Interviu cu Florin Șandor (foto), Consilier de Direcție, Direcția Juridică, Banca Națională a României
Este necesară modificarea legislației privitoare la insolvență?
Modificarea actualei legislații în materia insolvenței este o măsură necesară deoarece legea 85/2006 nu a produs rezultatele scontate pentru întărirea stabilității economice. Iată și câteva cifre elocvente ca argument în acest sens. Volumul plăților restante totale generat de companiile în insolvență este de 36,5 miliarde lei, respectiv circa 34,4% din totalul plăților restante la nivelul economiei, iar 13,9 miliarde lei reprezintă plăți restante către furnizori. Volumul creditelor acordate de bănci și IFN-uri companiilor aflate în insolvență sau în faliment este considerabil – 24,2 miliarde lei, reprezentând 18,9% din totalul creditelor acordate companiilor nefinanciare de către bănci și IFN-uri, în august 2013. Volumul creditelor restante peste 90 de zile generat de aceste firme este de circa 20,8 miliarde lei (reprezentând 85,8% din volumul total al creditelor cu restanțe de peste 90 de zile acordate companiilor, în august 2013). După cum se poate observa, efectele sunt negative pentru economie, iar rezultatele inexistente, motiv pentru care Banca Națională a României (BNR) s-a implicat activ și a contribuit cu propuneri la elaborarea proiectului Codul Insolvenței.
Cât de important este un plan de reorganizare bine structurat pentru evitarea falimentului?
Efectele redresării prin reorganizare sunt extrem de reduse, doar 2-3% dintre firmele aflate în proces de reorganizare reușesc să ducă la îndeplinire obligațiile asumate prin plan. Aceste rezultate demonstrează că legislația permisivă în domeniul insolvenței, cel mai probabil, a avut o contribuție la crearea posibilității firmelor de a se ajusta în mică măsură pe baza efortului propriu și în proporție considerabilă pe seama creditorilor. Am observat că se contestă dispozițiile legale din proiect privitoare la votul planului de reorganizare cu majoritatea de 50% dar, noi considerăm că această dispoziție este benefică și va crește gradul de reușită, dar nu și numărul planurilor de restructurare. În fond, mai bine să avem mai puține planuri de reorganizare dar acestea să fie de succes, decât să avem multe planuri aprobate care eșuează.
Conform datelor expuse în Buletinul Procedurilor de Insolvență, pentru 3.500 de firme au fost aprobate planuri de reorganizare. Ar fi interesant de văzut câte sunt companiile care s-au restructurat cu succes și care au fost costurile? Pe de altă parte, scopul principal al insolvenței este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, ori în situația în care planul poate fi aprobat cu votul unei minorități (30% din totalul valoric al masei credale) creanțele majorității creditorilor pot fi excluse din planul de reorganizare, astfel încât, aceste reorganizări, crează mai multe prejudici decât beneficii. De acea noi credem, că un plan de reorganizare poate avea un rezultat echitabil doar atunci când creditorii care dețin 50% din totalul valoric al masei credale sunt de acord cu planul propus. Nu trebuie făcută o reorganizare cu un cost foarte mare, în majoritatea cazurilor, falimentul nu este decât o consecință directă a reînnoirii întreprinderilor.
Ce trebuie făcut pentru a avea mai multe planuri de reorganizare reușite?
Pentru reușita planului de reorganizare sunt necesare două condiții esențiale:
a. planul de reorganizare să fie realist și bine fundamentat economic (Existența unui plan de afaceri clar, bugetat în mod adecvat atât pe termen scurt, cât și pe termen lung; Identificarea clară a activităților, produselor, a piețelor de desfacere și utilizarea de modele comparative, strategii, scenarii; Planificarea riguroasă a activității companiei; Un management al vânzărilor performant; Urmărirea cu rigurozitate a cash-flow-ului și, în special, a debitelor și creanțelor).
b. Acționarii / asociații / administratorii să fie implicați efectiv în reorganizare sau să se angajeze persoane cu competențe profesionale în domeniul restructurării întreprinderilor.
Implicarea în reorganizare a persoanelor care au controlat compania și afacerea este esențială dar, din păcate, există multe situații în care aceste persoane transferă activitatea (clienți, furnizori) pe o nouă companie și lasă pasivele pe seama creditorilor, iar legea nu sancționează astfel de abuzuri. Considerăm că noua lege ar trebui să prevadă și dispoziții privitoare la interzicerea desfășurării în perioada de reorganizare, direct sau indirect, de activități de tipul celor care fac obiectul reorganizării.
Ce părere aveți despre finanțarea în perioada de observație?
Chiar dacă legislația viitoare va aduce o noutate importantă, prin crearea unei super-priorități pentru creditorii care finanțează în perioade de observație, activitatea de finanțare în insolvență nu se va îmbunătăți fără un plan de reorganizare bine fundamentat economic. Mai exact, nimeni nu va fi dispus să finanțeze o afacere care nu are șanse de reușită.
Greșelile de management sunt una dintre cele mai des întâlnite cauze ale insolvenței. Cum pot fi evitate?
Este posibil ca 75% din numărul total al insolvențelor să se datoreze greșelilor de management. Legea nu sancționează greșelile de management, iar în opinia mea acesta este un mare neajuns al legislației din domeniul insolvenței. Mai mult, există un curent inovator care consideră că insolvențele ar trebui împărțite în “insolvențe frauduloase” și “insolvențe scuzabile”, iar managementul defectuos ar face parte din categoria “insolvențelor scuzabile”. Datorită faptului că “insolvența scuzabilă” ar putea produce și efecte cu privire la descărcarea de datorie, consider nedreaptă această tipologie și cred că mai potrivit ar fi să vobim despre “insolvența frauduloasă”, “insolvența culpabilă” și ”insolvența scuzabilă”.
Noi am făcut propuneri de îmbunătățire și credem că un sistem de publicitate în Registrul Comerțului (RECOM) în care să apară pentru o perioadă de 5 ani acționarii semnificativi, asociații și administratorii care au produs falimentul contribuie la îmbunătățirea transparenței și publicității comerciale și ar diminua greșelile de management. Acest sistem nu trebuie să fie unul sancționator, dar ar putea ajuta semnificativ la cunoașterea clientelei. În prezent, o persoană poate produce falimente consecutive și nenumărate fără să existe o evidență în acest sens.
Ce soluții recomandați pentru situații de dificultate financiară sau supraîndatorare?
Situațiile de supraîndatorare sau dificultate economică, dacă nu sunt rezolvate imediat ce apar prin soluții nonjuridice, pot crea stări de incapacitate de plată, insolvențe și crize financiare, care se vor putea rezolva doar prin soluții juridice, iar rezultatele vor fi mult diminuate atât pentru creditor cât și pentru debitor. Comisia Europeană recomandă statelor membre să instituie măsuri de sprijin, cum ar fi asistența din partea experților. Este esențial ca întreprinderilor aflate în dificultate care nu își permit o consultanță costisitoare să li se faciliteze accesul la acest tip de sprijin. De altfel, Comisia a elaborat un sistem de avertizare rapidă, respectiv un instrument de auto-evaluare online pentru a ajuta întreprinzătorii să își estimeze rapid situația financiară. De asemenea, programul INTERREG și organizațiile europene ale întreprinderilor oferă numeroase posibilități de stabilire de legături și de schimb de bune practici în ceea ce privește sprijinul acordat întreprinderilor. În concluzie, insolvența nu este o stare normală a unei economii dezvoltate și nu trebuie încurajată, motiv pentru care noi recomandăm îmbunătățirea și utilizarea soluțiilor de restructurare pre-insolvență.
