Inculpatul condamnat în cauzele penale având ca obiect infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr.241/2005, este obligat şi la plata sumelor reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate.
În şedinţa din 5 octombrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze, a admis patru recursuri în interesul legii.
Astfel, prin decizia nr.17 pronunțată în dosarul nr.14/2014, ÎCCJ admite recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, stabilind, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 19 din Codul de procedură penală că: ”În cauzele penale având ca obiect infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr.241/2005, instanţa, soluţionând acţiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârşirea acestor infracţiuni la plata sumelor reprezentând obligaţia fiscală principală datorată şi la plata sumelor reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate, în condiţiile Codului de procedură fiscală”.
De asemenea, prin decizia nr.18 pronunțată în dosarul nr.7/2015 a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului stabilind că în interpretarea şi aplicarea art. 3 alin. (1) lit. p) şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu completările şi modificările ulterioare: ”Perioada în care o persoană a fost ucenic cu plată şi a urmat cursurile unei şcoli profesionale: 1. Anterior datei de 1 ianuarie 1949, va fi considerată stagiu de cotizare dacă ucenicii au primit salariu ori au cotizat la fostele case de asigurări sociale; 2. Între 1 ianuarie 1949 şi 1 ianuarie 1954 va fi considerată vechime în muncă, indiferent dacă în privinţa ucenicilor a existat obligaţia virării contribuţiilor la fostele case de asigurări sociale, dar va reprezenta stagiu de cotizare numai în măsura în care s-a cotizat la fostele case de asigurări sociale; 3. După 1 ianuarie 1954 şi până la 1 aprilie 2001 va fi considerată stagiu de cotizare şi vechime în muncă perioada practicii în producţie”.
ÎCCJ a admis totodată, prin decizia nr.19 dată în dosarul nr.12/2015 recursul în interesul legii exercitat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava. Prin soluția de admitere aceasta a stabilit că în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 1050 – 1053 din Codul de procedură civilă şi art. 56, art.76 şi art. 82 din Legea nr. 71/2011, stabileşte că procedura specială reglementată de prevederile art. 1050 – 1053 din Codul de procedură civilă nu este aplicabilă în privinţa posesiilor începute anterior intrării în vigoare a Codului civil.
De asemenea a fost admis și recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava, prin decizia nr.20 a ÎCCJ pronunțată în dosarul nr.13/2015 stabilindu-se că: ”În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.287 indice 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârea pronunţată de către secţia de contencios administrativ a tribunalului în procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică, poate fi atacată numai cu recurs”.
Notă:
RIL = Recurs in Interesul Legii
