Articol de Ovidiu Constantinescu, PR Manager Boștină & Asociații
8. Avocatul care urmărește un interes pecuniar este străin de orice deziderat legal și nu se mai poate numi avocat ci – în cel mai bun caz “om de afaceri” care nu are nevoie de o organizare profesională distinctă, nici de legea de organizare a profesiei și nici de statutul acesteia.
Din păcate iar ne plasăm într-un orizont social și economic “de tristă amintire” în care nu există anatemă mai grea decât sa fii declarat “om de afaceri”, “bișnițar”. Dar până și bietul Marx spunea clar ca TOȚI suntem –de fapt- oameni de afaceri în măsura în care ne vindem “forța de muncă” și, în măsura în care cineva o consideră relevantă, o cumpară …se cheamă “salariu”…sau “onorariu” în cazul avocaților… Singura condiție pentru ca acest schimb între “expertiză” și “onorariu” este ca altcineva să le “valorizeze”, adică să le considere utile si competitive, dar se pare că unii au lipsit pânp și la prima lecție de economie politică. Cazul cel mai relevant este însă al Partidului Comunist Chinez care, atunci când s-a lepădat de păguboasa doctrină economică maoistă și a îmbrățișat modelul Deng Xiaoping, a acceptat ca “să fii bogat înseamnă să fii un bun comunist”…
Orice avocat care vrea să crească, să se dezvolte, să se extindă trebuie să-și asume și un rol antreprenorial fără de care este condamnat să rămână un avocat [foarte bun] dar singur…nu poate coagula în jurul lui echipe mari, nu poate derula proiecte mari, nu-și poate aduce contribuția la creșterea economica a țării, candidați siguri la sărăcie individuală și colectivă….și o întrebare: DE CE ar trebui să am o lege de organizare a profesiei distinctă? Ce aduce în plus și BENEFIC o lege de organizare și un statut care –îmi diktează ce să fac, care-mi diktează cum să fac, care îmi diktează ce să NU spun, care mă aruncă intr-o închisoare informațională unde și la vorbitor trebuie să accept ca “organele profesiei” să-mi rostească propriile-mi cuvinte? Ce bine e că am un statut! Ce bine e că am o lege care mă apară de binele care era cât pe ce să mi-l fac singur!
9. Standardele profesiei de avocat corespund nivelului de dezvoltare economică a unei societăți. În lipsa unei economii românești care să funcționeze și să aibă rezultatele unei economii dezvoltate, cu un PIB ridicat, avocații nu pot copia cu tot dinadinsul modele de publicitate profesională corespunzătoare unui model economic diferit de realitatea românească.
Corect, dar hai să facem un pas și să ieșim puțin din lumea noastră mică și să remarcăm ca în ciuda crizelor, în ciuda unor eșecuri notorii ale diverselor guvernări, economia românească REALĂ a crescut de câteva ori in ultimele 2 decenii și că, dacă în 1989 aveam un PIB de 60 de miliarde de dolari în 2010, la apogeul celei mai grave crize economice postbelice PIB-ul României era de 161,6 milarde de dolari! Avem o economie de piață funcțională [altfel nu ne primeau în UE], reglată prin mecanismele de piață ale cererii si ofertei, în care cel care oferă cel mai bun produs/serviciu la cel mai competitiv preț, obține profit. De ce să facem abstracție de acest lucru și să spunem în continuare că suntem o țară săracă, o țară în care investițiile străine [“modelele străine”] nu sunt bine-venite și în care mai bine rămânem noi cu “sărăcia, și nevoile și neamul…”? Trist, foarte trist…
Și – în definitiv – DE CE avocatul n-ar trebui să copieze cu tot dinadinsul modele care ar putea să-i asigure bunăstarea pe care o merită? Să o tot o ții cu “avocații sunt săraci” și, în același timp, să le interzici să-și facă cunoscute serviciile juridice către publicul larg e o ipocrizie! Ce a făcut UNBR-ul pentru lărgirea pieței serviciilor de avocatură? Ce a făcut UNBR-ul pentru a-i face pe oameni –atât de hulitul “public larg” – să apeleze la servicii avocațiale pentru a nu mai semna contracte păguboase, pentru a nu mai cădea în capcana samsarilor imobiliari, pentru a nu mai fi păcăliți de orice infractor care-i bate la ușă, pentru a nu mai semna documente pe care nu le înțeleg? A derulat UNBR-ul campanii de conștientizare care să-i avertizeze pe români, publicul larg, că pot -și trebuie – să apeleze la specialiștii legii pentru a nu fi nevoiți să dea ochii cu Justiția – așa oarba-chioară cum e ea? Acum vreo 20 de ani, în Anglia rula pe TV o campanie de publicitate care-i îndemna pe oameni să-și scrie testamentele cu ajutorul avocaților astfel încât să lase lucrurile clare pentru urmașii lor…un exemplu dintr-o altă lume și o altă tradiție…dar dacă vrei să-i scapi pe ai tăi de sărăcia pe care o recunoști, fii un vizionar, schimbă tradiția care te-a condamnat la sărăcie atâta vreme și lumea își va aduce aminte de tine cu venerație… altfel nu avem ce face decât să contemplăm un eșec lamentabil, asumat cu seninătate și inconștiență…
[va urma]
