Search
Miercuri 19 Februarie 2025
  • :
  • :

Sectorul bancar, lovit de populism

Constat că tot mai rar se întâmplă să avem discuții profesionale, raționale, științifice, exacte, corecte. E drept, pentru a le putea avea, mai trebuie ceva: curaj! Spun asta fiindcă principala provocare cu care se confruntă sectorul bancar din România (și din lume!) este diferența dintre percepție și realitate. 

Cred că percepția sau contextul pot deveni importante pentru știință, pot influența și domeniile exacte. Acesta e un lucru rău, dacă recunoaștem că bunăstarea nu depinde de percepții, ci de economie, de cifre, de norme ale Dreptului.  

Care este contextul industriei bancare la nivel mondial, continental și național, astăzi? Proiectul nostru european comun, al UE, este acela de a concura cu sorți de succes cu toate marile zone economice ale lumii (America, Asia etc.). Avem de depășit unele decalaje importante, iar acest lucru nu e prea simplu. Analiștii geostrategici discută mai degrabă despre problemele politice, de energie și schimbări climatice decât despre chestiunile arzătoare din economie, cele care generează de facto bunăstarea.  

Unii spun că Europa ar fi pierdut pariul și competiția cu alte regiuni ale lumii, susținând că multe probleme vin din zona de legislație și reglementare. Dacă ne aducem aminte, în 2008 criza a fost amorsată în Statele Unite, iar Europa s-a autoreglementat oarecum birocratic, dar extrem de exigent, pentru a preveni o experiență de gen. S-a mers cu legi, norme și reglementări stricte, în ideea evitării riscurilor, fără a se face recurs la vorba unui înțelept în materie, care spunea că „dacă vrem să scoatem riscurile din economie, rămânem fără economie”! 

Așa stând lucrurile, putem ajunge la o scurtă comparație de indicatori între SUA și Europa. În privința „intermedierii financiare”, adică a ponderii volumului de credite bancare acordate companiilor în Produsul Intern Brut (PIB), lucrurile s-au agravat. Dacă în 2010 intermedierea financiară din România era de 40%, față de 100% în UE, astăzi procentul a scăzut dramatic, la 25%. Ca să ne facem o idee, procentul mediei europene este acum de 92%, în vreme ce el atinge 215% în SUA! 

Se trăiește cu percepția că băncile fac profit exagerat orice ar fi. Cea mai mare parte din public, dacă nu cumva și acționarii, cred că băncile nu se confruntă cu riscuri, că au o muncă relaxată, în care profitul cade din cer, realitate care, la nivel central, executiv, trebuie corectată. Statul, chipurile, ar fi dator să niveleze decalajele.  

Dar foarte puțini omit să spună că, paradoxal, de zece ani încoace, profitabilitatea sectorului bancar este sub nivelul profitabilității altor industrii. Ca cifre de dată recentă, pot spune că în 2022 media profitabilității capitalurilor din cele 24 de industrii majore a fost de 24,4%, în vreme ce profitabilitatea capitalurilor investite în sectorul bancar a fost de doar 16,4%, ceea ce poziționează sistemul pe locul 20 din 24 de industrii, pe locul 5 la capitolul capitalurilor și pe locul 7 ca profit în valoare absolută. Activele băncilor (infrastructura, rețelele fizice etc.) sunt pe primul loc între cele 24 de industrii, dar profitul raportat la active este de 1,5%, față de o medie de 7% a tuturor industriilor, deci de cinci ori mai puțin! Și totuși, se comunică faptul că avem o industrie ultraprofitabilă, pe care trebuie să o penalizăm. Ca atare, s-a decis să fim taxați suplimentar începând cu 2024, cu un procent de 2% din cifra de afaceri.  

Am identificat ca un reflex malign pentru societate ceea ce numim populism. Populismul nu este doar o retorică sau, Doamne ferește, o ideologie, ci o realitate îngrijorătoare, având o definiție pe deplin lămuritoare – „food for fools” („hrană pentru proști”). Populismul alege o țintă, un adversar, o victimă, promițând lucruri care nu sunt posibile și care creează nemulțumiri și frustrări, adâncind unele decalaje și ducând la excluziune financiară și socială.  

În concluzie, populismul nu e puțin lucru; subiectul ar trebui dezbătut cu seriozitate, cu atât mai mult studiile de specialitate pe 8 ani, în 186 de țări, plasează România pe locul doi în Europa la acest capitol, după Ungaria, dar înaintea Italiei și Poloniei. Pe Bătrânul Continent suntem pe primul loc la gradul de utilizare a cash-ului, pe ultimul loc ca incluziune financiară, pe ultimele locuri la indicatorii de bunăstare ș.a.m.d.  

Este o corelație interesantă și întristătoare între toți acești indicatori, nu-i așa?   

(din discursul adresat audienței în Forumul de Drept Bancar, ediția a V-a, București, 17 nov. 2023)