Autori: Răzvan Ionescu (senior associate), Loredana Cristea (associate) PeliFilip
Poprirea bancara este una din formele executarii silite preponderent intalnita in practica, aparuta ca o adaptare la noua realitate economica in care majoritatea operatiunilor se realizeaza prin intermediul bancilor. In acest context, instanta suprema a clarificat o problema juridica des intalnita in practica, interpretand astfel textele legale din materia efectelor suspendarii popririi bancare.
Astfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis prin Decizia nr. 11/ 16 aprilie 2018 un recurs in interesul legii urmare a sesizarii Colegiul de conducere al Curţii de Apel Brasov, stabilind cu putere obligatorie faptul ca tertul poprit nu mai are obligatia indisponibilizarii incasarilor viitoare, ulterior pronuntarii suspendarii urmaririi silite. Astfel, solutia apare ca un reviriment, in contextul in care practica majoritara aplica solutia contrara, desi initial scopul avut in vedere de legiuitor nu ar fi fost acesta.
Textul solutiei pronuntate de Inalta Curte, dupa cum rezulta din comunicatul publicat pe site-ul institutiei, este urmatorul:
„In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 784 alin. (1) teza a doua Cod de procedura civila, suspendarea urmaririi silite prin poprire bancara inlatura obligatia tertului poprit de a indisponibiliza si incasarile, in contul debitorului poprit, ulterioare suspendarii.”
Din lecturarea minutei, Inalta Curte vine si clarifica o problema des intalnita in practica, legata de faptul ca desi in practica se obtinea suspendarea executarii silite, efectul era unul doar partial, in sensul in care tertul poprit desi nu mai vira sumele de bani in contul executorului/creditorului, in continuare acesta avea obligatia sa blocheze respectivele sumele de bani la momentul la care intrau in cont.
Dispozitiile analizate de Inalta Curte de Casatie si Justitie ale art. 784 alin. (1) evoca urmatoarele: „Din momentul comunicarii adresei de infiintare a popririi catre tertul poprit sunt indisponibilizate toate sumele si bunurile poprite. De la indisponibilizare si pana la achitarea integrala a obligatiilor prevazute in titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendarii urmaririi silite prin poprire, tertul poprit nu va face nicio alta plata sau alta operatiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, daca legea nu prevede altfel.”
In acest context, se punea intrebarea care mai este rolul suspendarii, daca debitorul nu beneficia realmente de efectele acesteia, ci in continuare sumele de bani incasate pentru viitor erau indisponibilizate de catre tertul poprit. Totodata, nu se avea in vedere faptul ca fiind vorba de bunuri viitoare, indisponibilizarea nu putea opera de la momentul comunicarii adresei de infiintare a popririi, ci aceasta putea opera doar la momentul la care bunul viitor devenea actual prin incasarea banilor in cont.
Din analiza jurisprudentei in materie rezulta ca, desi instantele recunoasteau existenta unei ingradiri asupra dreptului de proprietate a debitorului, totusi nu permiteau acestuia utilizarea sumelor de bani intrate in cont ulterior suspendarii:
„Dincolo de orice dubiu ca banca (tertul poprit) are obligatia indisponibilizarii sumelor de bani intrate in contul debitorului, atat inainte cat si in timpul suspendarii executarii silite, in limitele acoperirii creantei. Efectele suspendarii executarii silite in ceea ce priveste poprirea se rezuma la mentinerea indisponibilizarii sumelor existente in cont si a celor care intra, fara insa a se proceda la vreo plata catre creditor pana la incetarea suspendarii executarii.
Suspendarea nu semnifica o desfiintare a popririi, ci doar o temporizare a platilor, caci daca s-ar proceda altfel poprirea, ca forma de executare silita si-ar pierde esenta. Evident, ca are loc o ingradire a dreptului de proprietate a debitorului asupra contului sau, insa este o ingradire temporara si justificata de o dispozitie data in executarea unui titlu de creanta. Tocmai acesta este rolul bancii-tert poprit, de a nu permite accesul debitorului la sumele blocate din conturile sale.”
Intrucat motivarea deciziei Inaltei Curti o vom afla la momentul publicarii, putem presupune la acest moment faptul ca, cel mai probabil, instanta suprema a avut in vedere protejarea intereselor debitorului si pronuntarea unei solutii care sa conduca la conferirea de efecte depline institutiei suspendarii in sensul stoparii producerii de efecte a actelor de urmarire silita (respectiv a indisponibilizarilor succesive) si, astfel, eliminarea imposibilitatii exercitarii de catre debitor a drepturilor sale de dispozitie asupra sumelor de bani viitoare.
Astfel, solutia instantei suprema clarifica o problema des intalnita in practica, asigurand accesarea de catre debitor a contului bancar pentru sumele viitoare, acestea nemaiputand intra sub incidenta indisponibilizarii.
Avand in vedere dispozitiile art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila, decizia este obligatorie si va produce efecte de la publicarea in Monitorul Oficial. Asteptam in acest sens publicarea motivarii pentru a vedea mai exact rationamentul si considerentele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
