Degeaba ai aripi dacă nu ai și curajul să zbori, iar curajul acela vine, fără îndoială, din încrederea pe care mentorul și echipa ți-o oferă

Interviu cu av. MARIANA GÂNGANU, Associate, Bradu Neagu & Asociații  

Fiind un avocat la inceput de drum, cum vă vedeți evoluția profesională, dar și dezvoltarea personală în cadrul societății Bradu, Neagu si Asociații? 

Știți vorba „omul potrivit, la locul potrivit”?  Exact așa m-am simțit încă de la început în cadrul Bradu Neagu &Asociații. Îmi place să spun că sunt o norocoasă pentru că astăzi lucrez cu o echipă consolidată și profesionistă, în care valorile, rigoarea și colegialitatea se transmit organic. Dar la acest „noroc” m-au adus determinarea și dorința de a-mi valorifica pe deplin potențialul. 

A fi parte din BNA este o provocare zilnică, care implică multă responsabilitate și învățare continuă, pentru că există niște standarde înalte, construite de Roman Bradu încă de la fondarea societății, acum 15 ani, standarde pe care noi nu doar că trebuie să le menținem, ci avem și ambiția de a le ridica.  

Cu atât mai mult cu cât BNA mi-a desfășurat, de la bun început, terenul pentru această evoluție prin implicarea directă în dosare cu miză mare, prin participarea la întâlniri în care am învățat cum se pune o problemă și cum se ia rapid o decizie pe care, ulterior, ți-o asumi cu toate consecințele. Mai bine zis, BNA mă crește după propriile sale standarde: un profesionist de încredere al Dreptului, care are curajul să iasă din tipare atunci când problema clientului o cere. 

La finalul anului 2024 figurați în tabloul Baroului București în calitate de avocat stagiar colaborator. Care au fost principalele obstacole în parcurgerea acestui proces și ce momente v-au marcat cel mai mult din perspectivă emoțională și profesională?  

Pentru mine, învățatul a fost mereu un proces plăcut, cultivat și susținut de părinții mei, care încă din clasa întâi mi-au creat toate condițiile și m-au sprijinit necondiționat, așa cum o fac și astăzi. Prin urmare, m-am adaptat relativ ușor procesului de pregătire: mi-am construit un calendar pe materii, am rezolvat cât mai multe grile și am reușit să iau examenul de Barou cu 88 de puncte. 

Cea mai mare presiune a venit însă din interior; nu aveam multe alternative pentru scenariul „dar dacă nu reușesc?”, așa că toată energia și tot timpul meu au fost concentrate exclusiv pe examen. A meritat. Însă lecția pe care am învățat-o a fost una despre echilibru – un echilibru pe care, recunosc sincer, încă îl caut. 

Avansarea în poziția de avocat asociat într-un interval de timp relativ scurt reflectă atât competențe profesionale solide, cât și o adaptare reușită la un mediu urban competitiv și exigent. Cum ați gestionat această tranziție și ce v-a pregătit cel mai bine pentru ritmul Bucureștiului?  

Nu am simțit o diferență bruscă la această tranziție, ci mai degrabă o creștere graduală a responsabilităților. Ceea ce m-a motivat a fost dorința de a menține standardele deja existente în cadrul societății, dar și încrederea și susținerea pe care le-am primit din partea echipei. Nu e ușor, dar tocmai pentru asta am ales avocatura. 

Implicarea activă în proiecte de mare anvergură și asumarea deciziilor cu toate consecințele lor, te condiționează să fii mereu bine pregătit. Iar dacă reușești să combini pregătirea academică solidă cu disciplina și disponibilitatea de a fi prezent dincolo de un program fix și o listă de taskuri, rezultatele vin în mod natural. 

Mai mult, catalogul Legal 500 v-a inclus deja în categoria Junior Associate, o plasare mai mult decât prestigioasă. Cât vă obligă această recunoaștere? 

Pentru mine este o recunoaștere care onorează, dar care, înainte de orice, obligă. Legal 500 este un reper pentru clienți și parteneri din întreaga lume, iar prezența în acest catalog înseamnă că ești evaluat permanent prin prisma unor standarde înalte. Percep această includere ca pe o responsabilitate suplimentară față de calitatea muncii mele, față de clienți și față de reputația firmei.  

Dintre ariile de practică pe care firma le promovează public, care considerați că se aliniază cel mai bine profilului dumneavoastră profesional și viziunii pe care o aveți asupra evoluției carierei?  

Deși mereu mi-au plăcut științele exacte, am ales să fiu avocat. Dar nu am renunțat definitiv la această pasiune, de aceea am ales dreptul fiscal ca arie de specializare, un domeniu complex, cu miză ridicată și cu modificări frecvente care încearcă să țină pasul cu dinamica mediului economic. Tocmai această dinamică mă atrage, pentru că mie îmi plac provocările, iar dezbaterile pe marginea Codului fiscal sunt la ordinea zilei. 

În plus, fiscalul are o dimensiune strategică care îmi place, și asta pentru că prevenirea unui litigiu este adesea mai valoroasă decât câștigarea lui, iar o analiză temeinică a prevederilor fiscale de la bun început îl îndrumă pe client spre conformare și elimină costuri sau riscuri ulterioare. 

Ați avut/aveți un mentor în profesia de avocat? Ce v-a impresionat și marcat cel mai mult în această coabitare maestru/discipol? 

Da, Roman Bradu. Încă de la început am fost sub coordonarea sa și implicată activ în activitatea societății. Echipa BNA a văzut în mine potențial și a știut să mă încurajeze să iau atitudine atunci când a fost cazul, să-mi fac vocea auzită și să-mi aleg direcția de specializare. 

Aș spune că, într-un mod responsabil, BNA mă crește după standardele înalte și motivante construite de Roman în acești 15 ani, conform cărora faci bine ce faci, poți și mergi în direcția potrivită. 

Cum evaluați perspectivele tinerilor juriști de a se afirma pe piața serviciilor avocațiale din România, în special în București, într-un mediu marcat de concurență ridicată și de transformări structurale ale profesiei?  

Piața serviciilor avocațiale este exigentă, dar nu este una închisă. Prin multă muncă, determinare și o direcție clară, reușești, ca tânăr avocat, să-ți deschizi calea. Ceea ce am înțeles și am învățat este că diferența o fac consistența, specializarea și capacitatea de a relaționa corect atât cu colegii, cât mai ales cu clienții. 

Cred cu tărie că trebuie să avem răbdare, să nu ne comparăm începuturile cu apogeul altcuiva, să ne lăsăm îndrumați și să construim o carieră cu fundamente solide, capabilă să facă față tuturor provocărilor care vin. Mai multă substanță, mai puțină aparență. 

Cum priviți rolul femeii în profesiile juridice? Ar trebui să existe o ordine în priorități de la începuturi, când vorbim despre carieră, perfecționare, studiu, cercetare, viață personală, familie, pasiuni? 

Eu văd femeia ca pe un cumul de calități, abilități și emoții, nu o împart neapărat între roluri. Și cred că tocmai aici se ascunde adevărata putere și plăcere a feminității.
În viața de zi cu zi, este esențial să știi cum să gestionezi situațiile care apar și cum să reacționezi fără să-ți pierzi energia feminină, fie că vorbim despre planul personal, fie despre cel profesional. 

O femeie care este, în același timp, soție, mamă, soră și jurist, adică împlinită în toate dimensiunile vieții, jonglează constant cu aceste „titluri”. Ea nu poate pune pe pauză calitățile de mamă atunci când este la birou, nu uită că este soție, iar în unele momente retrăiește amintiri din copilărie alături de sora ei. Aceste roluri coexistă armonios în sufletul femeii atâta timp cât ea știe să le gestioneze conștient și nu se dizolvă complet într-unul dintre ele. 

Dar, dincolo de toate, cel mai important este ca femeia să rămână femeie, indiferent de rolurile, calificările sau titlurile pe care le poartă. Nu există o trădare mai mare decât să te dedici complet doar unuia dintre aceste roluri până în punctul în care nu te mai recunoști, nu te mai regăsești și simți că nu îți mai aparții. 

Unde vă proiectați profesional peste un deceniu și care sunt direcțiile pe care intenționați să le consolidați în cadrul breslei avocaților? 

Peste un deceniu voi avea 37 de ani, o vârstă la care mai toate lucrurile par să-și fi găsit un sens și, sper eu, un echilibru. Cert este că mă văd excelând în avocatură alături de colegii mei din BNA, poate deja în postura de coordonator pentru tineri colegi la început de drum. 

Dar, înainte de toate, vreau să savurez evoluția. Cum îmi spune Roman mereu: „Vei reuși, doar să nu te grăbești!”