* Alegerile prezidențiale din Columbia, Mexic și Brazilia trebuie să răspundă nemulțumirilor pe scară largă legate de sistemele politice existente în regiune
* Indicele Coface arată că riscul protestelor sociale este foarte mare
* Incertitudinile politice ar putea declanșa probleme, cum ar fi scăderea acțiunilor, încrederea scăzută a corporațiilor și a consumatorilor și abordarea investițiilor de tip “așteapă și vezi”
Riscurile politice din America Latină sunt legate de fragilitatea socială și de corupție
Indicele de Risc Politic al Coface[1] ia în considerare diverse aspecte de risc: 1) probleme legate de fragilitățile politice și sociale, 2) de securitate și 3) socială. Terorismul nu reprezintă o preocupare majoră, dar cadrul social necorespunzător, negativismul care înconjoară problemele de corupție și rata relativ ridicată a criminalității sunt factori care subminează perspectivele de creștere ale regiunii. Corupția a devenit o problemă acută în regiune, în momentul în care a început, în Brazilia. Operațiunea Car Wash, lansată în 2014, s-a întins în 11 țări.
Variabilele macroeconomice incluse în index (cum ar fi PIB-ul pe cap de locuitor, rata șomajului, inflația și inegalitatea veniturilor) sunt de obicei puncte slabe pentru America Latină.
În ceea ce privește conflictele, Mexic are cea mai slabă performanță din regiune, în special din cauza violențelor în creștere dintre bande. În 2017, rata criminalității din Mexic a depășit-o pe cea din 2011 – anul de vârf al războiului drogurilor din țară. În schimb, Columbia a înregistrat o îmbunătățire semnificativă. Violența dintre grupurile de gherilă a scăzut în mod considerabil grație unui acord dintre guvernul columbian și Forțele Armate Revoluționare din Columbia (FARC). Totuși, în ciuda acestor îmbunătățiri clare, există încă unele grupări dizidente care operează în țară.
Alegerile din Mexic și din Brazilia, umbrite de nemulțumirea generală față de politicienii tradiționali
Erodarea încrederii generale în instituțiile politice tradiționale creează oportunități pentru candidații din exterior. O serie de candidați se promovează sub stindardul anticorupției. Mexic și Brazilia se confruntă așadar cu un context politic complicat.
Candidatul de stânga al Mexicului, Andrés Manuel López Obrador, conduce detașat în sondaje. El s-a poziționat în trecut împotriva investițiilor private și a industriilor care sunt în mod tradițional controlate de stat. Cu toate acestea, amploarea divergențelor ideologice dintre aliații săi politici i-ar putea afecta capacitatea de a construi o coaliție puternică și de a obține sprijinul Congresului.
Deși populația Braziliei arată un grad de nemulțumire larg răspândită față de politica tradițională, în mod paradoxal favoritul actual rămâne fostul președinte Lula – care a fost condamnat pentru spălare de bani și corupție, în Iulie 2017. El nu va mai putea probabil să candideze în baza legii electorale locale. În mijlocul acestei bătălii juridice, există un candidat controversat – Jair Bolsonaro, fost ofițer militar. Într-o simulare în care Lula nu ar putea să candideze, Jair Bolsonaro ar fi următorul candidat cu cea mai mare popularitate. Totuși, chiar dacă fostul președinte Lula nu candidează, el pare să fie favoritul în toate simulările.
Dezvoltarea regională poate fi împiedicată de incertitudinile politice
Revenirea riscurilor politice a avut deja un oarecare impact asupra dezvoltării regionale. Un exemplu în acest sens a fost efectul colateral al Operațiunii Car Wash, care a fost în mod clar un factor ce a contribuit la cea mai mare recesiune din Brazilia.
Se așteaptă ca PIB-ul regiunii să câștige un nou impuls în 2018, cu o previziune de creștere de +2,4% de la an la an – după o revenire în 2017 (1,1% de la an la an), doi ani de recesiune înainte și o revenire din criza prețurilor la mărfurile de bază, observată din 2014.
Această prognoză va fi revizuită în jos dacă incertitudinile politice actuale în special din Brazilia și din Mexic duc la o scădere a piețelor de capital și la o creștere a ratelor obligațiunilor, combinată cu niveluri mai scăzute de încredere în corporații și în consumul gospodăriilor (determinând întârzieri sau anulări ale deciziilor de investiții sau de cheltuieli). În cazul unui vid guvernamental de lungă durată, orice înghețare a cheltuielilor publice ar avea un impact negativ asupra activității.
[1] Daudier, J.-L., Nizard, R. & Tozy, S., Coface Panorama: The rise and rise of political risks, Paris, 2017
