Selecție de jurisprudență a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) relevantă în materia prevenirii spălării banilor

Acest material ca bază de plecare materialul autorului prezentat în cadrul celei de-a șaptea ediții a Conferinței privind prevenirea și combaterea spălării banilor din 30.01.2025, material care și-a propus nu numai semnalarea unor chestiuni juridice relevante ci și, pe cât posibil, prezentarea accesibilă a informațiilor respective pentru toți cei interesați de problematică, indiferent de profesie.

NOȚIUNEA DE EXPERȚI CONTABILI EXTERNI. Hotărârea CJUE din 05.12.2024 din cauza C-3/24, Mistral

Dispozitivul hotărârii:
Articolul 2 alineatul (1) punctul 3 litera (a) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei trebuie interpretat în sensul că
noțiunea de „experți contabili externi”, în sensul acestei dispoziții, vizează persoanele fizice sau juridice a căror activitate profesională constă în furnizarea către terți, în mod independent, de servicii de contabilitate precum întocmirea, ținerea sau controlul conturilor. În schimb, nu intră în sfera acestei noțiuni o persoană juridică ce asigură, dintr‑o perspectivă a grupării resurselor, ținerea contabilității societăților care îi sunt afiliate.

Comentariu: Hotărârea se referă la Directiva (UE) 2015/849 (Directiva IV privind spălarea banilor). Menționăm Directiva V (2018/843) a modificat articolul 2 alineatul (1) punctul 3 litera (a) de mai sus în sensul că „ (1) Prezenta directivă se aplică următoarelor entități obligate: (…) 3. următoarele persoane fizice sau juridice, în exercitarea activităților lor profesionale: (a) auditori, experți contabili externi și consilieri fiscali și orice altă persoană care se angajează să furnizeze, direct sau prin intermediul altor persoane cu care persoana respectivă este afiliată, ajutor material, asistență sau consiliere cu privire la aspectele fiscale, ca activitate economică sau profesională principală;” (în loc de forma anterioară “(a) auditori, experți contabili externi și consilieri fiscali;”), ceea ce corespunde practic conținutului actual al art. 5 alin. 1 lit. e Legea 129/2019, respectiv: “(1) Intră sub incidența prezentei legi următoarele entități raportoare: (…) e) auditorii, experții contabili și contabilii autorizați, evaluatorii autorizați, consultanţii fiscali, persoanele care acordă consultanţă financiară, de afaceri sau contabilă, alte persoane care se angajează să furnizeze, direct sau prin intermediul altor persoane cu care persoana respectivă este afiliată, ajutor material, asistenţă sau consiliere cu privire la aspectele fiscale, financiare, ca activitate economică sau profesională principală;”.

RATA DE CONVERSIE A NUMERARULUI CARE INTRĂ SAU IESE DIN UE. Hotărârea CJUE din 30.04.2025 din cauza C-745/23, Alenopik

Dispozitivul hotărârii:
Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1672 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind controlul numerarului care intră sau iese din Uniune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1889/2005 trebuie interpretat în sensul că
nu se opune ca, pentru a stabili dacă se aplică obligația de declarare prevăzută de această dispoziție, un stat membru să stabilească valoarea unei sume în numerar constituite din alte monede decât euro pentru conversia cărora Banca Centrală Europeană (BCE) nu publică o rată de schimb de referință, întemeindu‑se pe rata menționată pe un site internet ca reflectând paritatea dintre euro și moneda în discuție la data la care persoana în cauză a intrat sau a ieșit de pe teritoriul Uniunii Europene, deși această rată este mai ridicată decât cea menționată pe un alt site internet, cu condiția ca:
– în primul rând, această rată să corespundă uneia dintre cele aplicate în mod real și frecvent unor operațiuni de schimb în euro ale monedei în cauză;
– în al doilea rând, rata menționată să fi fost desemnată de statul membru în cauză într‑un mod clar, inteligibil și univoc ca fiind cea aplicabilă în acest scop;
– în al treilea rând, informația referitoare la această rată să fie liber și ușor accesibilă și
– în al patrulea rând, persoanele în cauză să fi fost astfel în măsură să o cunoască în mod cert cel târziu la momentul la care au intrat sau au ieșit de pe teritoriul Uniunii.

CONFISCARE. Hotărârea CJUE din 04.10.2024 din cauza C-767/22 s.a., 1Dream

Dispozitivul hotărârii:
Decizia‑cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor și a bunurilor având legătură cu infracțiunea și Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană trebuie interpretate în sensul că
nu intră în domeniul de aplicare al acestor acte o reglementare națională care prevede posibilitatea, în cursul unei proceduri penale menite să verifice dacă o persoană a săvârșit o infracțiune, a inițierii unei proceduri având ca obiect, pe baza unor elemente din dosarul procedurii penale, confiscarea unor bunuri dobândite în mod ilegal, în cazul în care această procedură de confiscare nu are ca obiect constatarea unei astfel de infracțiuni și chiar dacă niciun motiv legat de boala sau de sustragerea acestei persoane nu ar împiedica înfățișarea sa în justiție.

BENEFICIARUL REAL. Hotărârea CJUE din 04.10.2024 din cauza C-767/22 s.a., 1Dream

Dispozitivul hotărârii:
Articolul 1 punctul 15 litera (c) din Directiva (UE) 2018/843 [Directiva V – n.n.] a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 [Directiva IV –n.n.] privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE
este nevalid în măsura în care a modificat
articolul 30 alineatul (5) primul paragraf litera (c) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei,
în sensul că acest articol 30 alineatul (5) primul paragraf litera (c) prevede, în versiunea astfel modificată, că statele membre trebuie să se asigure că informațiile privind beneficiarul real al entităților corporative și al altor entități juridice înregistrate pe teritoriul lor sunt accesibile în toate cazurile oricărui membru al publicului larg.

RESTRICȚII BANCARE. Hotărârea CJUE din 02.03.2023 din cauza C-78/21, PrivatBank

Dispozitivul hotărârii (extrase):
(2) Articolul 56 primul paragraf și articolul 63 alineatul (1) TFUE trebuie interpretate în sensul că
o măsură administrativă prin care autoritatea competentă a unui stat membru, pe de o parte, interzice unei instituții de credit să stabilească relații de afaceri cu orice persoană fizică sau juridică ce nu are legătură cu statul membru în care are sediul această instituție și al cărei volum lunar de operațiuni creditoare depășește o anumită valoare, precum și, pe de altă parte, impune instituției respective să pună capăt unor asemenea relații de afaceri atunci când au fost stabilite după adoptarea acestei măsuri constituie o restricție privind libera prestare a serviciilor, în sensul primei dintre aceste dispoziții, precum și o restricție privind circulația capitalurilor, în sensul celei de a doua dintre dispozițiile menționate.
(3) Articolul 56 primul paragraf și articolul 63 alineatul (1) TFUE trebuie interpretate în sensul că
nu se opun unei măsuri administrative prin care autoritatea competentă a unui stat membru, pe de o parte, interzice unei instituții de credit să stabilească relații de afaceri cu orice persoană fizică ce nu are legătură cu statul membru în care are sediul această instituție și al cărei volum lunar de operațiuni creditoare depășește 15 000 de euro sau cu orice persoană juridică a cărei activitate economică nu prezintă legătură cu acest stat membru și al cărei volum lunar de operațiuni creditoare depășește 50 000 de euro, precum și, pe de altă parte, impune instituției respective să pună capăt unor asemenea relații de afaceri atunci când ele au fost stabilite după adoptarea acestei măsuri, atât timp cât această măsură administrativă,
– primo, poate fi justificată de obiectivul prevenirii spălării banilor și finanțării terorismului sau în calitate de măsură necesară având ca obiect combaterea încălcării actelor cu putere de lege și a normelor administrative în domeniul supravegherii prudențiale a instituțiilor financiare ori în calitate de măsură justificată de motive de ordine publică, prevăzute la articolul 65 alineatul (1) litera (b) TFUE,
– secundo, este adecvată pentru a garanta realizarea acestor obiective,
– tertio, nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea lor și,
– quarto, nu aduce o atingere excesivă drepturilor și intereselor protejate în conformitate cu articolele 56 și 63 TFUE, de care beneficiază instituția de credit în cauză și clienții săi.

CUNOAȘTEREA CLIENTELEI. Hotărârea CJUE din 17.11.2022 din cauza C-562/20, Rodl

Dispozitivul hotărârii:
(1) Articolul 18 alineatele (1) și (3) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei, coroborat cu articolul 5 și cu anexa III punctul 3 litera (b) din această directive trebuie interpretat în sensul că
nu impune unei entități obligate să atribuie în mod automat un nivel ridicat de risc unui client și, în consecință, să adopte măsuri de precauție sporite cu privire la clientul respectiv pentru simplul motiv că acesta este o organizație neguvernamentală, că unul dintre angajații clientului menționat este un resortisant al unei țări terțe cu grad înalt de risc de corupție sau că un partener comercial al aceluiași client, însă nu clientul însuși, are legături cu o astfel de țară terță. Cu toate acestea, un stat membru poate identifica în dreptul național asemenea împrejurări ca fiind factori specifici unui risc potențial mărit de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, de care este necesar ca entitățile obligate să țină seama în cadrul evaluării riscurilor care trebuie efectuată cu privire la clientelă, cu condiția ca acești factori să fie conformi cu dreptul Uniunii, în special cu principiile proporționalității și nediscriminării.
(2) Articolul 13 alineatul (1) literele (c) și (d) din Directiva 2015/849 coroborat cu articolul 8 alineatul (2), cu articolul 13 alineatul (4) și cu articolul 40 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din această directive trebuie interpretat în sensul că
nu impune entității obligate, atunci când adoptă măsuri de precauție privind clientela, să obțină de la clientul în cauză o copie a contractului încheiat între acest client și un terț, în măsura în care această entitate poate furniza autorității naționale competente alte documente adecvate care să demonstreze, pe de o parte, că a analizat tranzacția și relația comercială încheiată între acest client și acest terț și, pe de altă parte, că a ținut seama în mod corespunzător de acestea pentru a adopta măsurile de precauție necesare în ceea ce privește riscurile identificate de spălare a banilor și de finanțare a terorismului.
(3) Articolul 14 alineatul (5) din Directiva 2015/849 coroborat cu articolul 8 alineatul (2) din aceasta trebuie interpretat în sensul că
entitățile obligate sunt ținute să adopte, pe baza unei evaluări actualizate a riscurilor, măsuri de precauție, eventual cu caracter sporit, în privința unui client existent, atunci când acest lucru pare adecvat, în special în prezența unei schimbări a circumstanțelor relevante privind acest client, și aceasta independent de faptul că termenul maxim stabilit de dreptul național pentru efectuarea unei noi evaluări a riscului referitoare la acest client nu a expirat încă. Această obligație nu se aplică numai clienților care prezintă un risc ridicat de spălare a banilor și de finanțare a terorismului.
(4) Articolul 60 alineatele (1) și (2) din Directiva 2015/849 trebuie interpretat în sensul că,
la publicarea unei decizii de sancționare adoptate ca urmare a unei încălcări a dispozițiilor naționale de transpunere a acestei directive, autoritatea națională competentă este obligată să se asigure că informațiile publicate sunt pe deplin conforme cu cele conținute în această decizie.
***