Articol de Ovidiu Constantinescu, PR Manager Boștină & Asociații
10. Un avocat slujitor al criteriilor bănești și cantitative, agresiv cu confrații săi, gata să facă orice pentru a-și atinge ținta („target-ul”), nu are nevoie nici de educație juridică în cadrul facultăților de drept, nici de examene privind nivelul cunoștințelor juridice acumulate, nici de formare profesională, nici de perfecționare profesională.
Total greșit! Un avocat fără cunoștințe solide, fără dorința de a se pregăti și perfecționa continuu, fără curiozitatea de a vedea cum reușesc alții acolo unde el a dat greș nu are cum sa aibă succes pe plan financiar. Un avocat are nevoie ca de lumină de studii juridice în cadrul facultăților de drept – care și ele ar trebui să-și modernizeze programa pentru a ține cont de continua schimbare și modernizare a economiei românești, de integrarea ei în circuitul economic european și mondial. Un avocat care dorește să reușească în profesie știe că fără perfecționare continuă– zi de zi – nu va fi în măsură să rezolve spețele și proiectele propuse de clienți, altfel riscând să-i piardă! Judecata clientului este cea mai dură formă de examinare și ține seama prea puțin de punctajele acordate de “organele profesiei” pentru participarea la varii colocvii/seminarii/întâlniri de lucru sau – mai recent – în urma unor examene la care UNBR visează să fie micul dumnezeu. Da, orice formă prin care avocatul poate învăța și fi mai priceput ca ieri e esențială formând eșafodajul pe care este clădit succesul profesional și financiar.
11. Avocatura din România are nevoie, mai mult decât chiar în perioada de tristă amintire comunistă, de dimensiunea verticală a libertății profesionale.
Absolut corect, dar și dovada clară a maximei ipocrizii, în condițiile în care UNBR ar vrea să reglementeze până și mersul pe stradă al avocaților! Cum poți să fii vertical în condițiile în care ți se cere prin statut să faci temenele pentru a avea o broșură aprobată? Cum sa fii vertical când “organele profesiei” – și numai ele ! – au dreptul să vorbească în numele tău și decid ce e bine și ce e rău pentru tine? Cum să fii vertical când nu ai voie să-ți alegi propriul model de a profesa, când nu ai voie să decizi cum și cu ce să te prezinți în fața clienților și partenerilor? Despre ce verticalitate vorbim? Drepți – DA, dar poate la orizonatală…căci vertical se sapă mai greu.
12. Libertatea avocatului nu poate fi asigurată decât pe baza practicării oneste a profesiei, în acord cu legea, fără constrângeri sau ținte bănești.
Corect, până la un punct. Avocatul, ca orice expert, trebuie să-și practice cu onestitate profesia, în acord cu legea. Din păcate, pe de altă parte, acele “ținte bănești” în lumea de azi se numesc “bugete” …de venituri și cheltuieli…adică aduci venituri care să acopere [cel puțin] cheltuielile: pentru calculatoare și rețeaua IT; pentru diverse soft-uri de legislație on-line; pentru chirii și cheltuieli administrative; pentru dezvoltare; pentru comunicare, PR, marketing și promovare… căci dacă nu ai venituri pe măsura cheltuielilor, dai faliment. Sau or putea obține avocații “ajutor de stat” sau subvenții care să le acopere pierderile…dar mă îndoiesc că nu ne lasă Uniunea Europeană.
Din nou, aceeași ancorare într-o lume anacronică pe care o credeam de mult apusă în care raportul între prețul cu care vindeai un serviciu/produs nu trebuia să aibă neapărat legatură cu cheltuielile făcute pentru producerea lui.
13. Profesia de avocat, clădită exclusiv pe o imagine creată pentru piață, riscă să devină o profesie a iluziei. Avocatul nu este un iluzionist.
Corect. Cineva spunea că poți păcăli pe cineva de mai multe ori, sau poți păcăli pe mai mulți o dată, dar nu poți păcăli pe toți tot timpul… Nu poți păcăli clientul doar cu imaginea, mai ales când lucrezi cu multinaționale, cu companii mari, cu oameni de afaceri cu experiență. „În spatele imaginii create de profesioniștii în comunicare stă întotdeauna adevărul-realitatea. Nici o agenție de publicitate nu va accepta să creeze o imagine pentru ceva ce nu există deloc pentru că îți va spune că așa ceva nu e posibil…trebuie să pornească de la ceva real, ușor identificabil și care te diferențiaza de concurență… Iluzionistul” din propoziție ar putea fi, eventual, agenția de creație dar „forme fără măcar un pic de fond” nu există nici măcar în publicitate.
14. Profesia de avocat exercitată fără conștiință și fără responsabilitate față de om – destinatar al normei legale – pe care avocatul este chemat sa-l protejeze, în limitele legii și ale interesului legitim – este o profesie sortită eșecului și pieirii. În lipsa unui avocat onest, temător față de litera și spiritul legii, clientul – persoană fizică sau juridică – este o victimă a lipsei de scrupule și a cinismului…
…Era un banc pe vremea lui Ceaușescu:
Învățătoarea lui Bulă întreabă:
-Copii, care este principiul de bază al societății noastre socialiste? Ionel, spune tu!
-Grija față de om, tovarașă învățătoare…
-Bravo, Ionel. Bulă, tu ce vrei să mai spui?
-Tovarașa…eu știu și cum îl cheamă!
Fiecare cuvânt aparține, parcă, vocabularului de serviciu al secretarului cu propagandă care combătea cu mânie proletară putregaiul capitalismului decadent și lipsa de scrupule a finanțelor internaționale în relațiile cu lumea a III-a! Pe scurt: orice avocat care pune la îndoială înțelepciunea UNBR-ului își exercită profesia fără conștiință și responsabilitate, ducând la eșecul și pieirea profesiei; avocatul care nu se teme de spiritul și litera legii UNBR este un cinic, lipsit de scrupule, gata oricând să-și devoreze clientul; UNBR moare de grija clientului dar subsumat principiului solidarității profesionale.
[va mai urma doar un episod…]
