Interviu cu doamna Cătălina Bordianu Calangiu, Avocat Fondator, Bordianu și Asociații
Prea puțini antreprenori s-au gândit să transforme
amenințarea în oportunitate
RE-ACT – REsponsabil ACȚionăm este o campanie Bordianu și Asociații de susținere a persoanelor juridice și fizice în contextul crizei economice generate de Pandemia COVID-19. Cum ați perceput mediul de afaceri românesc în această criză?
Mediul de afaceri a întrat într-o eră glacială voluntară, de natură să aducă cu sine disperare socială și haos contractual. Lovite de o puternică criză sanitară, societățile de toate dimensiunile au nevoie de soluții la înățimea dimensiunii situației cu care se confruntă.
Devierea te lipsește de puterea de a alege. Pericolul a fost ca, în loc să inițiem acțiuni, să paralizăm. Cred că majoritatea antreprenorilor nu au văzut toate opțiunile.
Pentru a putea face față „furtunii” și mai ales ce a rămas în urma ei, antreprenorii trebuie să înțeleagă criza prin care trec, contextul acesteia, caracteristicile. O dată înțeles acest substrat, companiile trebuie să se reinventeze, să își reinventeze viitorul, să imagineze noi opțiuni bazându-se pe ingeniozitate, curaj, creativitate.
Poate unul dintre aspectele cele mai frapante în urma momentului istoric pe care îl traversăm este scufundarea economică abruptă: societăți în insolvență și șomaj tehnic în masă. Iar asta, în opinia mea, pentru că prea puțini antreprenori s-au gândit să transforme amenințarea în oportunitate.
Cum apreciați măsurile Guvernului axate pe sprijinirea companiilor?
Într-o primă fază, au reprezentat un colac de salvare pe moment, în perioada de urgență decretată. Fără să comentez oportunitatea și legalitatea măsurilor luate, apreciez că acestea ar fi trebuit gândite și implementate ca și soluții pe termen mediu și/sau lung.
Digitalizarea, formarea profesională, reconversia, sunt doar câteva instrumente pentru parcursul viitor al antreprenorilor, ce se vor confrunta cu „urmările” pandemiei mult timp de acum înainte.
Rapiditatea, suplețea, eficacitatea și sprijinul complementar al ajutoarelor guvernamentale sunt în măsură să facă diferența și să permită antreprenorilor să își mențină activitatea, precum și să o dezvolte la momentul oportun. Guvernul trebuie să răspundă ferm și corespunzător nevoii antreprenorilor de a se proteja de turbulențele mediului de afaceri.
Avocații casei de avocatură Bordianu și Asociații sunt specializați în Drept Societar, Dreptul Familiei, Dreptul Muncii, Malpraxis medical, înființarea societăților medicale și în combaterea discriminării și tratamentelor diferențiate. Care sunt cele mai comune (des întâlnite) nemulțumiri ale clienților cu privire la mediul economic, financiar și fiscal din țara noastră?
Nemulțumirile clienților antreprenori sunt legate de impredictibilitate, în toate formele sale, de natură să schimbe de la o zi la alta o anumită piață de profil.
Cu toate acestea, criza pe care o trăim în prezent, cu toate provocările prezente, precum și cele care vor urma, ne obligă la precauție, flexibilitate, curaj, adaptare. Cele mai bune soluții trebuie căutate împreună cu autoritățile și sprijinite de toți participanții la mediul antreprenorial.
În data de 28 mai 2020 existau 595.672 de contracte individuale de muncă suspendate și 429.585 de contracte individuale de muncă încetate. Cum vedeți relațiile de muncă post-criză? (telemunca, un șomaj ridicat etc.)
Relațiile de muncă se reinventează. Este un punct zero pe care trebuie să îl avem în vedere de aici înainte. Antreprenorii și angajații au avut ocazia să se cunoască cu adevărat. De fapt, a fost un moment al adevărului în privința „prețuirii”.
Oamenii rămân cea mai valoroasă resursă a antreprenoriatului, acesta este un principiu care trebuie respectat de ambele părți ale acestei relații. În sensul că nu numai angajatorii sunt chemați să demonstreze acest aspect, ci și salariații trebuie să înțeleagă că este nevoie de flexibilitate, înțelegere și deschidere la noile provocări. Și poate mai important decât atât este faptul că în lipsa acestora, angajatorii chiar nu au opțiunea de a mai continua ca și până acum.
Digitalizarea aduce cu sine nevoia de formare profesională, de instruire adecvată, de adaptare la munca „singur”, ca oponent la „munca în echipă”. Practic se schimbă criteriile de selecție, de „preferință la angajare”.
Ceea ce s-a învățat acum, cu un preț extrem de mare, este conceptul de „flexirezistență organizațională”. Adică vorbim de capacitatea unei organizații de a-și păstra „forma”, de a depăși un pericol și de a-i supraviețui consecințelor negative ulterioare. Cam la fel ca salcia gânditoare a lui Blaise Pascal.
Cum este legislația din România în domeniul muncii în raport cu piața muncii și nevoile angajatorilor?
În opinia mea, legislația primară este suficientă. Ceea ce lipsește este dialogul social care trebuie materializat în legislație secundară adaptată fiecărui tip de industrie. Ne trebuie contracte colective, ne trebuie parteneriate între sindicate și patronate care să acopere cât mai mult golurile legislației generale.
Protecția salariaților este un element ce ține de specificitatea industriei în care activează. Ori, doar prin reglementări adaptate la acea ramură, se poate obține o protecție reală, practică.
Cum apreciați nivelul și calitatea reglementărilor și a taxării pe piața serviciilor medicale private din țara noastră?
Medicina privată în România este evoluată și performantă, este locul unde se întâlnește progresul tehnic cu experiența. Medicina publică a contribuit semnificativ la acest progres. Lipsa standardelor și a bunelor practici a împins pacientul român spre serviciile medicinei private, care într-o primă fază a fost suficient să manifeste empatie și grijă pentru pacientul abandonat și descurajat.
Faptul că s-a conturat posibilitatea suportării parțiale a costurilor intervențiilor din fondurile publice, a făcut nu numai de preferat, dar și accesibilă piața serviciilor medicale private.
Aveți experiență în formularea sesizărilor în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, precum și a acțiunilor judiciare având ca obiect recunoașterea și interzicerea tratamentelor discriminatorii. Ați remarcat o reducere sau o creștere a cazurilor de acest gen, în ultimii ani? Mai este nevoie de o actualizare a legislației? (Ordonanța nr. 137 din 31 august 2000)
Am remarcat o amploare a sesizărilor faptelor de tratament diferențiat. În sensul că petenții devin din ce în ce mai conștienți de drepturile lor, sesizează tratementele insidioase și își fac curaj să le reclame.
Cred că acesta este lucrul cel mai important. Liberalizați de obținerea unei soluții favorabile, oamenii mizează pe combaterea discriminării prin lupta lui „fiecare”, prin luarea de poziție, prin arătarea „nu așa”, prin sesizarea instituțiilor abilitate, chiar a instanțelor de judecată.
Nu cred că legislația este problema. Cred că cei chemați să analizeze tratamentele reclamate au rămas prinși într-un mecanism simplu, care nu mai corespunde organizării complexe a relațiilor sociale actuale. Este nevoie de mai multă implicare, curiozitate și dorință autentică de a stopa aceste tratamente deviante. Iar noi, ca practicieni ai dreptului, încurajăm persoanele care se confruntă cu astfel de situații, să le reclame, să le sesizeze, să le scoată din obscuritatea care le perpetuează. Mai departe, avem nevoie de organisme care să le combată efectiv, pentru a putea să le propagăm, să le dăm curajul tuturor să le expună. În lipsa unor soluții de condamnare a acestor tratamente, este greu să dai o voce celor amuțiți de abuz, discriminare și hărțuire.
Interviu apărut în revista Lady Lawyer, ediția iunie 2020
