Articol de Constantin Măgdălina (foto), Knowledge Management, EY România
Ce au în comun post-it-urile 3M, playstation-ul Sony și filmul Apollo 13? Sintagma: “Failure is not an option” (”Eșecul nu este o opțiune”). Fiecare dintre aceste trei exemple prezintă povestea unui succes. Ceea ce au în comun aceste povești este faptul că eroii implicați au trecut cu bine toate încercările, au reușit să redefinească abordările comune, să-și promoveze ideile și să ajungă la un final fericit.
Avansat în 1985, de către Giffort și Elizabeth Pinchot, conceptul de intraprenoriat se referă la “indivizi sau grupuri de indivizi care explorează idei cu nivel de risc și câștig ridicat, în cadrul unui mediu stabil și favorabil al unei companii puternice”. Pentru a fi inițiată, o astfel de activitate ar trebui să îndeplinească două cerințe:
Încurajarea și sprijinul din partea managementului;
Asigurarea că, în cazul unui eșec, intraprenorul nu își va pierde locul de muncă sau nu va fi ”pedepsit”.
În cadrul unui sondaj realizat de EY în 2010 și derulat în rândul a 263 de antreprenori de top din întreaga lume, toți câștigători ai premiului internațional Antreprenorul Anului EY, 82% dintre respondenți au fost de acord că, pentru creșterea companiei lor a fost esențială capacitatea de a inova, în timp ce aproape 50% au spus că generarea de idei inovatoare devine din ce în ce mai dificilă pe măsură ce organizațiile lor au crescut în dimensiune și în complexitate.
Pentru a genera idei remarcabile, organizațiile ar trebui să ia în considerare intraprenoriatul ca parte a procesului de inovare. Acestea trebuie să beneficieze de 1. resurse financiare și de marketing și 2. de o bază suficient de mare de talente interne disponibile. Prin combinarea acestor doi factori, companiile ar putea crea noi produse, procese și servicii și ar putea să-și extindă afacerile. Rareori abundente, însă întotdeauna necesare, resursele pot fi de natură financiară sau umană. Pentru accelerarea activității antreprenoriale în vederea generării de inovații, cea mai bună primă cale este sa-ți folosești resursele pe care le ai: propriii angajați.
5 strategii pentru un mediu intraprenorial de succes
Conform cercetărilor EY pe această temă, au fost identificate 5 strategii ale unui mediu intraprenorial de succes:
Definirea unei structuri formale a intraprenoriatului – prin implementarea unor procese formale care să asigure finalitate ideilor generate de angajați în timpul special alocat pentru generarea ideilor creative. Studiile indică faptul că procesele formale și structurate aplicate în cazul inovației au șanse mai mari să producă idei viabile. Potrivit studiului EY, 60% dintre antreprenori au descris inovarea ca pe un proces nestructurat și informal, în timp ce 40% au spus că doar câteva dintre ideile angajaților din companiile lor vor ajunge în stadiul de comercializare. Alte studii arată că acele companii ai căror manageri nu sunt implicați în procesul de creație generează cu 80% mai multe produse vandabile. Prin urmare, managerii ar trebuie să fie mai degrabă concentrați pe procesul de aprobare în dezvoltarea noilor produse și mai puțin pe procesul de generare de idei.
Solicitarea de idei de la angajații companiei – în contextul în care aceștia sunt mult mai conectați la pulsul pieței. Companiile să încurajeze angajații de pe toate nivelurile și din toate funcțiile să contribuie la dialogul inovării.
Captarea cunoașterii din rândul mulțimilor va deveni o sursă indispensabilă de idei. Lumea extrem de conectată de astăzi reprezintă un mediu propice pentru lansarea de teme către grupuri de oameni și comunități cu scopul obținerii de soluții. Această captare a cunoașterii din rândul maselor și solicitarea de soluții se poate face și pe plan intern, vizându-i pe propriii angajați dacă știi ce să întrebi.
Crearea unei burse a inovațiilor la nivel organizațional, unde persoane cu diverse funcții, din diverse departamente și țări tranzacționează idei, în locul titlurilor de valoare, ar putea fi o abordare diferită. Ideilor populare le-ar crește valoarea, în timp ce ideile mai puțin inspirate ar avea cotații în scădere. Valoarea astfel rezultată ar genera un fel de prognoză cu privire la evaluarea unei idei, dacă este suficient de puternică să merite o investiție.
Coagularea și exploatarea potențialului unei forțe de muncă cât mai diversificate – cercetările statistice au stabilit faptul că punctele diferite de vedere generează idei mai bune și produse mai bune. Diversitatea poate îmbunătăți performanța unei organizații prin stimularea creativității sau rezolvarea problemelor în echipă. Se încurajează, astfel, dezbaterea și contradicțiile care duc în final la inovare. Echipele eterogene au moduri diferite de a vedea problemele și vor folosi moduri diferite pentru a identifica soluțiile posibile. Companiile de top au demonstrat că produsele inovatoare, serviciile și modele de afaceri sunt generate direct din valorificarea unei forței de muncă diverse și globale.
Definirea unui model de carieră pentru intraprenori – ei tind să fie nonconformiști, nu le plac sarcinile de muncă administrative convenționale, astfel că sunt în căutarea unor căi mai puțin tradiționale de a avansa în carieră. Deși sunt încântați să aibă la dispoziție infrastructura tehnică și de marketing a companiei, în cazul în care filozofia și ideile lor sunt în contradicție cu cele ale organizației sau cu cele ale managerului, intraprenorii ar putea pleca la concurență sau și-ar putea deschide propria afacere. De aceea, este în interesul fiecărei organizații ca aceștia să fie susținuți și stimulați inclusiv printr-un plan de carieră bine definit.
Pregătirea pentru efectele secundare generate de intraprenoriat – deoarece susținerea ideilor îndrăznețe poate duce uneori la: conflicte interne, riscuri financiare și dispute pe proprietatea intelectuală, companiile trebuie să fie pregătite să facă față posibilelor efecte adverse. Intraprenorii au nevoie de un cadru în care să li se permită și nereușita, de vreme ce eșecul este un aspect inevitabil în procesul intraprenorial. Acest lucru nu înseamnă că organizațiile ar trebui să tolereze necondiționat eșecul, ci, mai degrabă, că e necesar să înceapă să măsoare și să atribuie un anumit grad de eșec fiecărui intraprenor sau circumstanțelor care nu se află sub controlul lui, să-l recompenseze dacă este cazul sau să îmbunătățească sistemul de evaluare pentru a crește rata de succes a ideilor.
Aceste 5 strategii oferă un cadru care să ajute companiile să evite situațiile dificile și să definească un mediu care să favorizeze procesul creativ. Ele sunt convergente pentru a atinge un obiectiv cheie: oficializarea intrapreoriatului în cadrul companiei, astfel încât acesta să devină parte din modelul de business al acesteia.
Cele 5 strategii prezentate sunt cele mai în măsură să aducă valoare companiei, dacă sunt implementate într-un model organizațional care vede intraprenoriatul ca pe un proces end-to-end. Acest lucru presupune susținere din partea managementului, resurse și proceduri formale de dezvoltare de la idee la produs sau serviciu.
Pentru a face acest lucru, companiile sunt nevoite să încurajeze schimbările de comportament și să provoace gândirea neconvențională, prin: crearea unei culturi a flexibilității și eliminarea birocrației, examinarea parametrilor de risc financiar și legal, gestionarea tensiunilor interne generate de sentimente de invidie nemărturisite ale colegilor față de cei inovativi, abordarea pe termen lung printr-un depozit la termen al ideilor din care să facă retrageri periodice, încurajarea „accidentelor fericite”, adică a soluțiilor funcționale dintr-un domeniu care să poată fi identificate și transpuse în alt domeniu cu succes.
