Punct de vedere Casa de Avocatură Ionescu și Sava
Prin Ordonanța de Urgență nr. 91/2 octombrie 2013, legiuitorul a adus o serie de modificări în procedura insolvenței, care afectează toți participanții la procedură, indiferent că sunt societăți debitoare, practicieni în insolvență sau creditori.
Astfel, în vechea reglementare, inventarierea averii debitorului se declanșa la intrarea în faliment, fiind o atribuție a lichidatorului judiciar. Potrivit art. 58 din OUG nr. 91/2 octombrie 2013, obligația de inventariere a bunurilor debitorului incubă administratorului judiciar, acest lucru sugerând faptul ca legiuitorul a dorit să instituie un control al patrimoniului debitorului încă de la începutul procedurii insolvenței și nu abia la intrarea în faliment, așa cum era prevăzut în vechea reglementare.
Potrivit art. 133 alin. (3) din OUG nr. 91/2 octombrie 2013, executarea planului de reorganizare nu va putea depăși un an, socotit de la data confirmării. „Apreciem că acordarea unui termen de numai un an pentru redresarea unei societăți aflate în dificultate financiară reală, este insuficient. Efectele acestei prevederi vor fi cu atât mai grave în ceea ce privește marile companii, cu pierderi proporționale cu activitatea acestora, companii care, în acest mod, nu vor mai putea evita falimentul”, declară George Albert Ionescu (foto), managing partner în cadrul Casei de Avocatură Ionescu și Sava.
În conformitate cu art. 123 – alin. (1) din OUG nr. 91/2 octombrie 2013, practicianul în insolvență poate denunța contractele în derulare într-un termen de prescripție de numai 3 luni de la data deschiderii procedurii insolvenței. Acest nou termen va fi insuficient, în special în cazul societăților mari, cu o activitate amplă, care necesită mult mai mult timp pentru analiza oportunității continuării diverselor relații contractuale. Mai mult decât atât, acest termen va fi imposibil de respectat în cazurile în care debitorii nu vor pune actele societății la dispoziția practicianului în insolvență în termen legal.
Art. 75 alin. (4) din OUG nr. 91/2 octombrie 2013 permite inițierea executării silite împotriva debitorului în ceea ce privește creanțele născute ulterior deschiderii procedurii insolvenței. Apreciem că această prevedere va crea divergențe între executor și practicianul în insolvență, ceea ce va conduce la o valorificare neunitară și greoaie (iminența unor contestații la executare silită) a patrimoniului debitorului. Totodată, acest text poate crea premisele unor abuzuri săvârșite de debitoare și anumiți creditori, care, în pragul insolvenței ar putea încheia acte adiționale de condiționare a nașterii creanței, care să le ofere practic un rang preferențial față de creditorii garantați.
Potrivit art. 348 alin. (2) din OUG nr. 91/2 octombrie 2013 noua procedură se va aplica și în cazul dosarelor de insolvență aflate în desfășurare la momentul intrării sale în vigoare. „Această împrejurare va crea multe neajunsuri de ordin practic datorită suprapunerii efectelor aplicării vechii reglementîri cu efectele aplicării noilor prevederi, care, în unele situații, sunt ireconciliabile”, declară reprezentantul Casei de Avocatură Ionescu și Sava.
