Articol de Paula Catană, Cabinetul de Avocatură Radu Comănac
Contractul de prestări servicii, în special cel care nu este încheiat cu o persoană fizică autorizată (PFA), este un subiect foarte controversat în doctrină și jurisprudență. Acest lucru pornește de la numeroase confuzii legislative, dar mai ales de la dorința beneficiarilor acestor servicii de a evita regimul fiscal de impunere mult mai oneros în cazul încheierii unor contracte de muncă față de regimul fiscal mai relaxat al prestării unor servicii.
Potrivit practicii în acest sens a autorităților fiscale, o persoană fizică nu ar putea presta servicii pentru o perioadă mai mare de câteva luni (de obicei, în practică se pot accepta maxim 6 luni) fără ca mai întâi să se înregistreze ca PFA. Totodată, un astfel de contract trebuie să fie încheiat pentru activități ocazionale și să nu cuprindă clauze care din punct de vedere economic și juridic sunt specifice raporturilor de muncă.
Dacă un astfel de contract nu îndeplinește condițiile necesare pentru ca activitatea în cauză să fie considerată activitate independentă (și nu o relație angajat-angajator), poate fi ușor recalificat de către autoritățile fiscale în contract individual de muncă. Posibilitatea recalificării este prevazută chiar de codul fiscal, care reglementează în mod expres ce se înțelege prin activitate dependentă, incluzându-o în sfera relațiilor specifice dreptului muncii.
Potrivit art. 7 alin. 1 punctul 2 din Codul fiscal, activitatea dependentă reprezintă „orice activitate desfășurată de o persoană fizică într-o relație de angajare”. În același timp, o activitate independentă este „orice activitate desfășurată cu regularitate de către o persoană fizică, alta decât o activitate dependentă” (art. 7 alin. 2 punctul 4). În continuare, Codul fiscal precizează în art. 7 alin. 1 punctul 2.1: că „orice activitate poate fi reconsiderată ca activitate dependentă dacă îndeplinește cel puțin unul dintre următoarele criterii:
– beneficiarul de venit se află într-o relație de subordonare față de plătitorul de venit, respectiv organele de conducere ale plătitorului de venit, și respectă condițiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi: atribuțiile ce îi revin și modul de îndeplinire a acestora, locul desfășurării activității, programul de lucru;
– în prestarea activității, beneficiarul de venit folosește exclusiv baza materială a plătitorului de venit, respectiv spații cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecție, unelte de muncă sau altele asemenea și contribuie cu prestația fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu și cu capitalul propriu;
– plătitorul de venit suportă în interesul desfășurării activității cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi îndemnizația de delegare-detașare în țară și în străinătate, precum și alte cheltuieli de această natură;
– plătitorul de venit suportă îndemnizația de concediu de odihnă și îndemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, în contul beneficiarului de venit.”
Pentru a fi clar că acest articol se referă la activitățile care nu se desfășoară de PFA-uri, art. 1 din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal prevede că „activitățile desfășurate în mod independent, în condițiile legii, care generează venituri din profesii libere, precum și drepturile de autor și drepturile conexe definite potrivit prevederilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi reconsiderate ca activități dependente potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) pct. 2.1 si 2.2 din Codul fiscal.”
Codul fiscal prevede și consecințele recalificării unui contract de prestări servicii într-un contract individual de muncă. Astfel, în cazul reconsiderării unei activități ca activitate dependentă, impozitul pe venit și contribuțiile sociale obligatorii, stabilite potrivit legii, vor fi recalculate și virate, fiind datorate solidar de către plătitorul și beneficiarul de venit. În acest caz se aplică regulile de determinare a impozitului pentru veniturile din salarii realizate în afara funcției de bază (art. 7 alin. 1 pct. 2.2).
