Business as usual. Un deziderat?

Vasile Godîncă-Herlea, Asociat coordonator, CITR

Business as usual pentru cluburile de fotbal în insolvență. Un deziderat?

Articol de  Vasile Godîncă-Herlea, Asociat coordonator, CITR și  Co-autor: Adrian Clopotari, Practician în insolvență CITR

Opinia a fost publicată în ediția a VII-a a Legal Magazin

A. Premise

”Business as usual” e pe buzele tuturor profesioniştilor în insolvenţă în negocierile purtate cu debitorii şi creditorii. De altfel este chiar un imperativ al legislaţiei: insolvenţa nu poate fi considerată un stigmat sau un dezavantaj din acest punct de vedere, pentru că activitatea curentă a societății nu are de suferit în urma deschiderii procedurii. Protecţia oferită de Legea 85/2014, nu se vrea a fi o povară, ci din contră, o gură de aer dată debitorilor pentru a își putea reorganiza activitatea.

Fotbalul este în prezent un sport naţional tot mai afectat din punct de vedere financiar. Începând cu anul 2012 s-au deschis o serie de insolvenţe notorii: Rapid, Dinamo, U Cluj, CFR Cluj, Universitatea Craiova. Aflăm de numeroase litigii, determinate de sancţiunile impuse de Federația Română de Fotbal (FRF) cluburilor care au cerut protecţia insolvenţei.

B. Cerinţele impuse cluburilor

Conform Regulamentului Naţional de Licenţiere şi de Fair Play Financiar, FRF supune cluburile unei proceduri de verificare și sancționare a existenței datoriilor, faţă de două categorii de creditori:

1. Alte cluburi de fotbal: datoriile constau din sumele cuvenite cluburilor de fotbal, ca urmare a activităţilor de transfer, precum şi sumele datorate în urma îndeplinirii anumitor condiţii specifice.
2. Angajaţi, asigurările sociale/autorităţile fiscale. Datoriile constau în sumele cuvenite angajaţilor sau asigurărilor sociale și autorităţilor fiscale, rezultate din obligaţiile contractuale sau legale faţă de angajaţi. Termenul de angajat include toţi jucătorii profesionişti şi toţi membrii personalului.

Foto: Marius Filipoiu

Procedura de verificare se desfăşoară în două momente principale:

I. Înainte de acordarea licenţei pentru sezonul competiţional următor, moment la care solicitantul de licenţă trebuie să probeze că:

a. la data de 31/03 anterioară sezonului competiţional pentru care se solicită licenţa, nu avea datorii financiare restante născute anterior datei de 31/12 a anului precedent celui în care se solicită licenţa;

b. orice datorii restante la 31/03 născute anterior datei de 31/12 a anului precedent celui în care se solicită licenţa, au fost plătite sau creditorii au acceptat în scris prelungirea termenului de plată al acestor datorii după data de 30/04.

II. După acordarea licenţei (monitorizare financiară), moment la care trebuie să se probeze că:

a. la data de 30/06 a anului în care începe sezonul competițional în Liga I, nu au datorii financiare restante către creditorii enunţaţi, născute până la data de 30/06.

b. în cazul în care cluburile licenţiate încalcă prevederea de la lit. a), trebuie să facă dovada faptului că, la data de 30/09 a anului în care începe sezonul competițional în Liga I, nu au datorii financiare restante către creditorii enunţaţi, născute până la data de 30/06.

c. în cazul în care cluburile licenţiate încalcă prevederea de la lit. b), acestea trebuie să demonstreze că, până la data de 31/10, datoriile existente la 30/09 (asa cum sunt definite la lit. b) au fost plătite sau creditorii au acceptat în scris prelungirea termenului de plată al acestor datorii după data de 31/10.

Încălcarea acestor obligaţii se traduce prin sancţionarea cluburilor de fotbal, cu pierderea de puncte, sau chiar cu refuzul de a primi licenţa.

Sunt prevăzute şi 6 cazuri în care datoriile nu sunt considerate ca restante, din care două interesează cu precădere:

1. clubul a obținut acceptul scris al creditorului pentru prelungirea termenului de plată după expirarea termenului prevăzut în regulament (31/03, 30/06, 30/09, după caz);
2. clubul a primit protecție față de creditori conform Legii insolvenței și judecătorul-sindic a confirmat planul de reorganizare al clubului debitor, pronunțând în acest sens sentința înainte de data de 31/03, sau datele de 30/06 și 30/09, după caz.

C. Analiza prevederilor Regulamentului raportat la legislaţia insolvenţei şi cea constituţională

Pentru a nu fi sancţionată de FRF, debitoarea este obligată să achite datoriile sau să obţină eşalonarea acestora, prin acorduri individuale sau printr-un plan de reorganizare confirmat, până la data de 31/03 (pentru obţinerea licenţei), sau datele de 30/06 și 30/09 (pentru procedura de monitorizare financiară după obţinerea licenţei).

Prin deschiderea insolvenţei, debitoarea beneficiază de drept, în primul rând, de un termen de răgaz pentru achitarea creanţelor născute anterior deschiderii procedurii, perioada de observaţie în care se poate obţine confirmarea unui plan de reorganizare fiind limitată la 1 an.

Astfel, deşi debitoarea are o obligaţie şi nu o facultate de a-şi cere deschiderea procedurii, însăşi legea penală pedepsind o conduită contrară (bancruta simplă), respectarea literei de lege o pune în faţa unui paradox: de la deschiderea procedurii ( 01/03/2015), este interzisă achitarea preferenţială a creanţelor născute anterior acestui moment; cu toate acestea, regulamentul o sancţionează dacă nu-şi achită creanţele până la data de 31/03 sau datele de 30/06 și 30/09.

Mai mult, regulamentul pretinde un tratament preferenţial pentru creanţele datorate altor cluburi de fotbal, deşi Legea 85 nu le acordă prioritate la îndestulare expresă (acestea putând fi beneficiare ale unei cauze de preferinţă sau simple chirografare). Astfel, excluzând ipoteza în care ar fi garantate, aceste datorii ar putea fi achitate cu ordinea de prioritate de la art. 161 pct. 4, 8, 9, însă în concurs cu alte creanţe din grupa din care fac parte (ex. creanţe datorate furnizorilor de utilităţi). Plata preferenţială ar fi sancţionată cu nulitatea, întrucât un principiu al procedurii este „asigurarea unui tratament egal al creditorilor de acelaşi rang”.

Pe de altă parte, având în vedere această contradicţie între prevederile Regulamentului şi cele ale Legii insolvenţei, se pune problema care normă are prioritate. Aplicând criteriul constituţional ( 73 din Constituţie), observăm că doar Legea 85 are caracter de lege organică. Mai mult decât atât, aceasta arată că „orice decăderi, limitări, interdicţii ori altele asemenea instituite prin norme legale sau prevederi contractuale pentru cazul deschiderii procedurii de insolvenţă vor fi aplicabile doar de la data deschiderii falimentului. Dispoziţiile contrare se abrogă”.

Neacordarea priorităţii Legii insolvenței ar însemna dezavantajarea unui club de fotbal care cere protecţia legii pentru a se redresa şi a-şi achita datoriile printr-un plan de reorganizare. Funcţia ocrotitoare a Legii 85/2014 este subliniată chiar de principiul expres conform căruia se acordă o şansă debitorilor de redresare eficientă şi efectivă a afacerii. Așadar, neprioritizarea Legii insolvenței ar reprezenta un tratament discriminator, raportat şi la art. 16 din Constituţie, care garantează egalitatea în drepturi.

Concluzie

Prin urmare există o necorelare a prevederilor Regulamentului cu Legea 85/2014, cluburile care sunt obligate să ceară deschiderea procedurii şi doresc continuarea activităţii prin implementarea unui plan de reorganizare fiind sancţionate de FRF pentru existenţa datoriilor.

Această deficienţă determină ca actualele clasamente ale echipelor de fotbal să fie stabilite de Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS) şi nu de jocul din teren. Din aceste considerente, apreciem că se impune corelarea reglementărilor FRF, poate şi printr-o implicare mai activă a UNPIR.