Cu toate că au început să apară semne clare de revenire a cererii globale de oțel, capacitatea excedentară de producție din sector continuă să fie cea mai mare amenințare, conform studiului EY Global Steel 2014 – Planning to profit from opportunity: preparing for future demand. Sectorul oțelăriei continuă să se confrunte cu presiunea generată de capacitatea excedentară de producție, acumulată de-a lungul anilor și de marjele mici de profit.
La finalul anului 2013, indicatorii producției industriale globale arătau o creștere de 3% lună la lună. Se anticipează că această tendință va continua și în 2014, estimându-se o creștere de aproximativ 4% în anul 2014, comparativ cu 1,9% în 2013. Tot în această perioadă, cererea globală de oțel a cunoscut o creștere de 3,2% raportat la 2012. În acest context, cererea la nivelul Uniunii Europene a continuat să se contracte, cu – 3,8%.
În ceea ce privește producția de oțel, aceasta a continuat să crească în 2013, cu 3,5% la nivel global, ajungând la 1.607 milioane de tone, în pofida unei evoluții timide a cererii în cele mai multe părți ale lumii. În Europa, producția de oțel a înregistrat o scădere de aproximativ 2%.
Se estimează că cererea globală de oțel se va accelera în 2014, până la 3.3%. E de așteptat ca această creștere să vină din afara Chinei, în condițiile în care guvernul chinez se concentrează pe restructurarea economică și pe creșterea consumului privat.
Economii naționale relativ la consumul de oțel și PIB per capita
Deși estimările prevăd o recalibrare a capacității de producție în următorul deceniu, anunțurile făcute de producători în privința noilor unități de producție de oțel ce urmează să fie deschise până în anul 2020, arată că investițiile în sector continuă. Pentru echilibrarea ofertei de oțel, estimăm necesitatea reducerii capacității de producție de oțel cu aproximativ 300 de milioane de tone pentru ca marja de profit a industriei să ajungă la un nivel sustenabil și pentru a mări rata globală de utilizare a capacităților din sector, de la mai puțin de 80%, la peste 85 %.
Închiderea definitivă a unor capacități de producție ar fi singura soluție reală pentru a aduce echilibru în piață. Pe termen scurt, însă, această soluție va fi dificil de implementat, având în vedere că, în multe țări, statul deține participații în sector și oferă stimulente pentru menținerea locurilor de muncă, indiferent de gradul de profitabilitate. În aceste condiții, consecința va fi o creștere a capacității de producție de oțel, în pofida asigurărilor date de guvernul chinez de a renunța la capacități de producție în sector de 80 de milioane de tone până în 2018.
Cu estimări ceva mai bune pentru anul 2014 comparativ cu 2013 și promisiunea unei creșteri mai accelerate în 2015 și în perioada următoare, sectorul producției de oțel se concentrează și își face planuri pentru a profita cât mai bine de oportunități viitoare.
