Articol de Adriana Antonevici, Director General Almiad Star
Dacă o persoană nu are un loc de muncă, nu înseamnă că ea va primi automat ajutorul de șomaj lunar. Indemnizația de șomaj este acordată numai dacă persoana respectivă îndeplinește anumite condiții potrivit legislației în vigoare.
În anul 2014, persoanele care au dreptul la indemnizație de șomaj sunt numai cele care: și-au pierdut locul de muncă din motive neimputabile lor; au încheiat un contract de asigurare pentru șomaj și nu realizează venituri sau realizează venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare (valoarea ISR este de 500 de lei în 2014); au încetat activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate și ulterior, au redobândit capacitatea de muncă, dar nu au reușit să se încadreze în muncă; au desfășurat activitatea în baza convenției civile, însă aceasta a încetat; sunt absolvenți ai instituțiilor de învățământ, în vârstă de minimum 16 ani, care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale; sunt absolvenți ai școlilor speciale pentru persoane cu handicap în vârstă de minimum 16 ani, care nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale.
De asemenea, pentru a primi indemnizația de șomaj, o persoană trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:
– să aibă un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii;
– să nu realizeze venituri sau să realizeze venituri mai mici decât valoarea ISR (500 de lei);
– să nu îndeplinească criteriile de pensionare;
– să fie înregistrată la agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința, dacă a avut ultimul loc de muncă ori a realizat venituri în acea localitate.
În ultimii ani, în contextul crizei economice, reducerea normei de lucru la 4 ore /zi a ajuns o practică frecventă printre angajatori. Cât timp profitul nu mai e ce era acum câțiva ani, cheltuielile trebuie recalculate, iar această metodă permite economisirea, legală, chiar și numai în parte, a contribuțiilor virate către bugetul de stat. Mai grav este când treaba nu mai merge deloc, iar angajații se trezesc nu doar cu luni bune de salarii ciuntite, ci și fără dreptul de a beneficia de șomaj.
În cazul jumătăților de normă, perioada de cotizare e mai mare
Majoritatea salariaților nu știe când semnează un contract de muncă pentru jumătate de normă sau mai puțin, că perioada de cotizare luată în calcul în eventualitatea în care vor fi disponibilizați, urmând a solicita indemnizație de șomaj, este mai mare decât perioada corespunzătoare unui contract de muncă de 8 ore /zi. În condițiile obișnuite, legislația prevede că, pentru a beneficia de ajutorul de șomaj, o persoană trebuie să aibă un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii. Pentru contractele cu timp de lucru parțial, de până la 4 ore / zi, stagiul de cotizare se dublează. Stagiul de cotizare pentru un contract cu normă întreagă este de cel puțin 12 luni lucrate în ultimele 24 de luni. Dar, în cazul unei norme de lucru de 4 ore/zi, de exemplu, stagiul se dublează. Un an lucrat cu jumătate de normă se ia în calcul ca jumătate de an cu normă întreagă!
De asemenea, în situația în care un angajat lucrează cel puțin doi ani exclusiv în baza unor contracte cu jumătate de normă și ajunge în situația de a solicita indemnizația de șomaj, este o chestiune de zile să ajungă să piardă dreptul la indemnizație. Acest angajat ar trebui să se prezinte la Agenție pentru șomaj imediat după încetarea contractului de muncă, din moment ce stagiul de cotizare este raportat la ultimele 24 de luni. Orice întârziere, în cazul persoanelor care au contract cu jumătate de normă, duce la depășirea acestui termen și, implicit, respingerea cererii pentru acordarea indemnizației de șomaj.
Alte condiții de îndeplinit pentru a beneficia de indemnizația de șomaj sunt ca solicitantul să nu realizeze sau, dacă realizează venituri, acestea să nu depășească valoarea indicatorului social de referință. De asemenea, el trebuie să fie înregistrat la o agenție pentru ocuparea forței de muncă și, nu în ultimul rând, să nu îndeplinească, potrivit legii, condițiile de pensionare.
Indemnizația de șomaj se acordă șomerilor pe perioade stabilite diferențiat, raportat la stagiul de cotizare al fiecărui potențial șomer. Astfel, vechimea în muncă situată între 1 și 5 ani asigură 6 luni de acordare a indemnizației de șomaj, iar stagiul de cotizare cuprins între 5 și 10 ani asigură acordarea indemnizației timp de 9 luni. Pentru persoanele care au un stagiu de cotizare ce depășește 10 ani vechime, indemnizația de șomaj se acordă timp de un an.
Inițial, nu beneficiau de indemnizație de șomaj persoanele care refuzau un loc de muncă ce era potrivit pregătirii sau nivelului de studii pe care îl aveau și care era situat la o distanță de cel mult 50 de kilometri de localitatea în care locuiau, cele care nu participau la serviciile pentru stimularea ocupării și de formare profesională și absolvenții care, la data solicitării acesteia, urmau o formă de învățământ.
După modificarea legii, o altă categorie de persoane pierde dreptul de a cere indemnizație de șomaj, mai exact absolvenții licențiați ai facultăților de medicină, medicină dentară și farmacie care, în momentul în care cer indemnizația, au promovat concursul național de rezidențiat pe locuri sau pe posturi.
