Secretul profesional al avocatului: drept și/sau obligație

“Secretul profesional! Ce formidabilă magie de cuvinte. Ele flutură pe toate buzele și au rezonanța unei incantații. Stridentul glas al profanatorului n’ar putea să turbure seculara armonie de confuzii și erori.”¹
Prin cuvintele ilustrului avocat I. Gr. Periețeanu, Președintele Uniunii Avocaților din România în perioada 1935 – 1939, se deschid porțile pentru deslușirea naturii juridice a secretului profesional.
Este unanim acceptat faptul că secretul profesional constituie o obligație în sarcina avocatului. Acest aspect rezultă fără îndoială din cuprinsul art. 11 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat prin care legiuitorul statuează că “Avocatul este dator să păstreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost încredințată.” Corelativ obligației avocatului subzistă dreptul clientului de a pretinde avocatului să respecte confidențialitatea datelor și a informațiilor divulgate sau de care a luat la cunoștință cu ocazia acceptării cauzei juridice a clientului.
Secretul profesional al avocatului își are originea în principala caracteristică a avocatului și anume devotamentul față de client.
“Devotamentul însă, orcât de nobil ar fi, poate, dacă nu e temperat, să creeze avocatului o adevărată sclavie. Dus la exces, ar însemna anihilarea libertății, substituirea voinței clientului voinței lui personale. De aici a venit ideia independenței avocatului. Ea este indispensabilă integrității lui ca om și ca profesionist, ferindu-l de toate acele scăderi incompatibile cu noblețea ordinului din care face parte.“²
Observăm așadar o primă contrapondere a obligației avocatului de a fi devotat clientului și de a păstra secretul profesional constând în dreptul avocatului de a fi independent în exercițiul profesiei.
Independența avocatului presupune libertatea acestuia de a se supune crezului său profesional, cu respectarea legii, iar nu a voinței subiective a clientului. Totodată, avocatul are dreptul de a opta pentru a prelua sau nu o cauză juridică și respectiv de accepta sau refuza un client.
Motivele ce pot conduce la neacceptarea de către avocat a unei cauze juridice ori a unui client sunt numeroase și diverse, dar unul dintre motive prezintă un interes deosebit și este reprezentat de situația în care avocatul nu acceptă să primească sarcina de a păstra un secret profesional al cărui conținut este incompatibil cu principiile sale morale, etice, juridice sau constituie o povară de nesuportat pentru conștiința acestuia.
Cu alte cuvinte, dreptul avocatului de a-și selecta clientela se poate traduce și prin dreptul de a decide dacă consimte să păstreze un secret profesional ca urmare a acceptării cauzei juridice a unui client.
Independența avocatului și secretul profesional constituie principii fundamentale ale profesiei de avocat. Aceste două principii nu se exclud, ci se îmbină armonios și se susțin reciproc, desăvârșind un echilibru între interesul clientului și esența profesiei de avocat. Avocatul nu poate fi independent în absența secretului profesional, iar secretul profesional nu poate fi garantat în lipsa independenței avocatului. Relevante în acest sens sunt și prevederile art. 109 alin. (3) lit. d) din Statutul profesiei de avocat care stabilesc că reprezintă o atingere adusă independenței avocatului existența oricăror presiuni în scopul nerespectării secretului profesional.
Faptul că obligația de a pastra secretul profesional este reglementată în Statutul profesiei de avocat la art. 1 alin. (2) lit. e) la rang de principiu fundamental al profesiei, constituie un argument suplimentar pentru a concluziona că avocatul are dreptul și interesul legitim de a opune unui terț secretul profesional. Interesul avocatului nu se limitează la un caracter general menit să garanteze independența profesiei, ci subzistă și un interes personal al avocatului în raport de sfaturile juridice pe care le-a oferit clientului și care se doresc a rămâne confidențiale.
În legislația națională privind prevenirea și combaterea spălării banilor se prevede că avocatul este unicul profesionist al dreptului exceptat de la obligația de raportare prin prisma art. 33 alin. (4) și (5) din Legea nr. 129/2019 prin care, pe de o parte se recunoaște opozabilitatea secretului profesional al avocatului în raport cu Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, iar pe de altă parte se prevede că avocatul își va îndeplini obligațiile din Legea nr. 129/2019 cu respectarea secretului profesional prevăzut în Legea nr. 51/1995. Ca urmare a unei propuneri legislative inițiate de către Guvernul României la finalul anului 2024 de modificare a Legii nr. 129/2019, art. 33 alin. (4) și (5) din acest act normativ a făcut obiectul unei noi dezbateri parlamentare în cursul anului 2025 ale căror concluzii au confirmat și întărit importanța secretului profesional al avocatului.

Relevanța respectării secretului profesional al avocatului este confirmată și de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea Curții (Camera a doua) din 29 iulie 2024 pronunțată în cauza C-632/22. De subliniat faptul că prin parag. 117 se reține că protecția specială a secretului profesional al avocatului are ca și contrapondere disciplina profesională. Cu alte cuvinte, dacă profesia de avocat la nivel european va eșua sub aspect disciplinar, atunci și protecția secretului profesional va fi evaluată în mod corespunzător. Este de datoria fiecărui avocat să respecte normele profesionale pentru a nu periclita principiile fundamentale ale profesiei de avocat.
Obligația avocatului de a păstra secretul profesional este contrabalansată și prin dreptul la apărare al avocatului, atunci când conținutul secretului profesional face obiectul unei cauze civile, penale, disciplinare prin care se urmărește atragerea răspunderii avocatului, fapt confirmat prin art. 8 alin. (3) teza finală din Statutul profesiei de avocat.
Dreptul la apărare al avocatului consacrat în art. 24 din Constituția României, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, dar și în alte reglementări naționale și europene stabilește o limitare specială a obligației de a păstra secretul profesional.
Plecând de la conceptul de echilibru al raportului juridic dintre avocat și client putem considera în mod legitim ³ că devotamentul avocatului față de client implică în mod corelativ o obligație de onestitate din partea clientului, mai ales în ceea ce privește scopul urmărit prin serviciul juridic solicitat avocatului.
În eventualitatea în care clientul nu este sincer în relația cu avocatul în ceea ce privește scopul urmărit și îl expune pe avocat ca urmare a serviciului juridic prestat la proceduri de natură disciplinară și/sau penală, obligația de a păstra secretul profesional se reduce în mod corespunzător astfel încât avocatul să își poată exercita dreptul la apărare. De menționat faptul că în multe dintre cazuri, finalitatea procedurilor disciplinare și/sau penale nu poate fi anticipată cu ușurință.
Există riscul ca un avocat diligent care aplică în mod corespunzător procedurile de cunoaștere a clientelei în scopul prevenirii spălării banilor, după ce a prestat serviciul juridic solicitat, să constate că a fost indus în eroare de către un client iscusit, acesta din urmă utilizând serviciul juridic în scopul infracțional ce s-a încercat a fi prevenit de către avocat prin procedurile aplicate. Ca urmare a diligențelor depuse de către avocat și a procedurilor aplicate în scopul prevenirii spălării banilor, avocatul deține suficiente instrumente juridice și mijloace de probă care să îl exonereze de răspundere. Cu toate acestea, se ridică întrebarea dacă linșajul mediatic la care poate fi expus avocatul și disconfortul psihologic generat de această situație care poate conduce inclusiv la afecțiuni medicale cronice îl îndreptățește pe avocat să întocmească și să comunice autorității competente un raport de tranzacție suspectă în temeiul Legii 129/2019?! Consider că răspunsul la această întrebare poate fi oferit exclusiv de avocatul care se află într-o astfel de situație.

Danny Gabriel BÂRDAN – RAINE
Avocat în Baroul București și membru al Consiliului UNBR

¹ I. Gr. Periețeanu. Avocatul și secretul profesional. Comunicare făcută Academiei de Științe Morale și Politice, în ședința din 27 mai 1943, Tiprografia “Remus Cioflec”, București, 1943, p. 5.
² I. Gr. Periețeanu. Avocatul și secretul profesional. Comunicare făcută Academiei de Științe Morale și Politice, în ședința din 27 mai 1943, Tiprografia “Remus Cioflec”, București, 1943, p. 8.
³ Art. 6 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat: “Relațiile dintre avocat și clienții săi se bazează pe onestitate, probitate, corectitudine, sinceritate, loialitate și confidențialitate.”
Art. 135 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat: “Avocatul se va consulta adecvat cu clientul pentru a stabili scopul, modalitățile și finalitatea consilierii, precum și soluțiile tehnice pe care ie va urma pentru a realiza, când este cazul, asistența și reprezentarea clientului.”