Search
Marti 25 Iunie 2019
  • :
  • :

Avocat Nicoleta Munteanu: Numărul insolvențelor va crește

Interviu cu Av. Dr. Nicoleta Munteanu, Asociat Coordonator, Euro Insol

Foarte mulți specialiști consideră că va urma o criză economică majoră. Împărtășiți această opinie? Cât de pregătite sunt companiile românești să facă față?

Dacă ținem cont de ciclicitatea crizelor economice mondiale, nu împărtășesc această opinie. Jocul dur al SUA în ceea ce privește renegocierea tratatelor internaționale, fie că vorbim de tratate comerciale, vezi relația cu Canada și Mexic, convenții asupra mediului, vezi Acordul de la Paris sau convenții asupra puterii nucleare, vezi cazul Iran, vizează mai degrabă aspecte incipiente ale unei (re)deschideri economice. Pe de altă parte, politica deschisă a Rusiei și dorința acesteia de a redeveni un actor negociator de talie mondială și politica comercială și strategică a Chinei, la rândul ei bazată pe ofensiva internațională și cucerirea unei heghemonii în special în zona Asiei, nu sunt aspecte care să creeze o criză majoră. În ceea ce privește gradul de pregătire al companiilor românești, pot doar să observ, cel puțin pentru companiile mari, recunoscute, o atenție sporită asupra unor riscuri și pericole potențiale în special prin dezvoltarea cooperării internaționale, protejarea prin asigurări și găsirea unor piețe alternative.

Vom asista la o creștere a numărului de insolvențe în următorii ani? Ce sectoare economice sunt mai expuse / vulnerabile?

După datele statistice europene, la nivelul anului 2016, peste 200.000 de companii au intrat în faliment cu pierderea directă a peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Din prognoze s-a avansat ideea că insolvențele din primul trimestru al anului 2018 vor crește cu 4-6%. În realitate, creșterea a fost cu aproximativ 47% față de anul trecut. Am asistat la un val masiv de insolvențe în primele 2 luni ale anului, iar trendul va fi crescător, poate și pentru faptul că s-a înțeles că insolvența nu este o sperietoare, ci un instrument necesar pentru acele companii care merită să rămână în circuitul economic, iar în perioada de reorganizare pot să devină profitabile, viabile și performante.

Din 600.000 de companii existente, undeva la 16.000 sunt importante pentru sistemul economic național. Dintre acestea, aproximativ 3-4.000 beneficiază deja de procedura insolvenței, altele fiind aproape de insolvență.  Procedura insolvenței nu mai este o sperietoare, ci un instrument, de avarie ce-i drept, prin care se pot face corecții suplimentare agenților economici debitori, pentru a le eficientiza activitatea sau pentru a-i înlătura, acolo unde este cazul, din sistemul economic. Din acest punct de vedere, numărul insolvențelor va crește.

A fost o surpriză pentru mine să constat în ultimii ani că industria farmaceutică a fost afectată, multe companii intrând în insolvență. Compania noastră, în acest moment, gestionează reorganizări în acest domeniu. La fel în sectorul energetic. În ultimul timp, nici companiile de telecomunicații nu au scăpat. Spre exemplu, anul trecut ne-am mărit portofoliul cu o companie din acest sector. Piața de real estate, pe de altă parte, a stagnat.  Marile proiecte rezidențiale, a căror procedură a fost deschisă cu câțiva ani în urmă, au reușit sau sunt în faza de a finaliza valorificarea activelor.

Recent ați devenit doctor în Drept. Care sunt principalele concluzii ale tezei dumneavoastră – Managementul insolvenței strategice și securitatea națională?  

Încep cu o mica rectificare. Sunt doctor în ordine publică și siguranță națională. Prin teza mea de doctorat am urmărit să fructific expertiza mea profesională și să operez asupra conceptului de insolvență în sensul în care am înțeles din practică că insolvența nu trebuie redusă doar la dimensiunile juridic și economic. În urma unui amplu studiu științific efectuat, preponderant calitativ, și a unei documentări ce s-a întins pe o perioadă de trei ani de zile, am atașat conceptului de insolvență încă două dimeniuni importante – cea managerială și cea de securitate. Întregul efort mi-a permis să analizez câteva aspecte considerate fundamentale în gestionarea eficientă a insolvenței.

Primul aspect se referă la faptul că multe societăți au intrat în insolvență datorită unui context economic și financiar pe care nu aveau cum să-l țină sub control, generat, de multe ori, de crize economice, sociale, politice etc.

Al doilea aspect se referă la faptul că multe societăți au intrat în insolvență datorită managementului defectuos, personalizat, centrat pe interese de grup. De multe ori acest management a fost politizat, managerii nefăcând dovada unor competențe profesionale și capabilități manageriale care să-i recomande pentru o atare poziție.

Al treilea aspect se referă la faptul că multe societăți au intrat în insolvență deoarece, fiind creditoare la alte societăți care au intrat în procedură, au fost și ele obligate, la rândul lor, să declare insolvența, prin așa numitul „efect de domino”.

Al patrulea aspect se referă la faptul că dimensiunea managerială în procedura de insolvență este sufocată de dimensiunea juridică, practicianul în insolvență nepunând în practică un management propriu, ci urmând strict procedura, de cele mai multe ori acesta supraveghind activitatea operațională a managementului, fără a se implica în mod direct. Ca un exemplu, succesul Hidroelectrica s-a datorat, în primul rând, managementului direct exercitat de către administratorul judiciar la toate nivelele companiei, prin schimbarea atitudinii și a mentalității de business, nu numai a managerilor de top din companie, ci și a celor de pe nivelele intermediare.

Nu în ultimul rând, poate cel mai important aspect rezidă în faptul că printre societățile debitoare s-au aflat și se mai află încă, societăți foarte importante, atât pentru economia națională, cât și pentru siguranța și securitatea statului, intrarea acestora în insolvență sau faliment generând vulnerabilități și riscuri în zona securității naționale. Această ultimă observație am dezvoltat-o, am detaliat-o atât direct, prin discuții cu colegii mei, cât și indirect, printr-un studiu bibliografic de durată, fapt ce mă face să afirm că există în economia națională anumite societăți pentru care varianta falimentului ar trebui exclusă deoarece, prin dispariția acestora, s-ar genera vulnerabilități și riscuri, atât la adresa securității economice, cât mai ales la adresa securității naționale.

Să vă răspund concis la întrebare, prin teză am urmărit două obiective majore. Pe de o parte, să atașez insolvenței dimensiunea managerială, în special managementul de criză și al situațiilor de risc iar, pe de altă parte, să fundamentez din punct de vedere teoretico-metodologic conceptul de insolvență strategică, imperativ pentru autoritatea statului și pentru crearea unei poziții geostrategice bazată pe promovarea intereselor noastre naționale. Am urmărit în mod susținut promovarea conceptului de insolvență strategică în relație cu securitatea națională a statului, pentru acele entități din cadrul economiei naționale care, datorită particularităților pe care le au, ar trebui salvate de la faliment. Dacă s-ar produce falimentul, aceasta ar genera o serie de dezechilibre economice și sociale care se pot constitui în amenințări și vulnerabilități, atât la adresa la securității economice, cât și la adresa securității naționale. Reiterez ideea pentru a nu fi acuzată că promovez ajutoatele de stat: insolvența strategică nu are legătură cu acestea. Prin insolvența strategică statul își poate promova interesele sale legitime de securitate în sensul în care acele companii considerate de interes strategic prin decizie politică, în eventualitatea în care ar fi expuse pericolului insolvenței, să beneficieze de o procedură specială, care are la bază reorganizarea judiciară. Această măsură luată de decidentul politic strategic (eu am propus CSAT-ul) este menită să mențină stabilitatea economică națională.

Antreprenoriatul feminin se afirmă tot mai puternic. Ați fost și sunteți implicată în dezvoltarea unor rețele suport care contribuie la dezvoltarea acestui fenomen. Care sunt principalele provocări pentru o doamnă care începe și conduce un business?

În anul 2011 antreprenoriatul feminin începea să se afirme puternic la nivel european. În Uniunea Europeană există două rețele suport pentru femeile antreprenor, prin intermediul cărora am fost numită Ambasador și Mentor: European Network of Female Entrepreneurship Ambassadors care oferă sprijin în special prin promovarea unor figuri de succes cu rol motivațional și European Network of Mentors for Women Entrepreneurs care oferă sfaturi practice femeilor care și-au lansat de curând o afacere.

În acest fel am descoperit ce înseamnă voluntariatul pro-activ și cât de important poate fi pentru formarea unei culturi antreprenoriale feminine. Responsabilitatea care îmi revine în calitate de ambasador și mentor nu  este una ușoară, dar faptul că pot să împărtășesc din propria mea experiență acelora  care se află la început de drum, mă face să mă simt un om dedicat, implicat activ în problemele generate de antreprenoriatul feminin și în acest fel să contribui activ la dezvoltarea societății românești.

Poate nu întâmplător această muncă susținută m-a adus în postura de a fi vicepreședinte al Asociației Naționale a Antreprenorilor și vicepreședinte al Patronatului Femeilor Antreprenor. Acest cadru organizatoric mi-a dat posibilitatea participării la multe proiecte destinate dezvoltării antreprenoriatului feminin. În acest sens, doresc să anunț constituirea celei mai importante entități asociative feminine din România, respectiv Federația Patronatelor Femeilor Antreprenor care are misiunea de a promova pe viitor  antreprenoriatul feminin.




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *