Search
Marti 31 Ianuarie 2023
  • :
  • :

„Mă caracterizează multitaskingul, dar și capacitatea de a coordona proiecte”

 

Interviu cu av. Liliana Deaconescu, Partener, Casa de avocatură Leaua Damcali Deaconu Păunescu

Sunteți de peste 6 ani membru de încredere al echipei Leaua Damcali Deaconu Păunescu (LDDP), urcând ierarhic rapid în carieră, de la statutul de Senior Associate și Managing Associate, până la cel de Partener, în iulie 2021. Ce credeți că a motivat încrederea top managementului acordată dv. prin această nouă poziție?

Mărturisesc că încă din prima zi în care m-am alăturat echipei LDDP am avut șansa extraordinară de a fi implicată în cel mai fascinant și provocator proiect pe care poate, după părerea mea, și l-ar dori orice avocat atras de lumea arbitrajului. Ulterior am fost implicată în multe alte proiecte care au ajutat la consolidarea parcursului meu în cadrul societății noastre.

Partenerii din LDDP sunt oameni deschiși, comunicativi și, prin urmare, evident că am avut discuții, întâlniri de-a lungul timpului din care au rezultat acele atribute, calități care i-au determinat pe colegii mei să îmi acorde această poziție în cadrul societății. Implicarea, puterea de a mă adapta și a face față unor proiecte complexe, intense, aparținând unor arii diverse din domeniul dreptului, gestionarea relațiilor cu clienții, multitaskingul care mă caracterizează și capacitatea de a coordona proiecte sunt calitățile care au condus la câștigarea încrederii colegilor. Cred că aș mai adăuga aici și faptul că sunt atentă la nevoile celor cu care lucrez, pentru că este evident faptul că succesul unei echipe se bazează și pe manifestarea empatiei.

Cât de dese și de importante sunt spețele de arbitraj internațional în care este implicată România? Există precedente de succes, urmări financiare relevante?

Răspunsul la această întrebare ar putea fi cu siguranță un subiect de articol, pentru că sunt multe aspecte de discutat, însă pentru scopul acestei discuții o să mă rezum la a vă oferi informații într-o variantă concisă.

Personal, cred că atunci când vorbim de arbitrajele internaționale în care România este parte, nu putem spune decât că sunt extrem de importante, provocatoare, diverse în raport de complexitatea acestora, atât cu privire la aspectele de fapt, legale, dar și cele care privesc analizele legate de cuantum și cele tehnice.

În mod particular, dosarele investiționale au o relevanță deosebită, fiind un barometru, printre altele, pentru investitorii care doresc să înțeleagă cum și dacă este protejată de către statul român, în fapt, o investiție, câți investitori se plâng în fața forumurilor internaționale de acțiunile sau inacțiunile statului român, dacă au sorți de izbândă, dacă țara-gazdă, în speță România, își onorează cele dispuse prin sentințele arbitrale. În raport și de aceste elemente se determină și riscul de țară.

Ca să vă răspund la întrebare, am să mă raportez mai mult la acțiunile promovate împotriva statului român în baza acordurilor de protejare a investițiilor și, în special, cele care procedural urmează regulile stabilite prin Convenția privind soluționarea litigiilor referitoare la investițiile între state și resortisanți ai celorlalte state, denumită și Convenția de la Washington sau ICSID.

Am optat să mă refer la acestea pentru că au sau pot avea un impact financiar major și, de asemenea, pentru că, în general, informațiile sunt publice. În prezent, aceste au ajuns la un număr de 21 de dosare, cele mai recente fiind înregistrate în data de 1 aprilie 2022 și în data de 3 mai 2022, acțiuni care se întemeiază pe Tratatul privind Carta Energiei.

În prezent, sunt 9 dosare finalizate, iar restul sunt pendinte, aflându-se în diferite etape procedurale.

Au existat, desigur, și alte dosare investiționale în care statul român a fost chemat în judecată în cadrul altor proceduri arbitrale supuse unor reguli specifice (precum Curtea Permanentă de Arbitraj și Camera Internațională de Comerț – ICC), dar așa cum vă este cunoscut, acestea sunt proceduri confidențiale, iar informațiile nu sunt disponibile în spațiul public, spre deosebire de ICSID, pe site-ul căruia sunt listate dosarele în care România este pârâtă. De asemenea, în unele cazuri veți putea avea acces inclusiv la memoriile părților, acte procedurale, sentințe și alte materiale.

Revenind la statistici, potrivit informațiilor publice, până în prezent, dintre dosarele ale căror proceduri au fost declarate închise: cinci acțiuni au fost soluționate în favoarea statului român, alte trei au fost soluționate în favoarea investitorului (în parte, conform informațiilor publice), într-un alt dosar s-a stabilit culpa statului român, însă prejudiciul nu a fost considerat a fi dovedit, iar în cazul unui alt dosar acesta a încetat din pricina unor motive procedurale, fără să existe, implicit, o rezoluție asupra fondului cauzei.

Cel mai notabil caz din perspectiva complexității sale și importanței sumei solicitate soluționat până în prezent este dosarul Ioan Micula, Viorel Micula și alții versus România (Micula 2) în care reclamanții au solicitat un prejudiciu de aproximativ două miliarde USD, acțiune care a fost respinsă, Tribunalul decizând în sensul în care statul român nu și-a încălcat obligațiile asumate prin Acordul încheiat între Guvernul României și Guvernul Regatului Suediei privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor. Aș menționa aici că societatea noastră de avocatură, LDDP, împreună cu Lalive Geneva au reprezentat cu succes statul român în această procedură arbitrală.

Suma cea mai mare acordată până în prezent a fost în valoare de aproximativ 116.200.000 USD și dobânzi (față de pretenția de aproximativ 832.900.000 USD) în cazul Ioan Micula, Viorel Micula și alții versus România (Micula 1). Menționez că este soluționat pe fond, însă în 2022 s-a formulat o cerere de interpretare a sentinței arbitrale pronunțată în decembrie 2013.

Sunteți membră a echipelor de avocați care acordă asistență juridică în arbitrajul internațional privind protecția investițiilor străine sub regulile Centrului Internațional pentru Soluționarea Litigiilor (ICSID) privind investițiile, o instituție internațională de arbitraj înființată în 1966 pentru soluționarea litigiilor și concilierea juridică între investitori internaționali și state. Care credeți că este rețeta de succes a formării unei echipe de arbitraj internațional investițional?

Într-adevăr, sunt membru al echipei de avocați LDDP care se ocupă de arbitraje investiționale de câțiva ani buni. Din tot ce am experimentat și învățat până acum, cred cu tărie că pentru a forma o echipă bună, puternică, trebuie să ai cunoștințele unui fin psiholog, care să știe să aleagă membrii echipei atât prin raportare la specializarea fiecărui membru în funcție de problematica arbitrajului, cât și în raport de personalitatea fiecăruia, astfel încât, în final, să ai parte de armonie și chimie între aceștia.

Munca în arbitrajul investițional implică, esențialmente, lucrul în echipă, ore îndelungate, mult brainstorming și acest mix de oameni trebuie să funcționeze eficient pentru rezultate de succes. În cadrul unei ședințe arbitrale se observă cu destulă ușurință dacă echipa funcționează bine, dacă există comunicare și înțelegere între aceștia.

V-ați specializat îndeosebi în dreptul construcțiilor, al contractelor, imobiliar, inclusiv al celor administrative. Care sunt cele mai recente și provocatoare spețe în care vi s-a solicitat asistență juridică?

Dat fiind faptul că sunt implicată atât în consultanță, cât și în arbitraje, din fericire am parte de spețe care sunt, într-adevăr, așa cum ați spus și dumneavoastră, provocatoare din diferite perspective: fie problema de drept este interesantă, polivalentă, fie sunt anumite aspecte ce țin de cuantum sau de partea tehnică și care necesită timp și implicare pentru a le înțelege. De asemenea, pentru că sunt implicată și în proceduri arbitrale, provocările provin și din pregătirea martorilor și a experților, un proces foarte interesant și palpitant, care te ajută să nu te plafonezi sau să ajungi la o anumită rutină.

Spețe recente sunt cele din domeniul construcțiilor, dar pentru motive de confidențialitate nu vă pot oferi detalii. Pot să vă spun însă că în domeniul construcțiilor partea cea mai interesantă este să înțelegi complexitatea unor contracte, precum contractele FIDIC sau Banca Mondială și cum se aplică prevederile contractuale punctual în raport de revendicările care sunt formulate. Nu aș omite aici nici partea tehnică, cea care te ajută să înțelegi ce lucrări au un impact asupra drumului critic și cum pot acestea avea un impact, la rândul lor, asupra finalizării lucrărilor și/sau asupra părții financiare. În acest caz particular, strânsa colaborare cu un expert este, așa cum știm toți cei din această breaslă, chintesența succesului, pentru că așa reușești să îi oferi tribunalului informații care pot fi mai ușor „digerate”, înțelese.

O altă speță destul de recentă, captivantă, de altfel, a fost legată de un subiect destul de actual în domeniul vehiculelor și, anume, reglementările legislative în cazul acționării de la distanță a autovehiculelor, un prim pas spre autovehiculele autonome.

Ce vi se pare mai „feminin” între toate ariile de business în care sunteți implicată și de ce?

Sincer nu m-am gândit până acum ce ar putea părea mai „feminin” sau, eventual, „masculin” în ariile de business în care sunt implicată. Mai degrabă aș zice că vorbim de un gen „neutru”, chiar dacă domeniul aparține real estate, corporate, dreptului muncii sau dreptului administrativ. Cred că diferența o face faptul că fiecare are amprenta sa personală asupra domeniilor abordate și a modului de a relaționa și într-adevăr poți să îți exerciți profesia într-o manieră mai elegantă sau primară, indiferent de sexul căruia îi aparții.