Search
Luni 30 Martie 2020
  • :
  • :

Coronavirus și contractele comerciale

Articol de Cristina BOJICĂ, Avocat Asociat, și Rebecca DUNCA, avocat stagiar, Cabinet de Avocat GRUIA DUFAU

Consecințele pandemiei de coronavirus (COVID-19) asupra contractelor comerciale: forță majoră, impreviziune și asigurare ariscului de anulare a contractelor

În contextul actual al pandemiei de coronavirus (COVID-19), ale cărei consecințe se manifestă și în afara cadrului sanitar, unele companii sunt în situația de a notifica partenerii comerciali cu privire la încetarea sau suspendarea contractelor, invocând pandemia actuală drept caz de forță majoră.

Principalele cauze invocate sunt lipsa forței de muncă ca urmare a închiderii școlilor, grădinițelor, a instituirii carantinei, izolării la domiciliu a anumitor salariați sau a măsurilor de protecție luate de angajatori, care merg în multe cazuri până la trimiterea în șomaj tehnic a angajaților.

De asemenea, firmele se confruntă cu probleme de aprovizionare cu materie primă sau cu imposibilitatea onorării obligațiilor de asigurare a transportului de marfă sau de persoane. Acestora li se adaugă măsurile suplimentare anunțate deja pentru a preveni răspândirea virusului, precum suspendarea anumitor activități și cele care vor putea fi în continuare luate.

În acest context, companiile se vor putea regăsi în situația de a nu mai fi capabile să își execute pe deplin obligațiile contractuale asumate față de partenerii comerciali (de exemplu, vor întârzia sau vor fi în imposibilitatea executării unei comenzi sau lucrări ca urmare a aprovizionării dintr-o zonă de risc sau ca urmare a măsurilor de carantină impuse de autorități, vor fi în imposibilitatea de plată a chiriilor, a ratelor bancare, etc).

Firmele dispun de un cadru legislativ care le permite să se protejeze de răspundere dacă se află în imposibilitatea de a-și executa obligațiile contractuale.

Mecanismul juridic de care se pot prevala părtile sunt în principal: forța majoră, impreviziunea și eventuale asigurări cu extensie pandemică a riscului de anulare contractuală.

Îns, va trebui efectuată o analiză concretă a fiecărei situații pentru a ști dacă firmele pot să se exonereze valabil de răspundere, total sau parțial, invocând evenimentul de forță majoră sau dacă pot renegocia contractele în baza clauzei de impreviziune.

FORȚA MAJORĂ

Ce este : Potrivit art. 1351 alin. (2) din Noul Cod Civil, ”forța majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil”.

În general, forța majoră se referă la:

  • evenimente străine de acțiunea sau inacțiunea omului (cum este cazul prezentei pandemii);
  • evenimente care nu pot fi prevăzute, incluzând situații precum calamitățile naturale, revoluțiile, conflictele armate, loviturile de stat etc. În ceea ce privește epidemiile (și inerent cu atât mai mult pandemiile),acestea au fost considerate din perspectivă jurisprudențială, în anumite cazuri, cauze exoneratoare de răspundere sub forma forței majore;
  • evenimente invincibile și inevitabile – pandemia COVID-19 poate întruni această condiție atâta timp cât nu are încă un tratament, nu se cunosc urmările asupra sanătății omului, iar măsurile dispuse la nivelul Statului sau al fiecărei companii în parte pentru a evita îmbolnăvirea sunt de natură a conduce chiar la imposibilitatea de îndeplinire a obligațiilor asumate contractual.

Condițiile pentru a se putea folosi de forța majoră, trebuie analizate separat, în funcție de existența sau nu a unui contract scris semnat de părți.

Relații comerciale care AU la bază un contract scris

În cadrul relaţiilor comerciale, formula cea mai sigură din punct de vedere juridic este încheierea unui contract scris (de orice fel: de vânzare-cumpărare, prestări de servicii etc.), negociat clauză cu clauză şi semnat de către părţi.

Pârțile pot insera în contractele lor o clauză de forță majoră, a cărei redactare se circumscrie principiului libertății contractuale, astfel încât conținutul ei este stabilit în mod liber de către părți.

Totodată, părțile au libertatea ca, la redactarea contractului, să modifice atât definiția forței majore, cât și cuprinsul acestei cauze exoneratoare de răspundere, ajungând uneori până la a permite părților să nu se mai prevaleze de forța majoră. În acest sens, Noul Cod Civil prevede la art. 1351 alin.(1):  ”Dacă legea nu prevede altfel sau părțile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forță majoră sau de caz fortuit.

Astfel, înaintea invocării oricărei cauze exoneratoare de răspundere, analiza contractului este obligatorie. Se vor analiza în special capitolele referitoare la răspunderea contractuală, întârzierea sau neexecutarea obligațiilor, comunicarea între părți, prin raportarea la existenț sau inexistența unei clauze care exonerează de răspundere, cum ar fi clauza de forță majoră.

Relatii comerciale care NU AU la bază un contract scris

Pentru cazurile în care nu există contract sau când un contract scris nu conține o clauză de forță majoră, devin aplicabile prevederile Noului Cod Civil relative la executarea cu bună-credință a convențiilor, ce dă naștere unei obligații de cooperare și comunicare în sarcina părților pe parcursul executării contractelor, cu atât mai mult cu cât s-ar pune problema incidenței unor evenimente de forță majoră.

În acest caz, pentru a invoca forța majoră trebuie analizate dispozițiile Codului Civil, începând cu definiția forței majore, condițiile de invocare și efectele sale.

Însă, forța majoră poate fi invocată chiar dacă nu există un contract scris între părți sau o clauză de forță majoră în contract, în baza și în condițiile stabilite de Noul Cod Civil.

***

Oricum, independent de existența unui contract scris, trebuie avut în vedere că:

  • esența forței majore este imprevizibilitatea. Așadar, în contextul inițierii unor relații comerciale, după ce epidemia cauzată de noul virus COVID-19 era cunoscută și consecințele începeau să se întrevadă, este discutabil în ce măsură se mai poate invoca forța majoră drept cauză exoneratoare de răspundere, cel puțin pentru efectele existente sau previzibile la momentul inițierii contractului. În aceste situații, considerăm că părțile trebuie să aibă în vedere distribuirea riscurilor și limitarea contractuală a răspunderii;
  • trebuie să existe o legătură de cauzalitate între obligația care nu mai poate fi îndeplinită și cazul de forță majoră (pandemia COVID-19); adică, în concret, trebuie demonstrat că respectiva obligație nu poate fi îndeplinită din cauza acestei pandemii, fără legătura cu vreo altă cauză care nu este în legătură cu această situație.

Efecte asupra contractelor

Art. 1557 din Noul Cod Civil vorbește despre imposibilitatea fortuită de executare (cauzată de forța majoră, cazul fortuit ori alte evenimente asimilate acestora), distingând între o împiedicare totală și definitivă și o împiedicare temporară în ceea ce privește executarea obligațiilor contractuale.

  • Când imposibilitatea de executare este totală și definitivă și privește o obligație contractuală importantă, contractul este desființat de plin drept și fără vreo notificare, chiar din momentul producerii evenimentului fortuit (art. 1557 alin. (1) Noul Cod Civil);
  • Dacă imposibilitatea de executare a obligației este temporară, creditorul poate suspenda executarea propriilor obligații ori poate obține desființarea contractului, conform regulilor comune de drept civil (art. 1557 alin. (2) Noul Cod Civil).

Fireste, atunci când sunt prestații realizate deja în baza contractului, iar obligațiile corelative nu mai pot fi îndeplinite, se poate ajunge la restituriea prestațiilor conform art 1635 Cod Civil (de exemplu atunci când bunurile au fost primite, însă cel obligat la plată se află în imposibilitatea de a mai plăti, ca urmare directă a cazului de forță majoră, se poate solicita restituirea bunurilor respective).

documente necesare pentru a justifica evenimentul de forță majoră

În mod normal, avizarea existenței cazurilor de forță majoră și a efectelor acestora asupra executării obligațiilor contractuale aparține Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR), respectiv camerelor județene. Analiza situațiilor comerciale concrete se face la cererea  companiilor și, în urma acesteia, se poate aviza sau nu existența forței majore – privită exclusiv din perspectiva efectelor și influenței acesteia asupra executării obligațiilor rezultate dintr-un raport comercial concretizat printr-un contract.

Însa, această instituție nu este abilitată să statueze la nivel național/internațional dacă o anumită situație poate reprezenta sau nu caz de forță majoră.

În contextul instituirii stării de urgență pe teritoriul României prin Decretul nr. 195/2020 al Președintelui României, conform art. 12 al acestui decret, „Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri eliberează, la cerere, operatorilor economici a căror activitate este afectată în contextul COVID-19 certificate de situație de urgență, în baza documentelor justificative’”.

Procedura de emitere a acestor certificate de situație de urgență urmează a fi publicată în zilele următoare.

Considerăm important de precizat că pentru avizarea cazului de forță majoră, Camera de Comerț și Industrie impune existența unui contract scris și a unei clauze de forță majoră în contract. Fără a comenta aceste cerință ale Camerei, considerăm ca, în acest context, în cazul în care nu există un contract scris sau nu există o clauză de forță majoră în contractul scris este posibil să se ajungă în fața instanțelor judecătorești pentru constatarea cazului de forță majoră.

În concluzie următorii pași trebuie urmați în cazul în care aveți în vedere să invocați forța majoră pentru a vă exonera de răspundere față de partenerul contractual :

  • Verificați existența clauzei de forță majoră din contractele încheiate și câmpul ei de aplicare;
  • Analizați condițiile pentru a invoca forța majoră, inclusiv necesitatea notificării acesteia către partenerul contractual;
  • Stabiliți cu claritate situația de fapt în care vă găsiți ca urmare a pandemiei COVID-19, identificați obligațiile contractuale afectate și consecințele pandemiei asupra obligațiilor contractuale pe care vi le-ați asumat; documentați imposibilitatea de executare a obligațiilor;
  • Evaluați regulat impactul măsurilor luate de Stat asupra obligațiilor dvs contractuale, precum și asupra obligațiilor contractuale asumate de partenerul dvs.;
  • Pregătiți-vă de un eventual litigiu în cazul în care partenerul dvs. contractual contestă aplicarea clauzei de forță majoră.

IMPREVIZIUNEA

Dacă forța majoră nu este aplicabilă in concreto în privința unui anumit contract încheiat între părți, trebuie analizată posibilitatea invocării cu succes a unei eventuale clauze de impreviziune, care ar permite o renegociere de către părți a condițiilor contractului.

Impreviziunea este o excepţie de la teoria forţei obligatorii a contractului, fiind reglementată de Noul Cod Civil. Această clauză poate fi invocată în cazul în care executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă pentru o parte, din cauza unei schimbări excepţionale a împrejurărilor care ar face ca executarea obligației de către o parte să devină vădit injustă și contractul profund dezechilibrat.

Prin invocarea impreviziunii, contractul al putea fi renegociat pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi beneficiile cauzate de schimbarea împrejurărilor. în cazul în care partile nu ajung la un acord, judecătorul, la cererea uneia dintre părți, poate adapta sau dispune încetarea contractului, la momentul şi în condiţiile pe care aceasta le fixează.

De exemplu, în contextul actualei pandemii, una dintre părțile contractului ar putea pune la dispoziția partenerului sau contractual măsuri adecvate care să permită executarea contractului, însă în condiții financiare excesiv de oneroase. Într-o atare ipoteză, această parte va putea solicita cocontractantului său inițierea unei renegocieri a contractului.

Pentru a determina posibilitatea invocării impreviziunii și a renegocierii contractului, trebuie analizate dispozițiile contractuale și văzut dacă există sau nu prevăzută o clauză de acceptare a riscului de impreviziune.

Din păcate, în practică, din multe contracte este înlăturată posibilitatea invocării unei eventuale clauze de impreviziune.

Asigurările cu extensie pandemică a riscului de anulare a contractelor

În situația în care companiile se confruntă cu anulări contractuale din cauza pandemiei de coronavirus (COVID-19), se pune problema analizării eventualelor contracte de asigurare subscrise de către acestea.

Analiza prevederilor contractelor de asigurare va oferi un răspuns cu privire la posibilele compensații. În special, va fi necesar să se verifice dacă, înainte de revelarea riscului unei pandemii de coronavirus, compania a încheiat sau nu o asigurare privind riscul de anulare a contractelor, cu o extensie pandemică (care să acopere ipoteza unei eventuale pandemii).

Asadar, având în vedere consecințele legale ale pandemiei de coronavirus, companiile vor trebui să își analizeze contractele și, în special, să verifice existența și modalitatea de redactare a clauzelor privind forța majoră și impreviziunea. Prin urmare, este vorba de efectuarea unei analize in concreto a diferitelor situații contractuale întâlnite.

De asemenea, companiile afectate de consecințele pandemiei de coronavirus trebuie să acționeze cu bună-credință în implementarea acestor clauze și, în egală măsură, în discuțiile/ negocierile cu partenerii lor comerciali.

 

Articol furnizat de Cabinetul de avocat GRUIA DUFAUT

 

Notă: Informațiile prezentate în acest articol nu reprezintă o consultanță juridică. Acesta conține informații de ordin general, bazate pe legislația aplicabilă la data publicării sale. Orice decizie de întreprinde sau nu o acțiune nu ar trebui să se bazeze doar pe aceste informații, ci pe o consultanță juridică specifică.




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *