Foto: http://static.diffen.com
Tensiunile cresc între națiunile interesate în exploatarea resurselor naturale din zona arctică. Încălzirea globală riscă declanșarea unui nou Război Rece, printre sloiurile de gheață.
Arctica este, din nou, în centrul unui impas geopolitic între Rusia și SUA (și într-o măsură mai mică Canada). Uniunea Europeană joacă ”murdar”, la mijloc, fără a lua însă apărarea vreuneia dintre părți. Situația este destul de asemănătoare cu Războiul Rece, într-un climat care este literalmente – dar nu și dacă ne gândim la latura politică – în curs de încălzire.
Gheața se retrage și, prin urmare, interesul pentru resursele naturale din zona calotelor polare este în creștere. La latitudini superioare ale emisferei nordice, anul 2014 a fost unul dintre cei mai călduroși ani ai ultimului secol. În Norvegia temperatura medie înregistrată a fost cu 2,2 grade C mai ridicată decât în perioada pre-industrială.
Din 2010, volumul de gheață al Oceanului Arctic a fost sub media ultimiilor 30 de ani. Scăderea întinderii calotei glaciare a deschis rutele într-un ocean, care a fost timp de decenii sigilate de gheață. Este ca și cum un capac de gheață a fost eliminată, pentru a permite trecerea unor ambarcațiuni mai puțin specializate pentru mediul arctic. Noi orizonturi pentru transportul maritim și noi oportunități de exploatare a combustibililor fosili s-au deschis astfel.
Potrivit unor experți, acest optimism pentru stabilirea unei noi frontiere a ghețurilor mai spre nord, la Polul Nord este deplasat. Deși este adevărat că ruta de navigație Shanghai-Rotterdam ar fi cu 24% mai scurtă decât cursul curent, care trece prin Canalul de Suez, Arctica este încă Arctica, chiar și cu mai puțină de gheață. Clima rămâne un factor de limitativ. Navele trebuie să fie în continuare echipate pentru condiții extreme și distanța între porturile care deservesc ruta arctică reprezintă încă o problemă în situații de urgență.
Numărul pasajelor este în creștere, dar acestea sunt încă foarte puține: în 2013, doar 71 de nave de marfă au călătorit pe ruta de nord-est. Același lucru este valabil pentru operațiunile de extracție și explorare a petrolului, operațiuni care sunt în creștere ca număr, dar care sunt încă destul de rare. O avarie sau un accident în aceste ape implică operațiuni complexe, și, spun experții, mai este drum lung până la avea capacitatea și infrastructura pentru a răspunde la apelurile de primejdie.
Considerând însă că se poate lucra și în astfel de condiții, companiile petroliere rusești de stat Rosneft și Gazprom au investit în jur de 2 miliarde € în noile șantiere navale Zvezda din orașul Bolshoy Kamen (Estul Îndepărtat Rus) pentru construcția de noi nave și platforme petroliere, capabile să reziste la climatul arctic. Rosneft a confirmat de asemenea, că în 2015 va explora 1.017 de kilometri pătrați ai fundului Mării Pechora, cu scopul de a înființa noi platforme de foraj.
Deși totul este sub control pentru moment, Estul și Vestul par a-și ascuți săbiile pentru o viitoare confruntare. Rusia a reiterat că va menține un nivel ridicat al activității militare în zona arctică. Agenți ai serviciilor secrete ruse au efectuat exerciții speciale în Murmansk, Arhanghelsk și în provincia Nenets, destinate protejării instalațiilor de foraj petrolier.
Numărul de focoase nucleare staționate în Marea Barents în anul 2014 a ajuns la niveluri care nu au mai fost observate de la sfârșitul Războiului Rece, iar Rusia continuă să construiască submarine nucleare care urmează să fie lansate în apele arctice.
Occidentul este, cu siguranță, pregătit pentru orice. Serviciile Norvegiene de Informații (SNI) au lansat la apă recent un nou vas spion, cel mai avansat din clasa sa, care ar trebui să fie operațional până în 2016. În ziua lansării, șeful SNI a vorbit cu presa despre Vladimir Putin, despre care simte că este mai agresiv și mai imprevizibil decât predecesorii săi.
În același timp, începând cu decembrie 2013, Canada a prezentat la ONU diverse exemple de dovezi științifice, pentru a-și demonstra temeinicia revendicărilor teritoriale asupra unor secțiuni ale fundului Oceanului Arctic. Aceste porțiuni ale adâncurilor marine sunt prilej de dispută cu Danemarca, Rusia și Groenlanda. Canada și Danemarca sunt chiar în luptă cu Rusia pentru fundul mării de sub Polul Nord, loc în care Rusia și-a înfipt propriul steag, în 2007.
Oceanul Arctic nu este doar cea mai scurtă rută comercială între Extremul Orient și Occident, dar, de asemenea, reprezintă o piatră de temelie din punct de vedere militar și strategică pentru orice (eventuale) operațiuni împotriva Statelor Unite. Peninsula Kola, pe care, probabil, cei mai mulți oameni nu o pot localiza pe o hartă, este un vast teritoriu arctic unde Rusia și-a depozitat cea mai mare parte a arsenalului său nuclear, arsenal gata de utilizare în caz de conflict cu SUA.
Mesajele care provin de la comunitatea politică asupra acestor probleme sunt amestecate.
Tacticile de forță alternează cu încercările de a calma lucrurile. Vorbind la o conferință de presă, ambasadorul rus în Canada, Georgiy Mamedov, făcând referire la tensiunile din jurul Arcticii, a declarat: ”Suntem interesați de exploatarea resurselor din Arctica și o putem face doar împreună. Este un loc foarte periculos. Nimeni nu poate face acest lucru pe cont propriu”.
Cu alte cuvinte, Arctica reprezintă un tărâm nesigur, scump și fragil.
Într-un studiu publicat în revista Nature, doi oameni de știință britanici susțin că extracția de gaz și petrol în zona arctică nu se poate compara ”cu eforturile de limitare a creșterii temperaturii medii globale cu 2°C”, creștere despre care factorii de decizie, în general, sunt de acord că reprezintă temperatura de prag care marchează punctul fără întoarcere pentru schimbări dramatice ale climei la nivel global. Nu ar putea oare bunul-simț să dicteze ca lucrurile să rămână așa cum sunt?
Mai bine, s-ar putea decide să se recupereze tonele de deșeuri radioactive care au fost deversate masiv în Marea Kara (și în zona înconjurătoare) în anii ’70 și ’80. În ciuda unui acord internațional din 1972, Uniunea Sovietică a ascuns cel puțin 14 reactoare nucleare și 17.000 de containere umplute cu deșeuri radioactive pe fundul acestei mări. Unele dintre acestea au început acum să ruginească.
