”Notarii înțeleg necesitatea implementării normelor legale privind combaterea spălării banilor, a fi instruit și vigilent însemnând a depăși simpla conștientizare și a ajunge la aplicarea constantă a cunoștințelor dobândite”

Sunteți un profesionist recunoscut, ați fost unul dintre cei trei reprezentanți ai Camerei Notarilor Publici București în Consiliul UNNPR, iar de la începutul acestui an, sunteți, în calitate de vicepreședinte, alături de alți doi colegi, parte din conducerea executivă a Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România. Sub președinția doamnei Laura Badiu, s-a creat, așadar, o nouă echipă valoroasă și unită, în slujba profesiei. Aveți în vedere noi abordări pentru afirmarea statutului de notar public, propuneri de îmbunătățire a legilor și normelor de profil, inițiative și obiective prioritare etc?

Într-adevăr, noua echipă de conducere a Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România reprezintă o formulă echilibrată, unită și orientată spre consolidarea profesiei. Printre prioritățile mandatului nostru se numără adaptarea procedurilor notariale la noile realități tehnologice, creșterea coerenței legislative, întărirea disciplinei și respectarea deontologiei profesionale.

Totodată, ne propunem să sprijinim notarii publici, să promovăm o practică notarială unitară, bazată pe profesionalism, responsabilitate și etică, să consolidăm dialogul instituțional și să susținem formarea profesională continuă. Considerăm că doar printr-o viziune comună și prin implicare constantă putem contribui la dezvoltarea profesiei și la întărirea încrederii publicului în rolul notarului.

Notarii publici au un rol important în sistemul național de prevenire și combatere a spălării banilor, pentru că ei intervin și în acte sau tranzacții cu risc ridicat. În România, obligațiile lor sunt stabilite în principal de Legea nr. 129/2019. Fie că este vorba despre Identificarea și verificarea clienților, de monitorizarea tranzacțiilor cu risc, de raportarea către Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB), de aplicarea măsurilor sporite de diligență sau de păstrarea evidențelor, provocările pe care le au în față membrii UNNPR sunt tot mai complexe, mai ales în contextul progreselor rapide ale tehnologiilor. Se discută periodic și programatic în sânul breslei despre aceste responsabilități?

Rolul notarului public în sistemul național de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului (CSB/CFT) este, într-adevăr, esențial și a devenit o componentă integrantă a activității notariale.

Obligațiile de conformare, deși reprezintă în fapt o sarcină administrativă solicitantă, sunt privite de profesia noastră ca o datorie instituțională asumată în calitate de profesie juridică independentă, conform mandatului conferit de Legea nr. 129/2019. Instrumentarea de operațiuni juridice care ar putea prezenta un nivel ridicat de risc – cum ar fi: tranzacțiile imobiliare complexe sau de valori semnificative – ne plasează în primele linii a mecanismului național de prevenire și combatere a spălării banilor.

Răspunzând direct la întrebarea dumneavoastră: da, aceste responsabilități sunt discutate periodic și programatic în cadrul Uniunii Naționale a Notarilor Publici, astfel:

– Uniunea Națională a Notarilor Publici (UNNPR) organizează cu regularitate, atât prin eforturi proprii, cât și în cooperare cu Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB), sesiuni de instruire dedicate tematicii CSB/CFT/SI pentru a facilita aplicarea corectă și uniformă a Legii nr. 129/2019. Acestea includ tematici diverse, precum: analiza noilor tipologii de spălare a banilor, aplicarea măsurilor de cunoaștere a clientelei și abordării bazate pe risc în funcție de tipologia clientului, precum și modul corect de raportare a tranzacțiilor suspecte.

– La nivelul Uniunii sunt elaborate și actualizate ghiduri, instrucțiuni și modele. Aceste documente asigură o uniformizare a practicilor de diligență la nivel național.

– Există o comunicare constantă și structurată între Uniunea noastră și Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor. Acest dialog profesional este necesar pentru alinierea procedurilor notariale la standardele și reglementările europene și internaționale, asigurând astfel relevanța și eficacitatea acțiunilor noastre de raportare.

Prin urmare, responsabilitatea CSB/CFT este integrată în activitatea profesională și reprezintă o preocupare permanentă a conducerii Uniunii pentru a asigura nu doar conformarea formală, ci o conformare efectivă.

Cât de dificilă poate fi misiunea unui notar de a identifica, atunci când e cazul, beneficiarul real al unei tranzacții, scopul și natura operațiunii, verificarea actelor de identitate, a documentelor societății, a structurii acționariatului etc.?

Misiunea de diligență a notarului public nu este una simplă, însă întrucât activitatea notarială are uneori un grad de dificultate ridicat, acest lucru face ca diligentele depuse în scopul CSB/FT să se suprapună într-o oarecare măsură cu verificările necesare în activitatea notarială. Gradul de dificultate depinde direct de complexitatea structurii clientului și de transparența tranzacției.

Identificarea beneficiarului real reprezintă una dintre cele mai mari provocări. Deși Legea nr.129/2019 ne oferă un cadru, iar Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC), Ministerul Justiției si Ministerul Finanțelor pun la dispoziție Registrele Beneficiarilor Reali, face si propriile verificări. Dificultatea apare, spre exemplu, în cazul structurilor opace și transfrontaliere. Când controlul este exercitat prin cascadă de societăți sau prin entități din jurisdicții non-europene, identificarea persoanei fizice care deține controlul final sau exercită influența devine o analiză meticuloasă, bazată pe documente suplimentare, declarații pe propria răspundere și aplicarea, după caz, a diligenței sporite.

Cu privire la scopul și natura operațiunii, notarul trebuie să înțeleagă justificarea economică și legală a tranzacției. Atunci când scopul declarat al unei tranzacții importante (de exemplu, o vânzare-cumpărare imobiliară de o valoare semnificativă) pare să fie disproporționat față de profilul clientului sau este în contradicție cu sursa declarată a fondurilor, acest fapt generează riscuri ridicate. Această evaluare necesită o judecată profesională echilibrată, pentru a evita atât superficialitatea, cât și diligențele suplimentare nejustificate.

Verificarea actelor de identitate, a documentelor statutare și a structurii acționariatului (măsuri standard de diligență) sunt proceduri clare, însă ele servesc doar ca punct de plecare. Ele trebuie completate cu o analiză de fond care să confirme că persoana care se prezintă la biroul notarial are și autoritatea legală cât și legitimitatea operațiunii, aspecte urmărite în aceeași măsură și prin prisma activității notariale.

În concluzie, sarcinile notarului în contextul de CSB/CFT aduc un plus de dificultate în desfășurarea activității notariale, deoarece impun trecerea de la conformarea formală la evaluarea substanțială a riscului, contribuind astfel la identificarea precoce a tentativelor de disimulare a sursei fondurilor ale rețelelor de criminalitate financiară.

Vă confruntați uneori cu situații în care o tranzacție nu corespunde profilului clientului, în care apar indicii de suspiciune (complexitate neobișnuită, structuri fără justificare economică, plata în numerar etc.)? Sunt raportările către ONPCSB transmise în timp real, în mod confidențial?

Confruntarea cu indicii de suspiciune este o realitate constantă a activității de prevenire a spălării banilor, fiind o consecință directă a rolului nostru de filtru în circuitul juridic. Dacă notarii publici nu ar întâlni astfel de situații, ar însemna, fie că riscul a dispărut complet din tranzacțiile civile – ipoteză puțin probabilă – fie că nivelul de diligență în aplicarea abordării bazate pe risc necesită îmbunătățire.

Noi ne bazăm pe indicatori de risc obiectivi, care declanșează obligația de diligență sporită. Câteva exemple relevante sunt cele menționate de dumneavoastră, dar și altele, menționate în ghidurile emise de Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB), detaliate și dezvoltate în cadrul sesiunilor noastre periodice de instruire de profil.

Cu privire la regimul raportării către ONPCSB, menționez faptul că legislația este clară și obligatorie în ceea ce privește raportarea tranzacțiilor suspecte (RTS), indiferent de valoare și a celor cu numerar care sunt egale sau depășesc pragul valoric de 10.000 EUR.

Raportările către Oficiu sunt transmise în mod strict confidențial. Aceasta este o cerință legală fundamentală: notarul are obligația de a nu dezvălui clientului sau terților faptul că a fost efectuată o raportare. Păstrarea confidențialității este esențială.

Raportarea Tranzacțiilor Suspecte (RTS) se face de îndată ce notarul ajunge la concluzia că există o suspiciune rezonabilă, înainte de a efectua operațiunea, dacă este posibil. Dacă operațiunea nu poate fi amânată sau întreruptă, raportarea se face imediat după efectuarea ei. Așadar, nu vorbim neapărat de “timp real” în sens tehnic, ci de celeritatea impusă de lege, pentru a permite Oficiului să acționeze.

Din experiențele directe, au existat situații în care clienții au încercat o divizare artificială a plăților în numerar sau online, tentative de evitare a raportării pragurilor de 10.000 euro per tranzacție?

Din perspectiva profesională, trebuie să facem o distincție clară între obligația de raportare a tranzacțiilor suspecte (RTS) și Raportarea Tranzacțiilor cu Numerar (RTN) egale sau ce depășesc pragul valoric de 10.000 euro.

Obligația de a raporta tranzacțiile de 10.000 de euro sau echivalent în numerar (sau tranzacțiile succesive cumulate care ating acest prag, conform legii) este o obligație obiectivă.

Da, în practica notarială, notarii publici se pot confrunta cu situații care ridică suspiciuni rezonabile de eludare a legii. Tentativa de a diviza o sumă mare în tranșe sub pragul de raportare sau de a fragmenta o tranzacție majoră prin acte succesive, cu scopul evident de a evita diligența sporită și raportarea, este considerată un indicator de risc ridicat și o potențială tentativă de fraudare a legislației CSB/CFT, precum și a Legii nr. 70/2015 privind disciplina financiară pentru operațiuni în numerar.

Notarul public contracarează aceste tentative prin aplicarea a două măsuri principale:

a) Regula tranzacțiilor cumulate: Dacă tranzacțiile sunt legate între ele și ating sau depășesc pragul de 10.000 euro, în decursul unei perioade stabilite, acestea sunt raportate.
b) Dacă depășesc pragurile impuse de Legea nr. 70/2015, respectiv atunci când sunt încălcate prevederile acestei legi, notarul refuza întocmirea actului.

Având în vedere evoluția cursului de schimb valutar, care depășește în prezent pragul de 5 lei pentru un euro, teoretic nu ar trebui să mai existe situații de incidență a raportării tranzacțiilor egale sau ce depășesc pragul de 10.000 euro (echivalent în lei), câtă vreme sunt respectate plafonările stricte impuse plăților în numerar de Legea nr. 70/2015 privind întărirea disciplinei financiare.

În concluzie, deși clienții pot încerca să eludeze pragurile, cunoașterea aprofundată a indicatorilor de risc de către notari asigură că aceste tentative nu fac decât să crească nivelul de suspiciune, atrăgând tocmai diligența sporită și, implicit, raportarea.

Este posibilă spălarea de bani prin moșteniri cu bani proveniți din infracțiuni, când în masa succesorală apar sume mari de bani cash, fără justificare legală, iar moștenitorii solicită urgent notarului distribuirea rapidă a fondurilor? Dar solicitări de acte de donații între persoane fără legături familiale și fără justificare economică?

Sfera de aplicare a Legii nr. 129/2019 se extinde asupra actelor și operațiunilor juridice efectuate de notarii publici care sunt enumerate de lege, inclusiv cele privind transmiterea patrimoniului. Atât procedurile succesorale, cât și contractele de donație pot fi, teoretic, utilizate ca instrumente în procesul de spălare a banilor.

Într-adevăr, apariția în masa succesorală a unor sume semnificative de numerar care nu sunt susținute de documente justificative (cum ar fi: extrase de cont, contracte legale, declarații de avere) sau care nu corespund profilului economic cunoscut al defunctului, constituie un indicator de risc ridicat. Acest risc este amplificat, spre exemplu, în situația în care moștenitorii exercită o presiune nejustificată pentru finalizarea rapidă a procedurii și pentru intrarea în posesia sumelor.

Notarul, aplicând măsurile de diligență prin abordarea bazată pe risc, poate solicita lămuriri și documente suplimentare privind originea acestor fonduri. Dacă suspiciunea persistă, obligația de Raportare a Tranzacțiilor Suspecte (RTS) către ONPCSB devine incidentă, chiar dacă procedura notarială are un caracter necontencios. Scopul este prevenirea transferului de bunuri ilicite.

În ceea ce privește actele de donație încheiate între persoane fără relații de rudenie sau de afinitate, care nu prezintă nicio justificare plauzibilă, acestea reprezintă de asemenea un risc ridicat. Teoretic, donația poate fi utilizată pentru a crea o aparență de legitimitate transferului de fonduri posibil ilicite de la o persoană către o alta.

În mod similar cu exemplul precedent, și în aceste cazuri se aplică măsuri de diligență sporită. Notarul analizează, în limitele competențelor sale legale, sursa reală a fondurilor care fac obiectul donației. Dacă tranzacția este complexă și lipsa de justificare este evidentă, notarul poate lua în considerare fie refuzul instrumentării actului, fie declanșarea mecanismului de raportare.

În ambele situații, esența conformării notariale este identificarea discrepanței dintre forma juridică utilizată și scopul real urmărit de părți.

Autoritățile (ONPCSB, FATF, Moneyval) au publicat tipologii (ghiduri, manuale de instruire) unde notarii apar și ei ca factori de prevenție în tranzacții imobiliare speculative, înființări de societăți cu acționariat opac, scheme transfrontaliere de ascundere a beneficiarilor reali sau utilizarea instrumentelor de moștenire pentru mascarea provenienței fondurilor. Sunt membrii UNNPR avizați și atenți cu privire la aceste modele de comportament?

Categoric. Cunoașterea și aplicarea tipologiilor de risc stabilite de organismele internaționale precum FATF (Financial Action Task Force) și Moneyval, precum și de autoritatea noastră națională (ONPCSB), face parte din strategia de conformare a Uniunii Naționale a Notarilor Publici.

Ghidurile cu tipologii de risc care vizează modalități de disimulare a surselor de fonduri prin acte juridice variate, de la constituiri de entități corporative la transferuri patrimoniale complexe – nu sunt simple documente de referință. Ele sunt integrate activ în programele de instruire obligatorii desfășurate sub egida UNNPR și ONPCSB. Prin intermediul acestor sesiuni, informațiile privind modelele de comportament și indicatorii de risc specifici sunt preluate, analizate și asimilate de notari, asigurând recunoașterea semnalelor de alarmă în timp util.

Suntem deosebit de atenți la acele scenarii care vizează vulnerabilitățile profesiei noastre, așa cum sunt ele prezentate în materialele de instruire ale Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor.

Trebuie subliniat faptul că notarul public este educat în domeniul necontenciosului, al înțelegerii părților și nu neapărat în domeniul contravențional. Însă notarii înțeleg necesitatea implementării normelor legale privind combaterea spălării banilor, a fi instruit și vigilent însemnând a depăși simpla conștientizare și a ajunge la aplicarea constantă a cunoștințelor dobândite. Prin efortul comun al Uniunii Naționale a Notarilor Publici și al Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor de a disemina aceste tipologii și prin aplicarea lor de către fiecare notar public, profesia noastră își consolidează rolul de prima linie de apărare împotriva criminalității financiare.

Chiar dacă aplicarea normelor de prevenire și combatere a spălării banilor nu este lipsită de dificultăți și generează o încărcare suplimentară a activității birourilor notariale, notarii publici si-au însușit obligațiile de a se conforma acestora, în considerarea rolului lor esențial în protejarea interesului public.