Interviu cu lect. univ. dr., av. Laura Stănilă
”Imixtiunea politică și subsumarea interesului general celui politic nu fac decât să slăbească calitatea normelor penale”
Deținerea unor cunoștințe din domeniul legislației penale este esențială pentru persoanele care conduc afaceri sau care sunt implicate în activități economice, fie în actul decizional, fie în acte de supraveghere sau de control, întrucât există riscul ca activitatea pe care o derulează să intre în coliziune cu legea penală. Ajung, în cele din urmă, cei din business să conștientizeze necesitatea prezenței unui avocat penalist în mediul de afaceri?
În general majoritatea oamenilor de afaceri conștientizează importanța cunoașterii reglementărilor penale doar în momentul în care se confruntă direct cu riscul unei inculpări, fiind începută urmărirea penală cel puțin in rem. Firmele mari, care, din cauza legislației fiscale și economice foarte încărcate și impredictibile, au avut deja experiența neplăcută a unui proces penal, au început să înțeleagă avantajul unui audit penal și au început să recurgă la serviciile avocaților specializați de dreptul penal al afacerilor înaintea demarării unor proceduri și luării unor decizii în ceea ce le privește activitatea, minimalizând astfel riscul unei sancțiuni penale.
Dar, din păcate, numărul firmelor care apelează la astfel de servicii cu caracter preventiv și manifestă astfel o atitudine precaută și proactivă este încă destul de mic, cel puțin în județul Timiș. Sperăm ca pe viitor, oamenii de afaceri să înțeleagă avantajele unor astfel de servicii avocațiale care, de cele mai multe ori, sunt și mai puțin costisitoare decât un proces penal propriu-zis.
Ca avocat penalist, intrați destul de des în contact cu cetățeni aflați în penitenciare. Reflectă condițiile din pușcării, din perspectiva devianței penale, imaginea de ansamblu a țării? Cum putem progresa dacă nu se ameliorează lucrurile și în acel mediu?
Unele penitenciare din țară, cum este cel din Timișoara, prin determinarea oamenilor ce le conduc și administrează, au reușit adevărate minuni în ceea ce privește condițiile de executare și programele de reintegrare socială destinate deținuților. Firește că infrastructura realizată dinainte de anul 1989 nu mai corespunde de mult exigențelor europene fapt care, de altfel, ne-a adus și numeroase condamnări la CEDO.
România se confruntă cu o mare problemă: cum să identifice resursele necesare pentru a respecta standardele europene în materia executării sancțiunilor privative de libertate și, în același timp, să aibă o reacție proporțională și fermă la fenomenul infracțional cu care se confruntă.
S-a încercat o măsură compensatorie în lipsa altor soluții imediate, după ce inițiative privind amnistia sau grațierea unor fapte și sancțiuni penale s-au lovit de o opoziție acerbă a opiniei publice. Astfel de măsuri nu sunt neapărat nepotrivite câtă vreme ele nu sunt luate în scop politic și câtă vreme se realizează un studiu serios cu privire la impactul lor social pe termen scurt și mediu.
Mai mult, luarea unor astfel de măsuri trebuie coroborată cu adoptarea unor programe de reintegrare socială post-detenție, care să asigure o consiliere reală a foștilor deținuți și o susținere serioasă a acestora în a-și găsi un loc de muncă. Astfel de măsuri reprezintă cheia pentru reducerea riscului de reiterare a comportamentul infracțional. Cred că s-a discutat foarte mult în presă pe marginea recursului compensatoriu (termen pe care nu îl agreez), care nu este altceva decât o modificare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și măsurilor privative de libertate. Deși inițial se discutase cu privire la un raport mult mai mic referitor la numărul de zile considerate ca executate (3 zile), textul Legii de modificare nr. 169/2017 a prevăzut în final că se consideră executate suplimentar 6 zile pentru fiecare 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar neconsecutive.
Opinia mea personală este că nu s-a analizat la modul serios impactul social al unei asemenea măsuri, că instanțele au acordat prea ușor liberarea condiționată, optând pentru o verificare formală a condițiilor liberării condiționate, deși această instituție are un caracter facultativ, instanța putând să refuze liberarea condiționată chiar dacă fracțiunea minimă prevăzută de lege a fost executată. Dacă adăugăm și lipsa totală a unor măsuri și programe post-detenție, avem un fiasco garantat. Ca dovadă, majoritatea covârșitoare a celor condamnați pentru infracțiuni violente și liberați condiționat în baza recursului compensatoriu au recidivat, comițând fapte de violență.
Care sunt riscurile cele mai frecvente care apar în fața unui avocat penalist?
Uneori, avocatul care apără un client într-o cauză penală este supus unor măsuri de supraveghere din partea organelor de urmărire penală, practică pe care o resping cu fermitate, întrucât încalcă confidențialitatea relației avocat-client și secretul profesional. Pe de altă parte, dacă clientul este supus unei supravegheri tehnice (i se ascultă, spre exemplu telefonul), toate convorbirile acestuia cu avocatul ajung să fie cunoscute de organele de urmărire penală. S-a întâmplat ca anumite sfaturi date clientului de către avocat să fie interpretate ca acte de complicitate și să se încerce o inculpare a avocatului în acest sens. Sunt de părere că astfel de probe obținute trebuie excluse cu fermitate de către instanță, iar practica organelor de cerecetare penală să fie sancționată în acest sens.
Au apărut modificări ale Legii de prevenire a spălării banilor și finanțării acțiunilor teroriste, sunt incriminate infracțiunile ce vizează fondurile europene, tot ceea ce ține de acțiuni ilegale în contextul globalizării în care ne desfășurăm. Cât de mult suprasolicită toate aceste noutăți agenda unui avocat de Drept Penal?
Avocatul penalist trebuie să desfășoare o activitate constantă de a se informa cu privire la noile modificări ale legislației penale, de acest efort depinzâmd calitatea serviciilor sale de apărare și consiliere. Nu este suficientă cunoașterea și înțelegerea modificărilor legislației interne, ci și ale Directrivelor Europene care, după cum știm, pot fi aplicate direct în dreptul intern.
Un instrument extrem de util îl constituie și conferințele de pregătire profesională, generale sau nișate, care pot semnala diverse probleme de interpretare și aplicare a unor prevederi legale, inclusiv o practică neunitară a instanțelor, astfel încât, prin participarea la activități de acest tip avocatul obține într-un timp relativ scurt și cu un efort minimal, maximum de informații de care are nevoie.
Din poziția de cadru universitar, ați pregătit studenții de la Facultatea de Drept din Timișoara să-și însușească foarte bine noțiunile științifice de Drept Penal până într-atât încât echipa respectivă a câștigat la București, în 2019, cea mai recentă ediție a Hexagonului Facultăților de Drept din România. Se numără Dreptul Penal printre preferințele studenților și absolvenților dvs.?
Da, studenții Facultății de Drept din Timișoara s-au situat în ultimii ani pe podiumul Hexagonului Facultăților de Drept, o prestigioasă competiție științifică ce adună laolaltă cei mai pregătiți studenți din țară. De când coordonez echipa de drept penal, am obținut chiar două locuri I și mai multe locuri III, fapt mai puțin cunoscut probabil. Este un efort uriaș, atât din partea studenților, cât și din partea trainerilor, sunt ore multe de studiu, mult efort, renunțări, dar și multă pasiune pentru această materie, care, pe mine m-a cucerit încă din anul II de facultate. Aș putea să spun că dreptul penal se numără printre materiile preferate de studenți, în special Partea specială, care, prin spețele și exemplele aplicate este mult mai savuroasă decât alte materii. Pe de altă parte, o materie de drept, oricât ar fi de frumoasă, nu va fi percepută la fel de studenți fără un profesor dedicat, cu vocație și metodă…
Călătoriți frecvent în țară și peste hotare, sunteți prezentă la diverse reuniuni internaționale de profil, vă mențineți la curent cu noutățile în domeniu. Cum apreciați că este privită România prin ochii colegilor din profesiile juridice din străinătate la capitolul Drept penal în special și Justiție în general?
Da, particip în mod frecvent la conferințe și congrese internaționale în materia dreptului penal, de altfel m-am întors de foarte curând de la Roma, unde am participat la cel de-al XX-lea Congres al Asociației Internaționale de Drept Penal. Vreau să vă spun că legislația penală din România este extrem de evoluată în raport cu alte legislații penale ale statelor din Sud-Estul Europei și că țara noastră a făcut eforturi considerabile să armonizeze legislația internă cu cea a Uniunii Europene; mai avem mult de lucru, dar suntem evident pe drumul cel bun. De asemenea, Școala penală românească se bucură de o bună reputație peste hotare, numele lui Vespasian Pella fiind și acum rostit cu respect în cadrul Asociației Internaționale de Drept Penal.
Personal, am avut întotdeauna o aplecare către subiectele de cercetare mai ”exotice” – am scris o monografie – ”Provocările bioeticii și răspunderea penală” – iar în prezent desfășor un demers de cercetare într-un domeniu aproape necunoscut doctrinei juridice din România, dar extrem de abordat în străinătate – inteligența artificială și sistemul de justiție penală și sper ca, în viitorul apropiat, să finalizez o altă monografie pe marginea acestui subiect futurist.
De altfel, tema viitorul congres al Asociației Internaționale de Drept Penal care va avea loc pest 5 ani, în 2024, va fi circumscrisă subiectului Inteligenței artificiale și congrunențelor sale cu dreptul penal și sistemul de justiție penală, ceea ce mi-a confirmat că intuiția mea în domeniu cercetării științifice funcționează foarte bine.
Ce așteptări aveți de la legile și normele ce vizează Dreptul Penal în vigoare astăzi? Va fi sau nu re-re-revizuirea lor un semn de reintrare în normalitate?
Re-re-re-vizurile și peticirile legislației penale – în special în ceea ce privește Codul penal și Codul de procedură penală nu sunt deloc benefice nici pentru legislația penală și nici pentru societate, scăzând în același timp și credibilitatea noastră ca stat democratic european. Domeniul dreptului penal trebuie să fie un domeniu care să se caracterizeze prin stabilitate maximă, care să confere o previzibilitate a consecințelor conduitelor individuale pe termen mediu și lung. Aceasta înseamnă că orice demers legislativ de incriminare, dezincriminare, modificare, amnistiere sau grațiere a unor conduite trebuie analizat în prealabil cu maximă seriozitate și atenție. Orice inițiativă legislativă trebuie să fie supusă unei dezbateri prealabile generale, în forul legislativ al statului, care să permită analiza consecințelor sale din mai multe perspective, având ca scop unic apărarea valorilor sociale și a statului de drept. Sunt cu totul împotriva eludării acestor mecanisme democratice prin utilizarea mult mai rapidului și mai puțin cenzurabilului instrument al Ordonanței de Urgență care, de foarte multe ori în țara noastră a fost folosit exclusiv în scop politic. Poate că deranjez cu ceea ce urmează să punctez, dar îmi asum orice comentariu negativ: imixtiunea politică și subsumarea interesului general celui politic nu fac decât să slăbească calitatea normelor penale și a actului de justiție penală.
