În acest moment se impune “transformarea Senatului într-o veritabilă Cameră de control parlamentar” a declarat vicepreședintele acestei camere legislative, Ioan Chelaru, la simpozionul “150 de ani – Istorie și tradiție în Senatul României. Bicameralismul parlamentar în România. Tradiție și perspective”.
“Atribuțiile aproximativ identice ale celor două Camere, la care se adaugă și împrejurarea că de fapt conducerea celor mai multe instituții publice, precum și rapoartele de activitate ale acestora sunt de competența ambelor Camere ale Parlamentului întrunite în ședință comună, au condus la întârzieri în activitatea de legiferare, dar mai ales în cea de control parlamentar, ceea ce a ridicat problema necesității restructurării competențelor Parlamentului. Din această perspectivă considerăm că se impune o reconfigurare a competențelor celor două Camere ale Parlamentului, care să presupună partajarea competenței legislative între cele două Camere și transformarea Senatului într-o Cameră a cărei activitate să aibă competență extinsă în ce privește controlul parlamentar”, a afirmat senatorul PSD, citat de Agerpres.
Totodată, senatorul PSD a ținut să precizeze că proiectul de revizuire a Constituției nu a fost abandonat, în ciuda faptului că foaia de parcurs nu este aceeași cu cea pe care parlamentarii și-au propus-o inițial, însă consideră că “un proiect solid, temeinic, care să ne dea o Constituție valabilă pentru 40-50 de ani nu se poate face într-un an sau doi”.
Parlamentul adoptă 200-300 de legi pe an, ceea ce reprezintă un exces de reglementare, una dintre cauzele “incapacității administrative cronice din societatea românească”, a mai declarat Ioan Chelaru.
“În prezent, numărul legilor adoptate este de 200-300 pe an. Dinamica legislativă este greu de urmărit, de controlat și de pus în practică. Numărul mare de legi adoptate în Parlament face ca, în prezent, să ne confruntăm cu un exces de reglementare, care în practică se constituie într-una dintre cauzele incapacității administrative cronice din societatea românească. Această situație, cu care s-au confruntat și alte parlamente, impune o analiză a actelor normative din aspectul eficienței și necesității lor. (…) Consiliul Legislativ nu dispune însă de mecanismele procedurale și decizionale pentru a face o astfel de analiză a legilor, motiv pentru care și dacă Consiliul ar face această analiză, aceasta ar fi lipsită de consecințe practice”, a spus acesta.
