Search
Duminica 25 August 2019
  • :
  • :

Cristina Bojică: Recuperarea de creanțe, o procedură cu un formalism pronunțat

Articol de Cristina Bojică, Partener, Cabinet de Avocat GRUIA DUFAUT

Aflate la originea problemelor de trezorerie sau a litigiilor, cazurile de neplată sunt des întâlnite în numeroase domenii de activitate. Într-un astfel de context, procedura recuperării de creanțe este esențială pentru a putea proteja societatea de clienții rău-platnici, succesul său fiind condiționat de respectarea strictă a unor formalități impuse de lege.

În România, ca și în restul Europei, activitatea de recuperare de creanțe a cunoscut o intensificare substanțială în directă legătură cu reluarea ritmului accelerat al schimburilor comerciale. Astfel că o trecere în revistă a principalelor etape și a opțiunilor juridice pentru recuperarea de creanțe este nu doar utilă, ci și justificată.

Notificarea

Înainte de a lansa orice procedură litigioasă de recuperare a creanţelor, interesul este de a găsi în primul rând o soluție amiabilă cu clientul rău-platnic. Notificarea în vederea soluționării amiabile poate fi transmisă prin e-mail, poştă sau telefonic. În funcție de interesul creditorului, în cadrul acestei încercări de soluționare amiabile, debitorului i se poate propune, cel puțin o amânare a scadenţei creanței, o  reglare parțială a datoriei sau darea în plată.

Chiar dacă astfel de notificări sunt făcute, este de dorit, şi uneori chiar obligatoriu, ca debitorul să fie somat de către creditor, fie prin intermediul unei scrisori recomandate cu conţinut declarat şi confirmare de primire, fie prin intermediul executorului judecătoresc.

Dacă debitorul nu plăteşte suma cerută în termenul menționat în somație, creditorul are la dispoziție trei căi de acţiune, în funcție de particularitățile cazului: procedura cu privire la cererile de valoare redusă, procedura ordonanței de plată sau procedura de drept comun.

Procedura cu privire la cererile de valoare redusă

Cadrul legal al acestei proceduri speciale este reprezentat de art. 1026-1033 din Codul de Procedură Civilă şi privește cererile a căror valoare nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii.

În cadrul acestei proceduri, dosarul care se depune de către creditor trebuie să conţină în principal: un formular de cerere standard, a cărui formă se aprobă prin Ordin al Ministrului Justiţiei, copii după înscrisurile pe care reclamantul înțelege să le folosească pentru a proba valoarea datoriei de recuperat, un formular rectificativ, dacă instanța solicită informații suplimentare.

Instanța se pronunță şi redactează hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informațiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală a cererii. Hotărârea poate fi atacată cu apel.

De precizat, totuși, că această procedură nu se aplică în anumite materii, cum ar fi, de exemplu, domeniul fiscal, vamal sau administrativ.

Ordonanța de plată

Baza legală a acestei proceduri este reprezentată de art. 1014 – 1025 din Codul de Procedură Civilă. În cazul acesteia, creanța trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă şi să constea în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate intre un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat de părţi prin semnătură, ori alt mod admis de lege. În schimb, această procedură nu se aplică creanțelor înscrise la masa credală, în cadrul unei proceduri de insolvenţă.

În general, această procedură este una avantajoasă, întrucât se judecă cu celeritate (45 de zile în lipsa unei contestații a debitorului), este mai puțin oneroasă (taxa de timbru este de 200 de lei), iar hotărârea pronunțată de judecător (ordonanța de plată) este executorie. În plus, dacă instanța respinge cererea creditorului acesta poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.

De notat că în cadrul acestei proceduri se admit ca probe doar înscrisuri. Dacă judecătorul decide că sunt necesare şi alte probe, acesta poate respinge cererea creditorului. Totodată, el poate respinge cererea creditorului, în cazul unei contestații serioase şi întemeiate, formulată de către debitor.

Dacă instanța admite cererea creditorului, termenul de plată fixat de judecător nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va putea sa depășească 30 de zile de la data comunicării ordonanței de plată. Dacă instanța recunoaște doar o parte din pretențiile creditorului,

acesta din urmă poate formula chemare în judecată potrivit dreptului comun, pentru a obține obligarea debitorului la plata restului datoriei. Decizia pronunțată de instanță în favoarea creditorului poate fi atacată de debitor cu cerere în anulare.

Procedura de drept comun

Spre deosebire de procedura anterioară, acţiunea de drept comun este mai lungă şi mai complexă,  putând să se întindă pe o perioadă de timp mai mare de un an de zile, în funcţie de circumstanțele cauzei.

Acest tip de procedură este aleasă atunci când există o contestație a creanței: de exemplu debitorul susține că a primit mai puţină marfă sau de o calitate necorespunzătoare etc.

Procedura este, de asemenea, şi mai oneroasă, întrucât taxa de timbru se calculează în funcție de valoarea sumei pretinse de creditor, la care se adăugă, după caz, onorariile avocatului, experților etc.

În cadrul acestei proceduri, proba pretențiilor trebuie făcută cu înscrisuri clare (contract semnat cu partenerul, ordine de livrare / execuție, facturi etc.). Dacă aceste probe nu sunt considerate suficiente, se poate cere, de asemenea, efectuarea unei expertize, audieri de martori, interogatorii.

Toate aceste probe trebuie însă bine pregătite şi analizate pentru a putea susține cât mai bine argumentele.

 

Cristina Beatrice BOJICĂ are peste 17 ani de experiență în domeniul juridic și reprezintă clienții în fața tuturor instanțelor, inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a instanțelor de arbitraj, coordonând Departamentul de Litigii al Cabinetului de avocatură GRUIA DUFAUT.

Expertiza sa în acest domeniu cuprinde, în special, reprezentare în litigiile dintre profesioniști (răspundere contractuală/delictuală, litigii corporative, revendicarea de bunuri mobile sau imobile, recuperare de creanțe), precum și în cadrul procedurilor administrative, litigii ce decurg din derularea contractelor de furnizarea serviciilor publice, din emiterea sau executarea actelor autorităților publice, recuperare de TVA, a altor creanțele fiscale.

Cristina BOJICĂ are, totodată, o practică semnificativă în achizițiile de companii și achizițiile imobiliare, în special în structurarea tranzacțiilor, întocmirea rapoartelor de due diligence și a tuturor tipurilor de documente tranzacționale (memorandumuri, cesiuni, contracte de vânzare și de garanție etc.). În cadrul Cabinetului GRUIA DUFAUT a participat sau coordonat numeroase proiecte de M&A complexe, atât locale, cât şi cu elemente de extraneitate.

Avocat înscris în Baroul București și absolvent al Facultății de Drept a Universității din București, a urmat cursuri postuniversitare la Universitatea Panthéon Sorbonne I, Institutul Franco-Român de Dreptul Afacerilor și Cooperare Internațională “Nicolae Titulescu – Henri Capitant”, cursuri privind practica juridică în companii și investiții, la International Development Law Organization – IDLO, Roma, Italia, precum și la Academia Europeană de Drept (ERA).

 




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *