Organizația Meteorologică Mondială (OMM) a lansat o nouă ediție a “Atlasului Internațional al Norilor”, de această dată, în premieră, și în format digital, ediție în care au fost descrise și noi tipuri de nori și structuri noroase, printre care o formațiune turbulentă, cu un aspect dramatic, denumită “asperitas” și un nor cilindric orizontal, asemănător unei clătite, ce a primit denumirea de nor “volutus”.
Acestea sunt primele adăugiri care își găsesc loc în acest atlas din anul 1987 și până în prezent. Clasificarea norilor “asperitas” în cadrul atlasului înseamnă în același timp și o recunoaștere pentru entuziaștii membri ai Cloud Appreciation Society (Societatea iubitorilor de nori), cei care au descoperit acest tip de nor.
Atlasul de clasificare a norilor nu este un instrument simplu. Există 10 “genuri” de bază de nori, genuri ale căror denumiri ni le mai aducem aminte de la lecțiile de geografie: cirrus, cirrocumulus, cirrostratus, altocumulus, altostratus, nimbostratus, stratocumulus, stratus, cumulus și cumulonimbus. Mai departe, fiecare astfel de gen este format din mai multe specii, ale căror denumiri descriu structura internă a formei norilor.
Fiecare tip de nor poate face parte dintr-o singură specie, însă aceleași tipuri de specii sunt prezente în mai multe genuri de nori.
Noile tipuri de nori introduse în atlas nu modifică clasificarea de bază a norilor, dar adaugă niște mici variabile. Spre exemplu norul cilindric “volutus” este definit ca o nouă specie. Acești nori cilindrici orizontali se formează atunci când aerul mai rece care coboară împinge aerul cald și mai umed în sus. În condițiile potrivite de vânt, aceste turbulențe atmosferice se condensează în nori tubulari care par să se rostogolească pe cer.
