Articol de Mihaela Matei (foto), Coordonator proiect Antreprenorii vorbesc: Barometrul antreprenoriatului românesc, EY România
Care este modelul de business al statului român? Care este clientul statului român care aduce cea mai mare valoare în economie? Să ne uităm pe scurt la modelul de business al companiilor.
Mai mult decât oricând, companiile care vor să crească pun în centrul activității lor clientul și nevoile acestuia. Clientul este definit fie ca acela care plătește prețul produsului/serviciului oferit fie, într-un sens mai profund, cel care aduce valoarea cea mai mare în companie, și aici nu ne referim la venituri directe. De exemplu, dacă acceptăm a doua definiție, pentru un gigant farmaceutic, cei mai importanți clienți nu sunt pacienții care utilizează medicamentele sau medicii care prescriu medicamentele, ci proprii cercetători (conform Robert Simons, The Right Customer – The First Step in Winning a Strategy, Harvard Business Review). Strategia companiei este de a-i încuraja să realizeze cercetări și să le prezinte la conferințe de specialitate. Bineînțeles că scopul final este descoperirea de produse inovative care vor fi ulterior comercializate. De altfel, o companie de acest fel este organizată ca o universitate concentrată pe cercetare, în care cea mai mare parte a fondurilor se duc către cercetare și dezvoltare și nu spre eforturile de vânzare, de exemplu.
După modelul acesta, având în vedere că antreprenorii sunt un motor de creștere economică și o sursă-cheie de locuri de muncă, clientul principal, către care ar merge cele mai multe resurse ale statului, ar putea fi chiar antreprenorul. E greu să faci performanță alocând resurse în multe direcții. Prin urmare, statul ar putea să identifice ca linie strategică fundamentală de acțiune încurajarea antreprenorilor. Este adevarat că nu toți antreprenorii vor avea succes, așa cum nu toți cercetătorii vor descoperi componente chimice ce se vor transforma în produse de succes. Dar dacă cei care vor să devină antreprenori sunt sprijiniți semnificativ, statul gândindu-se în primul rând la ei atunci când ia decizii, acest model de business ne-ar putea transforma nu în următoarea națiune “Google”, dar într-o economie cu creștere sănătoasă, care își va asigura acoperirea decalajelor istorice de dezvoltare. Astfel, s-ar putea facilita și mai mult accesul la finanțare, reglementările ar fi mai simple și impozitarea mai neîmpovărătoare, s-ar dezvolta și mai mult o educație antreprenorială de calitate și s-ar stimula în timp mentalități favorabile antreprenorilor.
Să luăm de exemplu unul dintre cele mai importante obstacole pentru dezvoltarea antreprenoriatului în România: situația culturii antreprenoriale. Doar 5% dintre antreprenorii români cred că eșecul în afaceri este perceput ca o oportunitate de învățare. Deși antreprenorii sunt din ce în ce mai admirați pentru curajul de a-și asuma riscul de a acționa pe cont propriu, departe de siguranța unui loc de muncă stabil, iar a fi antreprenor este o opțiune de carieră din ce în ce mai la modă, foarte puțini dintre noi au curajul de a face pasul spre antreprenoriat.
Eșecul va reprezenta o barieră pentru viitoarele afaceri
Conform studiului EY- Antreprenorii vorbesc – Barometrul antreprenoriatului românesc, doar 14% dintre antreprenorii care au răspuns chestionarului EY România cred că societatea românească tolerează eșecul în afaceri, în timp ce 81% consideră că eșecul va reprezenta o barieră pentru viitoarele proiecte de afaceri, este un eșec în carieră sau indică lipsa abilităților necesare.
Aceste procente ne clasează pe penultimul loc la atitudinea pozitivă față de risc din 21 de țări analizate, România fiind urmată doar de Brazilia, în timp ce Statele Unite conduc clasamentul. Suntem depășiți în clasament de țări etatiste sau cu societăți conservatoare, precum Franța și Japonia, dar și de țări cu care împărțim un trecut comunist, în care inițiativa personală a fost puternic descurajată, precum Rusia.
O astfel de percepție negativă a eșecului este unul dintre indicatorii cei mai importanți ai faptului că societatea nu e cu adevărat favorabilă ideii de antreprenoriat. Deși la nivel superficial admirăm antreprenorii și succesul lor, ne este frică de judecata celorlalți în cazul unui eșec. Ești tânăr, sănătos, nu ai rată la bănci, nu ai obligații familiale, prin urmare de ce n-ai încerca să devii antreprenor? Pe lângă multe răspunsuri care ne vin imediat în minte, ca lipsa finanțării și birocrația, cei mai mulți dintre noi nu ajung să întreprindă ceva pe cont propriu și din cauza acestei frici de a fi judecat negativ.
Ceea ce ne indică faptul că admirăm succesul, dar nu percepem eșecul ca fiind la fel de valoros. Sunt multe studii academice și statistici care demonstrează că experiența antreprenorială este un indicator important al abilității antreprenoriale.[1] Pe de o parte, prin efectul de selecție (dacă ai început companii de succes, vei putea crea și altele la fel de bune), iar pe de altă parte prin efectul experienței acumulate ca antreprenor în serie. Pentru că, prin experiența primei firme, vei ocoli în următoarele companii create greșeli deja făcute. Tocmai datorită acestei conexiuni între numărul de firme înființate anterior și succesul viitor, Fundația Kauffman, una dintre cele mai importante instituții care urmărește fenomenul antreprenorial, analizează unul dintre cei mai importanți indicatori ai populației de antreprenori – experiența antreprenorială, pentru a anticipa dacă generația curentă va avea mai mult succes decât populația de antreprenori din anul anterior. În România, nu am găsit o astfel de statistică despre antreprenorii români, dar, de exemplu, în Statele Unite, în 2013, 41% dintre cei care au început o firmă fondaseră deja cel puțin o companie, iar 48% dintre aceștia din urmă creaseră mai mult de o companie de-a lungul timpului.
Plecând de la percepția eșecului în afaceri, trebuie spus că 59% dintre antreprenorii respondenți în cadrul studiului EY Antreprenorii vorbesc consideră că mentalitățile și valorile românești nu susțin spiritul întreprinzător, față de 43% dintre antreprenorii din Uniunea Europeană și 29% dintre respondenții țărilor G20.
Așadar, la limită, rămâne întrebarea: când vom avea prima campanie socială la TV care să ne spună nu că zahărul și sarea în exces dăunează sănătății, ci că antreprenorii sunt foarte importanți pentru economia românească? Și când vor fi valorizați antreprenorii la nivel strategic în modelul de business al statului român?
