Search
Duminica 25 August 2019
  • :
  • :

Dinamica traficului de persoane impune adesea modificări legislative şi procedurale

Interviu cu Maximilian Nicolae, Comisar-şef  de poliţie,

Director Împuternicit,  Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP)

“Victimele şi recrutorii lor fac parte din aceeaşi comunitate, sunt din acelaşi oraş sau cartier, contactul dintre aceştia fiind facilitat de proximitatea geografică şi de cunoştinţe comune.”

Care sunt principalele atribuţii ale ANITP? Ce politici de prevenire, protecţie şi asistenţă a implementat Agenţia pe parcursul anului 2016 şi în prima parte a anului 2017?

Principalele atribuţii ale ANITP sunt prevăzute în Hotărârea nr. 460 din 11 mai 2011

privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane precum şi în Ordinul nr. 220 din 7 septembrie 2012 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane.

Dintre acestea pot fi  enumerate: stabilirea indicatorilor de apreciere a fenomenului traficului de persoane; colectarea, procesarea şi analizarea de date şi informaţii cu caracter personal şi statistic în domeniul de competenţă; efectuarea de studii şi cercetãri privind diagnoza şi evoluţia fenomenului traficului de persoane; elaborarea răspunsurilor la chestionare, precum şi a rapoartelor de ţară în domeniu; elaborarea, pe baza propunerilor instituţiilor cu atribuţii în domeniu, a proiectului Strategiei naţionale împotriva traficului de persoane şi monitorizarea şi evaluarea activităţilor desfăşurate de instituţiile publice cu atribuţii în domeniu, în raport cu obiectivele prevăzute în planurile de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale; dezvoltarea unor proiecte şi campanii de prevenire a traficului de persoane; acordarea de sprijin pentru referirea transnaţională a victimelor şi facilitarea accesului acestora la servicii specializate.

Pe parcursul anului 2016, Agenţia a continuat implementarea şi monitorizarea măsurilor stabilite prin Strategia naţională împotriva traficului de persoane pentru perioada 2012-2016 şi Planurile naţionale de acţiune aferente[1].

Care sunt instituţiile şi organizaţiile cu care ANITP colaborează în mod frecvent?

Puteţi accesa următorul link de pe site-ul nostru în vederea vizualizării acestora:

http://www.anitp.mai.gov.ro/parteneri/

Cooperăm cu instituţiile guvernamentale prevăzute în Mecanismului naţional de identificare şi referire a victimelor traficului de persoane – Ordinul nr. 335 din 29 octombrie 2007 şi în Legea 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane: Poliţia Română (Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti, Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate, Serviciul de combatere a traficului de persoane), Jandarmeria Română, Poliţia de Frontieră, Inspectoratul General pentru Imigrări, Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului, Ministerul Public (Direcţia pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism), Ministerul Afacerilor Externe (Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate), Ministerul Educaţiei, Ministerul Justiţiei, autorităţile administraţiei publice locale, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii, precum şi cu mai multe ONG-uri.

Care sunt zonele şi comunităţile cele mai vulnerabile în privinţa traficului de persoane? Ce categorii sociale sunt cele mai expuse traficului de fiinţe umane?

Preponderent, putem vorbi despre mediul rural şi comunităţile defavorizate. Copiii pot fi condiţionaţi şi manipulaţi cu lejeritate, iar femeile tinere lipsite de oportunităţi profesionale au de asemenea o vulnerabilitate crescută.

De asemenea, lipsa educaţiei atrage după sine alte condiţii care accentuează vulnerabilitatea: cu un nivel precar de educaţie scad şansele de a identifica şi de a accesa un loc de muncă sau un loc de muncă bine plătit.

Numărul victimelor şi judeţele de provenienţă diferă de la an la an. În anul 2016, victimele au provenit în principal din următoarele judeţe: Dolj, Galați, Bacău, Argeș, Brașov, Prahova, Cluj, Bihor, Iași şi Constanța.

Care sunt formele de exploatare a victimelor traficului de persoane?

Potrivit legislaţiei, formele de exploatare a victimelor traficului de persoane sunt: exploatare sexuală; exploatare prin muncă; obligarea la practicarea cerşetoriei; obligarea la comiterea de furturi; prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană. Cazuistica de până în prezent se limitează la primele patru puncte.

În ce sectoare de activitate se înregistrează exploatarea prin muncă şi care sunt statisticile ultimilor ani?

Agricultură, construcţii, servicii tip horeca, alte situaţii (vânzare ziare, diferite fabrici textile sau hârtie, ferme, domeniul forestier sau la îngrijirea de animale,  adunarea de deșeuri sau distribuirea de reclame pe stradă până la obligarea la muncă în spălătorii auto etc.).

În anul 2016 au fost identificate 132 de victime, iar în anul 2015 au fost identificate 180 de victime.

Câte cazuri de exploatare sexuală, muncă forţată şi cerşit, cu victime din România, au fost descoperite în anul 2016?

530 – sexuală; 132 – muncă; 68 – cerşetorie.

De ce naţionalitate sunt traficanţii care exploatează victimele din România şi ce măsuri sunt luate împotriva acestora?

Victimele din România sunt în cele mai multe cazuri recrutate de către persoane cunoscute sau care fac parte din cercul de cunoştinţe sau chiar membrii ai familiei, fiind abordate cu oferte pentru nevoi specifice, în special de muncă în străinătate.

Victimele şi recrutorii lor fac parte din aceeaşi comunitate, sunt din acelaşi oraş sau cartier, contactul dintre aceştia fiind facilitat de proximitatea geografică şi de cunoştinţe comune.

În anul 2015 au fost 252 de condamnări definitive, iar în 2016 au fost condamnaţi 269 de traficanţi. Dintre aceştia, peste 70% au fost primit pedeapsa cu închisoarea.

Nu deţinem date despre persoanele care au traficat cetăţenii români în ţările de destinaţie.

Care sunt convenţiile, tratatele şi reglementările internaţionale la care România este parte în privinţa combaterii şi prevenirii traficului de persoane şi ce prevăd, pe scurt, acestea?

Principalele instrumente juridice internaţionale referitoare la traficul de persoane, ratificate de România, ori care au incidenţă cu privire la traficul de persoane şi drepturile omului, precum şi documentele europene relevante sunt următoarele:

Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la New York, la 15 noiembrie 2000, ratificată prin Legea nr.565/2002. România a semnat, la data de 14 decembrie 2000, la Palermo, Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, precum şi Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor;

Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, adoptată la 3 mai 2005, deschisă spre semnare şi semnată de România la Varşovia la 16 mai 2005,  ratificată prin Legea nr.300/2006; Programul Stockholm, adoptat la Bruxelles la 2 decembrie 2009; Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi protejarea victimelor acestuia, precum şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului.

Ce măsuri sunt luate pentru reintegrarea victimelor traficului de persoane?

Victimele infracţiunilor de trafic de persoane, sunt informate cu privire la drepturile pe care le au şi modalitatea de accesare a acestora şi, în baza consimţământului informat, în funcţie de nevoile specifice, sunt direcționate către furnizorii de servicii specializate, unde pot beneficia de  următoarele servicii de asistenţă:

Sprijin pentru pregătirea şi realizarea repatrierii în cazurile de referire transnaţională;

Adăpost, precum şi acoperirea altor nevoi de bază (hrană, îmbrăcăminte);

Sprijin material şi/sau financiar pentru acoperirea nevoilor de bază sau pentru accesarea unor servicii/drepturi;

Asistenţă medicală;

Asistenţă psihologică sau psihiatrică;

Refacerea actelor de identitate;

Integrare/Reintegrare şcolară;

Consiliere vocaţională/(re)calificare profesională/integrare în muncă;

Îndrumare pentru accesarea beneficiilor sociale;

Asigurarea transportului;

Protecţie fizică;

Sprijin emoţional, informare cu privire la evoluţia procesului penal, îndrumare pentru accesarea dreptului la despăgubiri din partea traficantului şi la compensaţie acordată de stat, în condiţiile legii. 

Care sunt, de obicei, ţările de destinaţie ale traficului de persoane din România?

De regulă, ţările de destinaţie sunt următoarele, fără însă a se limita la acestea: Italia, Spania, Germania, Anglia, Franţa, Irlanda, Grecia.

Pentru anul 2016, ţările de destinaţie au fost următoarele: România, Italia, Germania, UK, Spania, Franţa, Irlanda, Grecia, Belgia, Elveţia, Austria, Cehia, Suedia, Olanda, Portugalia,  Polonia,  Finlanda, Norvegia, Turcia, Danemarca, Scoţia, Albania, Serbia.

Care este situaţia centrelor de asistare a victimelor traficului de fiinţe umane?

Centrele de asistenţă a victimelor traficului de persoane sunt organizate şi funcţionează în cadrul instituţiilor publice, respectiv, Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, din subordinea Consiliilor judeţene sau sunt organizate de organizaţii neguvernamentale. Forma de organizare a centrelor, serviciile acordate, cu cazare sau fără cazare, activităţile desfăşurate, se diferenţiază în funcţie de resursele existente şi nevoile identificate.

Ce alte structuri asigură servicii suport pentru victimele traficului de persoane?

În afară de Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului şi organizaţiile neguvernamentale de profil, victimele traficului de persoane mai primesc servicii suport de la: Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe (Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate), Ministerul Educaţiei, autorităţile administraţiei publice locale, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii.

Credeţi că aşa-numitul Brexit va crea probleme în privinţa cooperării cu Marea Britanie în vederea combaterii traficului de persoane?

Cooperarea cu Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord în domeniul luptei împotriva traficului de persoane se situează, în prezent, la un nivel foarte bun. Posibilele efecte ale Brexit-ului în acest domeniu sunt în curs de analiză şi evaluare.

Consideraţi că este necesară modificarea legislaţiei specifice referitoare la protecţia şi asistenţa victimelor traficului de persoane?

Dinamica traficului de persoane impune adesea modificări legislative şi procedurale. În prezent, analizăm oportunitatea unor modificări legislative.

În opinia dumneavoastră este oportună creşterea bugetului anual şi a numărului de angajaţi ai ANITP?

O creștere a resurselor financiare şi umane este dorită de fiecare instituţie sau organizaţie.

 

[1] aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.142/2012




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *