Cred că adevărata autoritate a unui jurist vine din echilibru, nu din severitate

Interviu cu jud. dr. NELA PETRIȘOR, conciliator, Centrul de Soluționare a Litigiilor din domeniul Bancar (CSALB)  

Există profesii care modelează caractere și există oameni care, prin discreție, rigoare și consevență, ajung să dea greutate profesiei însăși. Cu o carieră construită la vârful magistraturii românești, fost judecător al Înaltei Curți de Casație și Justiție, avocat, arbitru și conciliator, dr. Nela Petrișor vorbește despre justiție, responsabilitate, echilibru și despre nevoia de a păstra dimensiunea umană a dreptului într-o lume tot mai tensionată și mai grăbită.  

„Judecătorul nu trebuie să fie vocea momentului, ci vocea echilibrului” 

Doamnă judecător, ați traversat unele dintre cele mai importante etape ale sistemului judiciar românesc. Cum priviți astăzi misiunea judecătorului, într-o perioadă în care justiția se află adesea în centrul controverselor publice și politice? 

Cred că tocmai în astfel de perioade se vede adevărata forță a unei justiții mature. Atunci când societatea este tensionată, când discursul public devine radicalizat sau emoțional, judecătorul trebuie să rămână un reper de echilibru și luciditate. 

Am crezut întotdeauna că independența magistratului nu reprezintă un privilegiu personal, ci o obligație morală față de cetățeni. Oamenii trebuie să știe că există un loc unde lucrurile sunt analizate cu calm, cu discernământ și cu respect pentru lege, indiferent de presiunea publică sau de contextul politic. 

În anii petrecuți la Înalta Curte am înțeles poate mai profund decât oricând că justiția nu poate funcționa sub impulsul emoției colective. Un judecător trebuie să aibă capacitatea de a se detașa de zgomotul exterior și de a rămâne fidel principiilor sale profesionale, fără a uita dimensiunea umană a profesiei de magistrat. 

În același timp, cred că sistemul judiciar are și obligația de a comunica mai bine cu societatea. Uneori, distanța dintre limbajul juridic și așteptările oamenilor creează neîncredere. Or, justiția trebuie nu doar să fie independentă, ci și să inspire încredere. 

„Avocatura m-a readus foarte aproape de oameni” 

După o carieră impresionantă în magistratură, ați revenit în avocatură. Cum ați trăit această schimbare? 

A fost, într-un fel, o întoarcere la începuturile profesiei mele, dar cu o perspectivă complet diferită, construită în timp, prin experiență și maturitate profesională. 

Magistratura îți oferă o anumită rigoare interioară și o disciplină a gândirii care rămân cu tine toată viața. În schimb, avocatura te readuce foarte aproape de oameni, de vulnerabilitățile și de dificultățile lor concrete. Este o profesie extrem de vie și de dinamică. 

Nu aș spune că această etapă este mai confortabilă. Este diferită. În magistratură ai responsabilitatea deciziei finale; în avocatură ai responsabilitatea construcției argumentului și a încrederii pe care clientul o investește în tine. 

Poate că astăzi simt mai intens dimensiunea umană a profesiei juridice. În spatele fiecărui dosar există întotdeauna o poveste de viață, o teamă, o speranță sau uneori chiar o dramă personală. 

„Tinerii au nevoie nu doar de profesori, ci și de modele profesionale” 

Activitatea didactică a ocupat și ea un loc important în parcursul dumneavoastră. Vă gândiți să reveniți către mediul universitar? 

Da, pentru că legătura cu mediul academic nu dispare niciodată cu adevărat. Mi-a plăcut întotdeauna dialogul cu studenții și energia generațiilor tinere. 

Cred că dreptul nu poate fi predat exclusiv teoretic. Studenții și aspiranții la profesia de magistrat, cărora le-am dedicat mulți ani în cadrul Institului Național al Magistraturii, au nevoie să înțeleagă nu doar normele juridice, ci și responsabilitatea pe care o presupune exercitarea unei profesii juridice. Uneori, o decizie juridică poate influența destine, cariere, companii sau chiar echilibre sociale. 

Tinerii au nevoie nu doar de informație, ci și de modele profesionale și morale. De oameni care să le transmită că performanța se construiește în timp, prin muncă, seriozitate și echilibru interior. 

Nu exclud implicarea în proiecte academice sau de formare profesională. Cred că experiența trebuie transmisă mai departe. 

„Concilierea presupune nu doar cunoaștere juridică, ci și înțelegerea oamenilor” 

Cum a început colaborarea dumneavoastră cu CSALB? 

A fost o alegere care a venit foarte firesc, pentru că am crezut întotdeauna în valoarea dialogului și a soluțiilor echilibrate. 

Societatea modernă devine tot mai conflictuală, iar oamenii ajung foarte repede în poziții antagonice. În acest context, mecanismele alternative de soluționare a disputelor capătă o importanță extraordinară. 

Ce m-a atras la activitatea de conciliator a fost tocmai dimensiunea ei profund umană. În conciliere nu este suficient să cunoști legea. Trebuie să știi să asculți, să înțelegi, să creezi un spațiu de încredere între părți. 

De multe ori, oamenii nu au nevoie doar de o soluție juridică, ci și de sentimentul că au fost ascultați și tratați cu respect. 

„Cele mai importante reușite sunt cele care redau oamenilor liniștea” 

Care considerați că sunt cele mai importante rezultate ale activității dumneavoastră în rol de conciliator? 

Cred că cele mai importante rezultate sunt acelea care reușesc să restabilească un echilibru și o formă de liniște pentru ambele părți implicate. 

Sigur că există și rezultate cuantificabile, soluții financiare avantajoase sau dosare rezolvate eficient. Dar dincolo de cifre, rămâne componenta umană. 

Am întâlnit oameni aflați într-o reală dificultate emoțională sau financiară, oameni care simțeau că nu mai au control asupra situației lor. În astfel de momente, faptul că poți contribui la găsirea unei soluții rezonabile și echitabile are o valoare aparte. 

Am observat și o evoluție pozitivă a relației dintre consumatori și bănci. Există astăzi mai multă deschidere spre dialog și negociere decât în urmă cu câțiva ani, ceea ce este un semn de maturizare instituțională. 

„Toate aceste profesii au în comun ideea de responsabilitate” 

Cum reușiți să armonizați toate aceste activități – avocatură, arbitraj, conciliere, formare profesională? 

Probabil că elementul comun este pasiunea pentru profesie și convingerea că dreptul are, înainte de toate, o funcție de echilibru social. 

Nu percep aceste activități ca pe niște direcții separate. Ele se completează reciproc. Experiența magistraturii mă ajută în arbitraj și conciliere, avocatura mă menține conectată la realitatea practică și economică, iar activitatea didactică oferă sens ideii de continuitate profesională. 

Desigur, este nevoie de disciplină și de foarte multă organizare. Dar cred că atunci când îți iubești profesia, energia vine firesc. 

„În perioade de incertitudine economică, prudența devine o formă de înțelepciune” 

Ce le recomandați celor care intră astăzi în relații contractuale cu băncile? 

Le-aș recomanda să nu trateze niciodată un contract de credit ca pe o simplă formalitate. În perioade de instabilitate economică, prudența devine o formă de înțelepciune. 

Oamenii trebuie să își analizeze foarte realist capacitatea de rambursare și să înțeleagă că echilibrul financiar personal poate fi afectat de factori externi imprevizibili: inflație, creșteri de dobânzi, instabilitate economică. 

În același timp, le-aș recomanda să nu evite dialogul cu banca atunci când apar dificultăți. De foarte multe ori există soluții de renegociere sau mecanisme amiabile care pot preveni agravarea unei situații. 

Cred că una dintre marile lecții ale ultimilor ani este aceea că rigiditatea nu ajută nici oamenii, nici instituțiile. Dialogul, buna-credință și echilibrul rămân esențiale.