.
În timp ce studiile indică faptul că aceste probleme adânc înrădăcinate nu vor dispărea probabil prea curând, se constată de asemenea că perspectiva de creștere economică mondială lentă din viitorul apropiat, cumulată cu creșterea costurilor create de îmbătrânirea populației pentru multe guverne, va avea un impact asupra țintelor sustenabilitații fiscale. Acest lucru, la rândul său, va spori nevoia de acțiuni sustenabile fiscal (cum ar fi gestionarea bugetului într-o manieră prudentă și restabilirea bilanțului) în următorii 40 de ani.
Țările dezvoltate au cele mai mari datorii guvernamentale
Conform raportului, cea mai mare povara a datoriei guvernamentale o au țările dezvoltate, chiar dacă atât economiile dezvoltate, cât și cele în curs de dezvoltare contribuie cu aproximativ același procent la PIB-ul mondial. Până în 2015, primele șapte țări dezvoltate incluse în acest studiu (Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie și SUA) vor realiza până la 86,5% din totalul datoriilor sectorului administrației publice (AP) acumulate de cele 19 țări, în timp ce cele opt țări în curs de dezvoltare (Argentina, Brazilia, China, India, Indonezia, Mexic, Africa de Sud și Turcia), vor deține doar 11,6%.
”Aceasta constatare este deosebit de importantă având în vedere interconectarea tot mai mare a economiei globale”, a subliniat Nick Baker, Global Head of KPMG‟s Finance & Treasury practice. “Perspectivele de creștere lentă în orice parte sesizabilă a economiei mondiale va duce inevitabil la provocări fiscale în alte jurisdicții, făcând nivelul datoriei guvernamentale al lumii dezvoltate deosebit de îngrijorător pentru perspectivele acestor economii în curs de dezvoltare”.
Ce măsuri se impun
Herhalt, Baker și alți autori ai raportului sugerează un cadru complex pentru sustenabilitate fiscală, construit pe un set de elemente de bază, inclusiv: politici fiscale echilibrate care să guverneze pentru binele comun al ambelor generații actuale și viitoare; obiective clar definite si masurători pentru a monitoriza progresul sustenabilității fiscale; abordarea sustenabilității fiscale nu doar pe parcursul ciclului bugetar (1-5 ani), precum și pe parcursul ciclului economic (6 + ani) și ciclul dintre generații (10 + ani); mecanisme și obiective instituționale, care vor susține politica pe întregul ciclu politic; coordonarea sistemelor de reglementare și a cadrelor instituționale ale sistemului financial, a politicilor și practicilor fiscale.
KPMG a analizat structura politicilor fiscale a 19 țări din cadrul grupului G20 pe parcursul ciclurilor bugetare, economice și intergeneraționale. Raportul oferă o perspectivă comparativă, la nivel de țară, pentru a evidenția câteva dintre elementele fiscale existente comparativ cu perspectivele oferite de statisticile guvernamentale ale fiecărei țări.
