Search
Miercuri 28 Iulie 2021
  • :
  • :

Soluție de referință la ICCJ. Miza: prețuri de transfer de 40 milioane de lei

O echipă de avocați specializați în litigii fiscale din cadrul D&B David și Baias, societatea de avocatură corespondentă PwC în România, a câștigat un proces în instanță, vizând o cauză de prețuri de transfer cu o miză de aproximativ 40 milioane de lei. Echipa a reprezentat unul dintre cele mai mari grupuri multinaționale care activează în domeniul industriei auto din România.

În acest litigiu, început în urmă cu mai bine de 8 ani și vizând perioada 2006-2010, apărarea societății a fost realizată de D&B David și Baias în colaborare cu specialiștii din Departamentul de Prețuri de Transfer al PwC. Prin soluția recent pronunțată, Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a validat soluția favorabilă a Curții de Apel București de anulare a impozitului pe profit stabilit suplimentar și a altor obligații fiscale aferente stabilite în inspecția fiscală, menținând-o în proporție de aproximativ 99% din suma pentru care a fost solicitată și obținută anularea impunerii în fața primei instanțe.

Intervenția instanțelor de judecată așază lucrurile în matca lor și aduce o clarificare absolut necesară cu privire la scopul și rolul metodologiei prețurilor de transfer, care nu reprezintă doar cartea de căpătâi a contribuabililor atunci când întocmesc dosarul prețurilor de transfer, ci și a organelor fiscale în egală măsură.

Ionuț Simion,  Country Managing Partner PwC România

Cauza soluționată de instanța supremă vizează, în esență, dezlegarea mai multor problematici specifice de prețuri de transfer, între care unele mai uzuale, iar altele de-a dreptul unice la acest moment, în practica organelor de inspecție fiscală, menționate mai jos prin raportare la motivarea instanței de fond, la acest moment cea a instanței de recurs nefiind încă disponibilă.

”Ne bucură extrem de mult această soluție – la cunoștința noastră – unică la acest moment în jurisprudența instanței supreme care tratează o problemă din materia prețurilor de transfer  de tipul celei din speța dezlegată”, a declarat Dan Dascălu, Partener Coordonator al practicii de litigii a D&B David și Baias.

Astfel, aceasta a avut în vedere tranșarea disputei referitoare la aplicarea metodei alese pentru stabilirea prețurilor de transfer atunci când inspecția fiscală schimbă profilul funcțional al contribuabilului. În plus, instanțele judecătorești au fost chemate să sancționeze și modalitatea fluctuantă și inconsecventă în care echipa de inspecție fiscală, reîncadrând profilul funcțional al contribuabilului, a aplicat metoda aleasă pe diferite perioade supuse controlului”, a mai spus Dan Dascălu.

În esență, instanța de fond a sancționat maniera inconsecventă și incompletă de aplicare a legislației prețurilor de transfer de către organele fiscale în ipoteza în care echipa de control efectuează o reîncadrare a profilului funcțional al diferitelor tipuri de activități economice derulate. Astfel, când organele de inspecție fiscală realizează o schimbare în metodologia de stabilire a prețurilor de transfer utilizată de contribuabil (precum reîncadrarea profilului funcțional), aceasta trebuie în mod obligatoriu să fie urmată și de derularea corespunzătoare a celorlalți pași specifici din metodologie prevăzuți de Ghidul OCDE,  prin stabilirea indicatorilor financiari ținând cont de  modificarea operată. Mai mult, ca urmare a unei asemenea reîncadrări a profilului funcțional al respectivei activități, organele fiscale nu pot să acționeze într-o manieră inconsecventă, aplicând un tratament diferit decât cel aplicat de contribuabil pentru aceeași activitate într-o perioadă anterioară care a fost considerat ca fiind unul corect cu ocazia inspecției fiscale.

Mihail Boian, Partener D&B David și Baias

O altă problematică dezlegată de instanța supremă vizează, potrivit avocatului Mihail Boian, Partener D&B David și Baias, chestiunea ajustării la mediană – care a făcut obiectul, de asemenea, unei jurisprudențe celebre a Curții de Apel Cluj câțiva ani în urmă, dar care nu a condus la schimbarea abordării organelor fiscale. Totodată, au făcut obiectul judecății și aspecte ce țin de ajustări în minus a prețurilor de transfer.

În acest sens, ”soluția instanței supreme confirmă soluția primei instanțe, care a considerat nelegală ajutarea de prețuri de transfer la valoarea medianei înainte de 2016, în baza Ordinului 222/2008, când prevederile art. 11 alin. 2 din Vechiul Cod fiscal nu conțineau o astfel de limitare. Totodată, cu aceeași ocazie este tranșată în favoarea contribuabililor și o problematică nouă la cunoștința noastră în materia prețurilor de transfer, fiind astfel validată incidența și aplicabilitatea obligației legale a organelor fiscale de a stabili obligații fiscale în minus, respectiv, ajustări în minus în favoarea contribuabililor, atunci când prețul depășește valoarea cuartilei superioare a intervalului de comparabilitate” – a menționat Mihail Boian.

Potrivit raționamentului primei instanțe, menținut prin soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție, organele fiscale în mod eronat au efectuat ajustările de prețuri de transfer aferente anilor 2007-2008 la valoarea medianei, prin invocarea prevederilor Ordinului nr. 222/2008, deși acesta, pe de o parte, nu era de plano aplicabil, fiind publicat abia în februarie 2008. Pe de altă parte, în lipsa unor dispoziții cu putere de lege în vigoare în 2006-2007, incidente în vederea stabilirii nivelului ajustărilor devin exclusiv prevederile art. 11 alin. 2 Vechiul Cod fiscal – singurul act normativ care reglementa stabilirea valorii de piață alături de prevederile Ghidului OCDE (din care reiese că valoarea de piață este dată de orice punct din intervalul intercuartilar). Astfel, cuartila inferioară este o valoare de piață reprezentând, practic, prima valoare din intervalul de piață la care organele fiscale trebuie să se raporteze atunci când, constatând că prețurile de piață nu au fost respectate, procedează la aducerea acestora în intervalul de piață (i.e. intervalul intercuartilar). Totodată, instanța de fond a reținut în sentința pronunțată că, atunci când prețurile practicate de Societate depășesc cuartila superioară a intervalului intercuartilic stabilit de organele fiscale (deci nu reflectă prețul de piață al tranzacțiilor), acestea au obligația să efectueze ajustări la valoarea cuartilei superioare și să diminueze baza impozabilă, pentru a evita supra-impozitarea Societății (prin raportare la art. 94 alin. 3 lit. e) din Codul de procedură fiscală în vigoare la acel moment). Nu în ultimul rând, instanța de fond a anulat și impunerea ulterioară anului 2008, când Ordinul nr. 222/2008 era în vigoare, reținând că ordinul adăugă la prevederile art. 11 alin. 2 Vechiul Cod fiscal. Or, acesta reprezintă un act normativ cu forță juridică superioară ale cărui prevederi se aplică cu prioritate față de prevederile Ordinului nr. 222/2008 prin raportare la art. 4 alin. 3 din OUG nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă care reglementează regimul juridic al actelor normative date în executarea legilor.

Dan Dascălu, Partener Coordonator D&B David și Baias

”Considerăm salutară anularea actelor de impunere emise cu încălcarea reglementărilor constituționale care prevăd că instituirea impozitelor nu se poate face decât prin acte cu putere de lege. Deci, chiar mascate fiind sub aparența unor reglementări de ordin pur procedural referitoare la conținutul și prezentarea dosarului prețurilor de transfer, normele de tipul celor din Ordinul nr. 222/2008 – o practică reluată, de altfel, dar sub o altă formă de Ordinul nr. 442/2016, asupra căreia vom reveni cu altă ocazie – nu pot să fie altfel calificate decât ca unele de drept fiscal material și, deci, contrare legislației de ordin superior. Sperăm să se țină cont pe viitor de aceste aspecte, ca și de regula stabilirii în minus de obligații fiscale reafirmată în prezenta cauză în domeniul prețurilor de transfer,  după ce în alte cauze am obținut aplicarea sa în privința altor impozite, diminuându-se pe această cale fenomenul litigios fiscal, supraîncărcarea inutilă a instanțelor de judecată și afectarea drepturilor și intereselor contribuabililor”, a concluzionat Dan Dascălu.

Echipa de avocați ai D&B David și Baias a fost formată din Dan Dascălu, Partener Coordonator, Mihail Boian, Partener, Andreea Stoica, Avocat Senior, și Estera Antonescu, Avocat Asociat, iar echipa de consultanți fiscali implicați a fost formată de Ionut Simion, Country Managing Partner PwC România, Ana Sacal, Senior Manager PwC, și Livia Teodoru, Director PwC.




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *