Search
Duminica 25 August 2019
  • :
  • :

Avocatura este o profesie unde nu se acceptă jumătăţile de măsură

Corina Ruxandra Popescu, Avocat titular, Cabinet de Avocat Corina Ruxandra Popescu

Sunteți doctor în drept la Universitatea din București și aveți un master profesional și cursuri postuniversitare în dreptul afacerilor la Universitatea Paris I Pantheon Sorbona. Cât de mult vă ajută în carieră aceste specializări?

Mă ajută foarte mult. Combinaţia dintre dreptul afacerilor şi drepturile omului, dublată de perspectiva învăţământului din altă ţară, reprezintă evident un avantaj major. Parafrazând un mare profesor, ca avocat trebuie să înţelegi foarte bine principiile fundamentale şi să cauţi să vezi esenţa instituţiilor, nu să interpretezi un text izolat, rupt de context.

Şi apoi este important să corelezi dispoziţiile interne cu interpretarea – corectă sau nu – a Curţii Constituţionale, a Curţii de la Strasbourg, a Înaltei Curţi. Specializările în dreptul afacerilor şi drepturile omului oferă perspective nebănuite asupra raporturilor juridice dintre profesionişti şi deseori soluţii la probleme aparent insurmontabile.

Sunteţi avocat din anul 2000, având o evoluție constantă. Recent v-ați mutat într-un sediu nou. Ce strategie de dezvoltare aveți în perioada următoare?

«Dezvoltare» este un termen care nu reflectă decât parţial ceea ce urmărim. Am fost mereu de părare că toate produsele fabricate industrial conţin inevitabil substanţe menite să uşureze procesul de fabricaţie, care sunt însă nocive pentru calitatea produsului.

Spre deosebire de acestea, produsele artizanale au calitatea de a reprezenta exact rezultatul nevoilor beneficiarilor, cu diferenţe şi nuanţe în funcţie de situaţia concretă a acestora. Prin urmare, strategia de dezvoltare este aceea de evoluţie la nivel cantitativ doar până unde nivelul calitativ să poată creşte în acord cu evoluţia pieţei.

Sunteţi titularul unui cabinet de avocat cu 8 avocaţi. Prin ce se caracterizează stilul dumneavoastră de leadership?

Probabil că ar fi prea simplu să răspund că ceea ce mă reprezintă este munca.

Un mare actor spunea «unde excelez eu este ridicola mea etică a muncii. În timp ce alţii dorm, eu muncesc. În timp ce alţii mănâncă, eu lucrez. Talentul îl ai natural. Iscusinţa este obţinută doar prin ore şi ore şi ore de exersat. Nu există nicio cale uşoară, indiferent cât de talentat eşti. Talentul tău va eşua dacă nu eşti iscusit. Dacă nu lucrezi cu adevărat, dacă nu te dedici spre a fi mai bun şi mai bun în fiecare zi, nu vei fi capabil să comunici cu persoanele care au aceeaşi iscusinţă ca şi tine». Mă regăsesc deplin în aceste cuvinte.

Care sunt punctele forte ale echipei dumneavoastră de avocați și experți paralegal?

Ceea ce caracterizează echipa noastră este că ne-am stabilit nişte valori şi nu ne-am abătut de la limitele impuse de acestea. Am crezut mereu în principiul preeminenţei dreptului şi am urmărit întotdeauna respectarea acestuia. Acest lucru a creat un grup de concepţii similare despre avocatură, absolut necesar pentru realizarea de proiecte comune.

Cât de importante sunt încrederea, credibilitatea și notorietatea profesională pe care le transmite avocatul clienților săi?

Cred că cel mai important lucru este credibilitatea, care însă trebuie creată pe elemente concrete şi nu iluzorii. Notorietatea profesională ar trebui să reflecte credibilitatea, dar acest lucru este valabil numai uneori. Încrederea este dobândită de client pas cu pas în relaţia cu avocatul. Nu cred că există încredere de la început, oricare ar fi notorietatea avocatului. care este importantă, dar nu este decisivă.

Cred că este mai important ca avocatul să se concentreze pe serviciile prestate în această calitate decât pe transmiterea încrederii sau crearea notorietăţii, deoarece, în condiţii normale, acestea sunt inerente unei activităţi realizate cu profesionalism.

Aveți o expertiză redutabilă în Drepturile Omului. În 2010 ați câștigat singurul proces pilot la CEDO, în urma căruia România a fost obligată să-și schimbe legislația din domeniul retrocedărilor imobilelor preluate abuziv. Cum se aplică acest act normativ (Legea nr. 165/2013) și când estimați că se vor finaliza dosarele de restituire a proprietăţilor confiscate din România?

Personal am avut şi mă tem că trebuie să continui să am o părărere extrem de proastă despre felul în care Statul Român a înţeles să gestioneze problema imobilelor preluate abuziv, începând cu adoptarea legilor de restituire, continuând cu aplicarea acestora şi finalizând cu executarea hotărârii instanţei europene.

Teoretic, există un termen maxim de finalizare a procedurilor, însă practic, având experienţa incoerenţei procedurilor administrative, consider că există şanse mari ca acesta să nu fie respectat. Spun asta cu tristeţe, deoarece constat că Statul Român se complace, indiferent de consecinţe, în calitatea de debitor pe care singur şi fără constrângeri externe a înţeles să şi-o asume.

Dacă ar fi să analizez această problemă la nivel istoric, cred că felul cum s-a gestionat problema restituirii imobilelor naţionalizate concurează ca nelegalitate cu felul cum au fost preluate abuziv imobilele respective. Sper însă ca punerea în aplicare a Legii nr. 165/2013 să mă contrazică.

În afara cauzelor cu imobile preluate abuziv, cu ce alte cauze aţi mers la CEDO?

Avantajul specializării în drepturile omului constă în aceea că putem pregăti dosarul încă de la nivel intern pentru o eventuală plângere individuală la Strasbourg. Din fericire, de cele mai multe ori, invocarea faptului că drepturile omului sunt garantate printr-un tratat multilateral cu forţă supra-constituţională are succes şi se evită astfel sesizarea instanţei europene. ‘

Totuşi, există situaţii în care recunoaşterea violării şi repararea prejudiciului nu se întâmplă în urma epuizării căilor interne. În asemenea cazuri, recurgerea la o instanţă internaţională devine necesară.

Majoritatea cauzelor cu care am mers la CEDO sunt fiscale – surprinzător, aş putea spune, având în vedere că în principiu problemele în materia fiscală exced competenţei instanţei europene, caracterul public al raportului între contribuabil şi colectivitate rămânând predominant. Totuşi, probabil tocmai acest caracter conduce uneori la încălcarea dreptului de proprietate privată şi generează prejudicii majore contribuabililor, devenind astfel aplicabilă garanţia respectării drepturilor omului, asumată de Statul Român.

Într-un articol publicat anul trecut în revista noastră, Lady Lawyer, spuneați următoarele: “Am reuşit să schimbăm concepte şi concepţii şi să obţinem rezultate spectaculoase, care ne-au creat sentimentul că trăim cu adevărat Avocatura”. Ce concepte și concepții mai trebuie schimbate în sistemul nostru juridic?

Sistemului juridic românesc îi lipseşte încă eficienţa care ar trebui să caracterizeze un stat de drept. Unul dintre principiile fundamentale ar trebui să fie preeminenţa dreptului, care ar trebui înţeles şi aplicat ca atare, într-un timp care să nu îi afecteze eficienţa.

Se întâmplă uneori ca diverse concepţii, fără legături logice cu conceptele statului de drept, să aibă prioritate într-un sistem care, probabil pentru că suferă de unele lipsuri materiale, face compromisuri.

Totodată, ați evidențiat faptul că avocatura este o artă, și nu o simplă prestare de servicii, făcând o comparaţie cu baletul, pentru care este nevoie atât de forţă, cât şi de graţie. Vă rugăm să detaliați.

Acela care exercită această profesie fără implicare efectivă nu cred că este Avocat, ci rămâne avocat. Diferenţa este majoră. Un Avocat nu este un singur om, ci este el însuşi o echipă de lucrători în slujba Clientului, care urmăreşte să treacă de argumentele evidente şi să ajungă la soluţia optimă. Avocatura presupune loialitate din partea Avocatului, pe fondul altor calităţi, precum viziune şi perseverenţă. Avocatura înseamnă interacţiune cu Oameni, care nu se poate face mecanic, nici în raportul cu Clientul, nici faţă de adversar.
Un Avocat ştie că există mereu posibilităţi nelimitate de a se pune în slujba Clientului, deoarece Avocatura îi conferă privilegiul de a putea alege între soluţiile multiple la orice întrebare.

Cât de mult își cunosc românii drepturile? Cine ar trebui să se ocupe constant de creșterea nivelului de educație juridică în țara noastră? Cum se pot implica avocații în acest proces?

Având şi experienţa franceză, în calitate de avocat înscris şi în Baroul Paris, aş putea spune că este absolut imperioasă creşterea nivelului de educaţie juridică în ţara noastră. Nu mă refer neapărat la cunoaşterea legilor, care în sistemul legislativ român ridică dificultăţi şi pentru jurişti din lipsei unei coerenţe de reglementare, ci la cunoaşterea unor principii şi instituţii de drept, care ar putea reprezenta deseori fundamentul unor răspunsuri coerente chiar în lipsa cunoaşterii legilor aplicabile.

Avocaţii ar putea participa, într-un cadru organizat de barouri sau de alte instituţii cu activitate în domeniu, la diseminarea unor informaţii de bază privind câteva elemente de drept civil, constituţional, penal sau administrativ.

Pentru a anticipa un contra-argument, aș spune că acest lucru ar ajuta profesia de avocat pentru că ar conştientiza opinia publică despre rolul avocatului şi despre dificultatea activităţii acestuia.
Cea mai importantă ar fi conştientizarea faptului că dreptul şi justiţia sunt chestiuni care necesită specializare.

Ce le sfătuiți pe tinerele doamne care încep o carieră în avocatură?

Fără să am pretenţii că deţin adevărul absolut despre necesarul unui tânăr avocat, aş spune că în primul rând trebuie să aibă chemare, iar în al doilea rând este imperios să aibă răbdare. Cele două calităţi trebuie să coexiste de la început, deoarece fără acestea este imposibil să te concentrezi asupra scopului final – acela de a fi Avocat.

Orice alte calităţi, deşi deseori necesare, nu sunt la fel de importante. Cred că deseori tinerii absolvenţi pierd din vedere faptul că Avocatura este o profesie unde nu se acceptă jumătăţile de măsură.

Prin urmare, tinerii avocaţi ar trebui să privească cu seriozitate maximă activitatea profesională, urmând să aibă şi beneficiile – materiale şi morale – aferente.

colaj




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *