Cea mai mare provocare a profesiei de avocat în următorii ani nu va fi tehnologia în sine, ci capacitatea noastră de a rămâne o profesie unită, relevantă și echilibrată

Interviu cu av. Julia Zorkoczy, Fenechiu, Savu & Asociații, membră a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România (UNBR) 

Cariera Dvs. profesională dezvăluie un profil profesional solid în tot ceea ce ține de rigoare, organizare și bună comunicare externă. După absolvirea Facultății de Drept, ați pășit ca jurist în scena bucureșteană ocupând funcții de răspundere, cum ar fi cea de consilier general în Consiliul General al Municipiului București, dar și consilier parlamentar la Camera Deputaților. A fost, probabil, un ”debut de foc” în vârtejul politico-economic al anilor de atunci. Cât de mult au contat pentru Dvs. aceste experiențe în perioada ce a urmat? 

Experiența din administrația publică și din mediul parlamentar a contat foarte mult în formarea mea profesională și umană. Au fost ani foarte intensi, în care am avut șansa să înțeleg cum funcționează instituțiile publice din interior și să descopăr că între teoria juridică pe care o învățăm în facultate și realitatea practică există, uneori, diferențe considerabile. 

Pentru mine a fost foarte important faptul că am reușit să privesc Dreptul și din perspectiva interesului public și a mecanismelor administrative și instituționale. Ulterior, acest lucru m-a ajutat mult în exercitarea profesiei. Una este să interacționezi cu instituțiile publice din exterior, uneori chiar dintr-o poziție adversă, și alta este să înțelegi direct responsabilitățile, presiunile și dificultățile pe care le presupune funcționarea lor de zi cu zi. 

În același timp, contactul cu foarte mulți oameni și cu situații extrem de diferite m-a ajutat să depășesc limitele propriei perspective asupra lucrurilor.   

Din cauza ritmului în care trăim, a preocupărilor sau, uneori, pur și simplu din comoditate, riscăm să evaluăm realitatea exclusiv prin prisma propriilor experiențe și preocupări. Ajungem, fără să ne dăm seama, să trăim fiecare într-o anumită „bulă”, care poate deveni destul de îndepărtată de realitatea celorlalți. 

Această etapă m-a ajutat să înțeleg că oamenii sunt foarte diferiți, că au priorități, nevoi și moduri de a reacționa diferite și că, dacă vrei să construiești proiecte serioase și să duci lucrurile la bun sfârșit, trebuie să înveți să lucrezi cu oamenii așa cum sunt ei, nu cum ai vrea tu să fie.  

Și poate cel mai important lucru pe care l-am învățat atunci a fost că, atunci când există disponibilitate, consecvență și capacitate reală de muncă, se pot construi multe lucruri, chiar și în contexte complicate. 

Din 2019 sunteți membră în Consiliul Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR), o poziție onorantă, care include o sumedenie de răspunderi directe. Ce ați făcut și faceți concret în această poziție pentru colegii avocați din UNBR? Care sunt acțiunile cele mai importante care v-au adus satisfacții în această delicată misiune de organizare și reprezentare? 

Dincolo de componenta deliberativă și decizională pe care o presupune activitatea în Consiliul UNBR, una dintre preocupările mele constante a fost aceea de a contribui, atât cât am putut, la proiecte care ajută profesia să rămână conectată la realitățile și schimbările din jurul nostru. 

În ultimii ani, profesia s-a schimbat foarte mult — de la modificări legislative și presiuni economice până la digitalizare și dezvoltarea inteligenței artificiale. Cred că una dintre provocările reale este să reușim să adaptăm profesia la aceste schimbări fără să pierdem valorile și echilibrul care definesc avocatura. 

Un proiect foarte important pentru mine în această perioadă este PLATFORMA e-UNBR, proiectul de digitalizare al profesiei, finanțat din fonduri europene. Dincolo de partea tehnică,  cred că miza lui reală este modernizarea modului în care funcționează profesia și facilitarea accesului avocaților la instrumente de lucru adaptate realităților actuale. 

M-am implicat mult și în proiectul FAST – „Fii avocat în școala ta”, pentru că mi se pare important ca tinerii să înțeleagă mai bine ce înseamnă drepturile, responsabilitatea și rolul avocatului într-o societate democratică. 

În același timp, AvocArt rămâne unul dintre proiectele de care sunt foarte atașată. Sunt implicată încă de la prima ediție și am convingerea că este unul dintre acele momente care reușesc să arate și partea mai puțin vizibilă a profesiei — sensibilitatea, creativitatea și nevoia noastră de a construi relații umane reale, nu doar relații profesionale. 

Poate că cea mai mare satisfacție nu vine neapărat dintr-un proiect anume, ci din sentimentul că reușim, împreună, să construim mecanisme prin care profesia să rămână unită, relevantă și pregătită pentru schimbările care urmează. 

Cum colaborați direct cu conducerea Uniunii, și respectiv cu aparatul administrativ, mai ales cu Departamentele de Comunicare și Relații Internaționale ale UNBR? 

Colaborez foarte bine atât cu conducerea Uniunii, cu grupurile de lucru ale Consiliului UNBR, cât și cu aparatul administrativ al UNBR, cu barourile și decanii acestora, într-un mod foarte firesc și aplicat. În opinia mea, într-o structură profesională atât de complexă este esențial să existe dialog, colaborare și disponibilitatea de a construi împreună. 

Începând cu prima parte a anului trecut, principalul domeniu în care colaborez atât cu conducerea UNBR, cât și cu aparatul administrativ al Uniunii este zona de comunicare profesională și instituțională. Este o activitate complexă, care presupune mult dialog, coordonare și capacitatea de a găsi formule echilibrate de comunicare într-o profesie foarte diversă și puternic individualizată. 

De multe ori, în spatele unui proiect sau al unei decizii există foarte multă muncă, consultare și coordonare care nu sunt vizibile din exterior. 

Am colaborat cu Departamentele de Comunicare și Relații Internaționale ale UNBR, cu grupurile de lucru și cu reprezentanții barourilor în organizarea unor conferințe, proiecte și inițiative dedicate unor teme importante pentru profesie — digitalizarea justiției, protecția activităților rezervate avocaților, combaterea avocaturii ilegale sau impactul inteligenței artificiale asupra exercitării profesiei. 

Cred că activitatea administrativă din spatele unei organizații profesionale este, de multe ori, insuficient înțeleasă și insuficient apreciată. Din experiența ultimilor ani, am ajuns să respect foarte mult munca echipelor administrative și faptul că multe dintre proiectele profesiei pot funcționa doar printr-o colaborare constantă între conducerea profesională, aparatul tehnic și administrativ al Uniunii și reprezentanții barourilor. 

Sunteți, de asemenea, implicată și în zona de gestionare a finanțelor colegilor de breaslă, fiind totodată și membră a Consiliului de administrație al Filialei București-Ilfov a Casei de Asigurări a Avocaților. Vă ajută direct, în munca de zi cu zi, cunoașterea problemelor și realităților cu care se confruntă avocații? 

Da, foarte mult. Una dintre cele mai importante lecții pe care le-am învățat în ultimii ani este aceea că profesia de avocat arată foarte diferit în realitate față de imaginea pe care oamenii o au uneori despre ea.  

Activitatea din cadrul Casei de Asigurări a Avocaților și, în special, din cadrul Filialei București–Ilfov, m-a ajutat să înțeleg mult mai bine dificultățile reale cu care se confruntă colegii noștri — de la probleme economice și presiuni profesionale până la nesiguranța pe care mulți avocați o resimt într-o perioadă în care profesia trece prin schimbări accelerate. 

Experiența aceasta m-a făcut să înțeleg cât de diferite sunt realitățile profesionale ale colegilor noștri. Un avocat aflat la început de carieră are alte preocupări și alte vulnerabilități decât un avocat cu experiență; un cabinet individual funcționează diferit față de o societate de avocatură; iar realitățile profesionale și financiare ale colegilor sunt, de multe ori, mult mai complicate decât par din exterior. 

Tocmai de aceea, experiența din cadrul CAA m-a ajutat să privesc profesia într-un mod mai realist și mai echilibrat și să înțeleg mai bine cât de important este ca mecanismele profesiei să funcționeze nu doar corect din punct de vedere administrativ, ci și cu atenție față de realitățile concrete ale colegilor avocați. 

În același timp, această activitate m-a făcut să înțeleg și mai clar cât de importantă este solidaritatea profesională. Sistemul Casei de Asigurări a Avocaților este unul dintre lucrurile care arată foarte bine că profesia funcționează, în esență, ca o comunitate profesională care trebuie să își păstreze echilibrul și capacitatea de a se susține pe termen lung. 

Angajamentul dvs. în bunul mers organizatoric al profesiei de avocat, ”pavată” de umori și orgolii, este mai adânc decât am amintit până aici. Spunem asta amintind faptul că faceți parte chiar și din Comisia de Disciplină a Baroului București. Ce calități primează aici pentru o justă analiză a cazurilor: discreția, diplomația, puterea de a analiză obiectivă a situațiilor care apar? 

Cred că, într-o activitate precum cea din cadrul Comisiei de Disciplină, este foarte important să existe, înainte de toate, echilibru și capacitatea de a analiza lucrurile cu obiectivitate și calm. Vorbim despre situații sensibile, care privesc colegi avocați, reputații profesionale și, uneori, contexte umane și profesionale complicate. 

Desigur, discreția este esențială. La fel și diplomația. Dar cred că, dincolo de acestea, cea mai importantă este capacitatea de a păstra un echilibru între rigoarea necesară unei astfel de activități și înțelegerea faptului că profesia de avocat este una exercitată sub foarte multă presiune și responsabilitate. 

În același timp, experiența aceasta m-a ajutat să înțeleg și mai bine cât de diferită este realitatea profesională a colegilor noștri și cât de important este să încerci să privești fiecare situație fără prejudecăți și fără reacții emoționale pripite. Consider că într-o astfel de activitate nu ajută nici excesul de severitate, dar nici abordarea superficială sau formală. Este nevoie de foarte multă responsabilitate și de capacitatea de a vedea lucrurile într-un context mai larg. 

Pe de altă parte, activitatea disciplinară are și un rol important în protejarea prestigiului profesiei și a încrederii publice în avocat. Tocmai de aceea, cred că orice analiză trebuie făcută cu foarte multă seriozitate, echilibru și respect atât față de profesie, cât și față de oamenii implicați. 

Ați fost mereu unul dintre organizatorii-cheie, trup și suflet, ai seriei de manifestări AvocArt, o manifestare anuală inspirată de evenimente menită evidențieze că, dincolo de forța argumentelor și a pledoariilor pentru drepturi și libertăți, avocații se remarcă prin sensibilitate, creativitate și pasiune pentru artă, ajunsă anul trecut la cea de a V-a ediție, eveniment organizat de Uniunea Națională a Barourilor din România și Asociația pentru Dialog și Solidaritate a Avocaților. Cum apreciați reacțiile colegilor avocați care au participat la eveniment? 

AvocArt este unul dintre proiectele de care sunt foarte atașată, probabil și pentru că a fost construit, încă de la început, cu foarte mult suflet și cu dorința sinceră de a aduce oamenii mai aproape unii de ceilalți într-o profesie care, prin natura ei, este extrem de competitivă și solicitantă. 

Pentru mine, una dintre cele mai frumoase surprize ale acestui proiect a fost tocmai reacția colegilor avocați. Mulți dintre cei care au participat la evenimente au descoperit colegi pe care îi știau doar din sala de judecată sau din relațiile profesionale într-o cu totul altă lumină — oameni sensibili, creativi, pasionați de muzică, pictură, fotografie, literatură sau alte forme de expresie artistică. De multe ori, inclusiv noi, organizatorii, am fost surprinși de cât de mult talent și sensibilitate există în profesie. 

Mi se pare foarte important că AvocArt a reușit să creeze un spațiu în care avocații să se întâlnească și altfel decât în contexte tensionate, profesionale sau conflictuale. Profesia noastră presupune foarte multă presiune, responsabilitate și consum emoțional, iar uneori uităm cât de important este să păstrăm și partea umană, sensibilitatea și capacitatea de a construi relații autentice între noi. 

Reacțiile colegilor au fost atât de bune tocmai pentru că proiectul nu a fost perceput ca un simplu eveniment cultural, ci ca o formă de apropiere și de reconectare umană într-o profesie care are nevoie, poate mai mult decât pare, și de astfel de momente de echilibru. 

Pentru mine, faptul că AvocArt a ajuns deja la cea de-a cincea ediție și că există colegi care așteaptă cu bucurie fiecare nouă ediție este una dintre cele mai frumoase satisfacții legate de implicarea mea în proiectele profesiei. 

În altă ordine de idei, faceți parte din echipa de management a proiectului PLATFORMA e-UNBR, un proiect finanțat din fonduri europene. Ce ne puteți spune despre acest important subiect? 

PLATFORMA e-UNBR este, din punctul meu de vedere, unul dintre cele mai importante proiecte de modernizare ale profesiei din ultimii ani. 

Digitalizarea justiției, dezvoltarea platformelor electronice, schimbările tehnologice și ritmul în care circulă informația obligă toate profesiile juridice să se adapteze. Cred că era important ca și profesia de avocat să facă acest pas într-un mod organizat, coerent și construit pe termen lung. 

Proiectul urmărește modernizarea unor servicii esențiale ale profesiei și dezvoltarea unor instrumente digitale adaptate activității avocaților. În ultimii ani, UNBR a făcut pași importanți în această direcție, inclusiv prin obținerea accesului electronic al avocaților la baze și platforme esențiale, precum RNEP sau ANCPI.  

În paralel, profesia este implicată tot mai mult în proiecte și dezbateri legate de digitalizarea justiției și impactul noilor tehnologii asupra activității juridice. Un exemplu important este participarea UNBR la proiectul Just.AI, lansat sub egida Președintelui României, precum și semnarea memorandumului privind utilizarea inteligenței artificiale în sistemul judiciar, alături de celelalte instituții relevante din domeniu. Consider că este foarte important ca profesia de avocat să fie prezentă în aceste discuții și să contribuie activ la modul în care tehnologia va influența viitorul justiției. Tehnologia trebuie să fie un instrument care ajută avocatul, nu unul care afectează independența profesiei, secretul profesional sau relația de încredere dintre avocat și client. 

Avem în vedere și alte proiecte importante pentru viitor — dezvoltarea unor mecanisme de tip „grefă electronică”, facilitarea comunicării digitale securizate dintre avocați și instituțiile judiciare sau proiecte dedicate executării silite electronice. 

Pentru mine, implicarea în proiectul e-UNBR este o experiență profesională foarte valoroasă, pentru că presupune colaborarea cu oameni din domenii foarte diferite, într-o zonă care evoluează extrem de rapid. 

De peste 20 de ani sunteți membră a Baroului București și avocat definitiv în cadrul societății Fenechiu, Savu & Asociații, cu o practică declarată ce include litigii de drept civil, drept comercial și contencios administrativ, precum și activități de consultanță juridică. În ciuda tuturor răspunderilor de ordin administrativ generate de pozițiile Dvs. în forurile profesiei, nu v-ați neglijat misiunea de avocat. Care este, totuși, principala arie de expertiză căreia v-ați dedicat în timp? Cum reușiți să vă gestionați timpul fizic pentru a acoperi toate aceste comandamente? 

Principala zonă în care am activat de-a lungul timpului a fost cea a dreptului civil și a contenciosului administrativ. În ultimii ani, activitatea mea s-a concentrat în principal pe consultanță, deși, în trecut, am desfășurat și o activitate importantă de litigii. Această zonă mi s-a potrivit foarte bine, inclusiv prin faptul că presupune multă analiză, construcție juridică și o abordare strategică a problemelor, nu doar componenta conflictuală propriu-zisă. 

În ultimii ani, activitatea mea din instanță s-a redus considerabil, iar acest lucru mi-a oferit, într-o anumită măsură, și flexibilitatea necesară pentru a putea gestiona în paralel și activitățile legate de proiectele profesiei. 

În același timp, cred că este foarte important mediul profesional în care lucrezi. Am avut șansa să îmi desfășor activitatea într-o societate de avocatură în care există profesionalism, echilibru și foarte multă încredere între colegi. Fenechiu, Savu & Asociații mi-a asigurat un mediu profesional în care colaborarea reală și sprijinul profesional funcționează firesc, iar acest lucru contează foarte mult atunci când încerci să gestionezi simultan activitatea profesională și implicarea în proiecte instituționale. 

Sincer, nu cred că există o formulă perfectă pentru gestionarea timpului. Cred că totul ține foarte mult de organizare, disciplină, capacitatea de a prioritiza și, poate cel mai important, de capacitatea de a lucra în echipă. 

În general, profesia este condusă majoritar de bărbați. Considerați că doamnele au, totuși, o reprezentare justă în conducerea organizațiilor de profil și că vocea acestora se face suficient auzită în momentele importante de decizie? 

Realitatea este că profesia de avocat s-a schimbat foarte mult în ultimii ani și că prezența doamnelor în structurile profesionale și în pozițiile de decizie este astăzi mult mai vizibilă și mai importantă decât era în trecut. Sunt tot mai multe colege care conduc societăți de avocatură, coordonează proiecte importante sau ocupă funcții relevante în cadrul profesiei iar acest lucru se vede deja în modul în care profesia evoluează. 

În același timp, cred că reprezentarea nu ar trebui privită exclusiv dintr-o perspectivă numerică sau formală. Din punctul meu de vedere, cel mai important este ca vocea celor implicați să fie ascultată cu adevărat și să existe un climat profesional în care competența, seriozitatea și capacitatea de a construi să conteze mai mult decât orice alt criteriu. 

Multe femei aduc în structurile profesionale o anumită capacitate de construcție, dialog și echilibru, lucruri care devin foarte importante într-o profesie atât de complexă și de competitivă. 

Desigur, există în continuare loc pentru o implicare și o reprezentare și mai mare a doamnelor în structurile profesionale și în procesele de decizie. Dar cred că schimbările reale se construiesc firesc, prin muncă, implicare și consecvență profesională, nu doar prin asumarea formală a unor roluri. 

Care credeți că este cea mai mare provocare a profesiei de avocat în următorii ani? 

Cred că cea mai mare provocare a profesiei de avocat în următorii ani nu va fi tehnologia în sine, ci capacitatea noastră de a rămâne o profesie unită, relevantă și echilibrată într-o societate care se schimbă foarte repede. 

Digitalizarea, dezvoltarea inteligenței artificiale și transformările economice vor modifica inevitabil modul în care lucrăm, comunicăm și chiar modul în care clienții se raportează la serviciile juridice. O parte dintre activitățile pe care astăzi le facem în mod tradițional vor fi automatizate sau simplificate tehnologic. Acest lucru este inevitabil și cred că ar fi o greșeală să privim tehnologia exclusiv ca pe o amenințare. 

În același timp, am convingerea că tehnologia nu poate înlocui ceea ce reprezintă, în esență, profesia de avocat: analiza juridică profundă, discernământul, responsabilitatea profesională, capacitatea de a înțelege contextul uman al unui conflict și relația de încredere dintre avocat și client. Justiția și profesia de avocat au o componentă profund umană, care nu poate fi redusă la algoritmi sau la automatizare. 

În opinia mea, adevărata provocare va fi capacitatea noastră de a ne adapta fără să ne pierdem identitatea profesională și fără să transformăm profesia într-o activitate exclusiv tehnică sau comercială. 

În același timp, cred că profesia va deveni tot mai diversă. Realitățile profesionale ale avocaților sunt deja foarte diferite și vor continua să se diferențieze — între avocatura de litigii și consultanță, între cabinete individuale și societăți mari, între avocații aflați la început de drum și cei cu experiență, între diferitele arii de practică sau tipuri de clienți. Tocmai de aceea, cred că va deveni din ce în ce mai important să reușim să păstrăm coeziunea profesiei și capacitatea de a construi împreună direcții comune. 

Am înțeles în ultimii ani că o profesie atât de mare și de diversă nu poate funcționa doar prin reguli și structuri administrative. Are nevoie și de încredere, dialog, solidaritate profesională și capacitatea de a înțelege că, deși interesele noastre profesionale pot fi uneori diferite, există valori și obiective comune care trebuie apărate împreună. 

Cred că acesta va fi, de fapt, marele test al profesiei în perioada următoare: să reușim să ne modernizăm, să ne adaptăm și să rămânem relevanți, fără să pierdem echilibrul, independența și spiritul care definesc avocatura.