Search
Duminica 25 August 2019
  • :
  • :

O privire asupra indicatorilor României în rapoarte globale

Mihaela-Matei-EY-RomaniaArticol de Mihaela Matei, Marketing Supervising Associate EY România

Românii, se știe, nu sunt cei mai bogați oameni din lume. Credit Suisse Research Institute a calculat în 2012 o “avere” pe cetățean adult în România de 17.164 USD, în condițiile în care cea mai mare parte a Europei de Vest trece de pragul de 100.000 USD pe locuitor adult. Partea bună este că “averea” noastră a crescut de 4,5 ori din 2000 până în 2012, chiar și cu ajustarea severă de 36% în perioada 2011-2012 la nivelul averii naționale – fără a aduce în discuție realitatea disparităților în distribuția averii în România.

Nivelul „averii” este calculat ca totalul activelor financiare și imobiliare minus totalul datoriilor. Acestea din urmă au crescut și ele: de la o valoare medie de 60 USD pe adult în anul 2000, datoria medie a ajuns, la mijlocul lui 2012, la 2.369 USD, adică o creștere de 40 de ori, conform estimărilor Credit Suisse.

După venituri, nu după avere, World Bank ne încadrează în categoria sub 10.000 USD în 2012, cu 7.943 USD PIB per capita (nu pe adult) în 2012, în scădere cu 10%, de la 8.874 USD în 2011.

Ca să depășim pragul de 20.000 USD și să intrăm în următoarea categorie de “avere” 25.000-100.000 și să depășim pragul de 10.000 USD la PIB pe cap de locuitor trebuie să devenim mai competitivi la nivel de companii, iar politicile publice și reglementările trebuie să susțină această transformare.

Acum câteva zile era lansat noul Raport asupra Competitivității Globale 2013 – 2014 (The Global Competitiveness Index) de către Forumul Economic Mondial, în care România ocupă locul 76 din 148 de țări. Într-un alt raport la nivel mondial, realizat de World Bank și IFC, Doing Business 2013, România ocupă locul 72 din 185 țări analizate după ușurința de “a face business”. Aspect care se referă la cât de simple sunt sistemele de reglementare, în așa fel încât să nu limiteze înființarea și dezvoltarea companiilor, ci să le faciliteze.

În primul raport, care ia în considerare 12 criterii și multe subcriterii pentru analiza gradului de competitivitate a țărilor, românii întrebați (toți lideri de business din România) au subliniat ca fiind cele mai problematice arii pentru dezvoltarea competitivității la noi: nivelul de fiscalizare (17,8%), corupția (13,4%), reglementările fiscale stufoase (11,8%), accesul la finanțare (10,5%) și birocrația (10,2%).

Stăm rău la capitolul fiscalitate

În oglindă, în clasamentul Doing Business al Băncii Mondiale, România este pe locul 136 din 185 de țări din punctul de vedere al fiscalizării. Aceasta înseamnă că în calitate de companie trebuie să faci în medie 41 de plăți aferente într-un an și petreci 216 ore în medie pe an pentru calcularea taxelor, în timp ce rata efectivă de fiscalizare (% profit) pentru o companie este de 44,2%.

Pe lângă indicatorii de mai sus, dacă intrăm și mai mult în adâncimea studiului realizat de Forumul Economic Mondial, vom vedea alți indicatori de acțiune pentru România.

Multe companii se plâng de cât de puțin adaptați sunt nevoilor pieței absolvenții de universități. Dar e interesant de remarcat unde se clasează România la capitolul training oferit angajaților. Ocupăm locul 134, aproape de finalul clasamentului. Doar 14 alte țări s-au situat după noi la acest indicator. Avem fonduri europene cu care se încearcă o schimbare în acest domeniu, pentru că fără formarea angajaților este greu de vorbit de creșterea competitivității companiilor și economiei românești.

Raportul are câteva subcriterii care se referă la eficiența pieței muncii, și ea un indicator important al competitivității. Cu cât reținem mai mulți angajați talentați în țară, cu cât relațiile dintre angajat și angajator sunt mai bune și cu cât nivelul fiscalizării nu este prea mare, astfel încât să demotiveze cetățenii să se angajeze, cu atât economia românească va fi mai competitivă.

Din păcate, România e clasată pe unul dintre cele mai proaste locuri la gradul de stimulare a muncii prin nivelul fiscalității. Ocupăm locul 146, fiind urmați în clasament numai de Argentina și Italia. Aproape la fel de descurajant ne situăm și la capacitatea de a reține talentele – pe locul 138 din din 148.

Și, tot despre fiscalizare, nivelul acesteia nu este foarte stimulativ pentru investiții, unul dintre factorii necesari pentru creșterea economică: ocupăm locul 136, din 148 de țări analizate.

Vestea bună este că ne-am clasat deasupra altor două țări din Uniunea Europeană la nivel general: Slovacia (locul 78) și Grecia (91).

 




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *