Search
Marti 10 Decembrie 2019
  • :
  • :

Vasile Godîncă-Herlea, CITR: Rata de recuperare a creanțelor în insolvență în România și Croația este de 30%, comparativ cu media de 83% în țările din vestul și nordul Europei[1]

  • Conform datelor Băncii Mondiale, România și Croația recuperează mai puțin decât Belgia sau Finlanda, unde rata de recuperare poate ajunge și la 90%
  • Procentul crește în piețele unde reorganizarea este cel mai frecvent accesată procedură de insolvență

Invitat în cadrul unei conferințe pe temă financiară și soluții pentru companiile aflate în dificultate, Vasile Godîncă-Herlea, CEO CITR, a vorbit despre evoluția procedurilor de reorganizare din România. CITR este un promotor activ al redresării ca soluție pentru companiile aflate în impas, considerând că reorganizare înseamnă să pui accent pe salvarea valorii din business, indiferent că este vorba despre brand, salariați, un activ sau un bun imobiliar.

Întrebat despre cum a evoluat fenomenul insolvenței în perioda de după 1990, Vasile Godîncă-Herlea a menționat: „Insolvența are două mari paliere: falimentul și reorganizarea. În funcție de etapa de dezvoltare a mediului de business în cei 30 de ani de capitalism pe care România i-a cunoscut, accentul a căzut alternativ, pe una dintre soluții. Până în 1995, dosarele de insolvență erau gestionate pe baza Codului Comercial redactat în 1886. Ulterior a început să se aplice legea insolvenței, când în practică, până prin 2008-2010, insolvența era egală cu falimentul. Erau extrem de puține reorganizări în piață – în 2008 aproximativ 1% din insolvențe.  Asta până la criza financiară globală, care a afectat și România. Dacă în 2004-2005 erau 6.500 de insolvențe noi anual, în 2013 s-a ajuns la un număr record de 23.000 de insolvențe noi într-un singur an. Nu puteai lăsa toate aceste companii să iasă din economie. Astfel a apărut procesul de reorganizare, ale cărui măsuri au fost continuu perfecționate în acord cu nevoile pieței.”

Având în vedere preocuparea CITR pentru salvarea valorii din afacerile românești aflate în dificultate, Godîncă-Herlea a continuat: „Comparativ cu 2008, în România lui 2018 aveam de 5 ori mai multe reorganizări în piață, aproape 6% din totalul insolvențelor. În plus, dacă ne uităm la cifrele avansate de Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR), 80% dintre companiile care intră în insolvență în țara noastră, în jur de 8.000 anual, sunt fără active și fără bunuri, deci fără un rol activ în economie.  Dacă aplicăm acest procent de 6% la companiile de impact din economia națională (companii cu active de peste 1 milion de euro conform CITR), numărul reorganizărilor este mult mai mare, undeva spre 20-22%. Iar în CITR avem constant în jur de 40% companii aflate în procedură de reorganizare. Printre mecanismele de reorganizare, cele mai cunoscute sunt reeșalonarea datoriei, alături de haircut – reducerea supraîndatorării.”

Referindu-se la rata de recuperare a creanțelor în reorganizare, Godîncă-Herlea a continuat:  „Conform Băncii Mondiale, în statele din CEE, printre care se află Croația și România, rata de recuperare a creanțelor ajunge la 30%, un procent bun în lipsa unui capitalism de tradiție și într-o economie de piață tânără precum cea a României. În același timp, în statele din nordul și vestul Europei rata de recuperare se poate ridica, în medie, la 83%, și poate ajunge, în cele mai fericite cazuri la 90% în Belgia sau Finlanda. Procentul crește în piețele unde reorganizarea este cea mai frecventă procedură de insolvență accesată, iar starea mediului economic al țării, cutumele culturale și instituționale influențează și ele rezultatele din procedură și ratele de recuperare. Vestea bună este că pentru România există spațiu de creștere – depășirea unor noi etape în dezvoltarea economică și capitalistă românească poate contribui la creșterea procentelor de mai sus.”

La momentul acesta, dacă vorbim despre stat sau despre creditorii bancari, procentul de recuperare este foarte mare, în schimb, dacă vorbim de furnizori procentul tinde înspre zero. „Ca mecanisme în reorganizare, pe lângă reeșalonarea datoriilor și haircut, am întâlnit transferul de business, acolo unde oportunitatea apare din identificarea unui core business supraîndatorat, dar cu potențial și șanse de redresare. Asta s-a întâmplat și în cazul Flanco, proiect în care a avut loc un business transfer. Și Diverta urmează același tipar. De altfel, în experiența noastră am făcut inclusiv fuziuni și divizări în insolvență. Un exemplu de fuziune prin consolidarea fluxurilor operaționale și financiare este Cord Blood Center. În divizare, focusul cade pe identificarea core businessului sau a centrului de profit, pe care îl extragi dintr-o zonă bolnavă și astfel îl poți salva”, a dăugat CEOul CITR.

Gheorghe Călburean, acționar și Director Dafora, companie aflată în procedură de reorganizare în CITR, a declarat: „Mă felicit că am luat decizia de a intra în insolvență. Era necesar. Uitandu-mă la ce s-a întâmplat de atunci și până acum, cum se modifică legile, reglementările insolvenței, trebuia sa o fac mai repede. E o decizie extraordinar de grea dacă ești implicat în companie. Am luat decizia împreună cu Consiliul de Administrație, iar cum suntem în plan și ne-am îndeplinit indicatorii cu brio.”

[1] http://www.europarl.europa.eu/RegData/docs_autres_institutions/commission_europeenne/com/2016/0723/COM_COM(2016)0723_EN.pdf




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *