Polarizarea mediului de afaceri românesc

România a înregistrat una dintre cele mai rapide rate de creștere economică din Uniunea Europeană din ultimii ani.

În primul semestru al anului curent, România are cel mai ridicat nivel al creșterii economice din UE, respectiv 5,2% pe serie brută și 5% pe serie ajustată sezonier, în condițiile în care a doua cea mai mare creștere este înregistrată de Slovacia, respectiv 3,7%.

Valoarea Produsului Intern Brut/ locuitor, ajustat cu puterea de cumpărare standard (un indicator des folosit pentru nivelul de trai) în cazul României pentru 2015, este doar 13.900 EUR, aproape de două ori mai puțin decât media UE (15).

Din perpectiva acestui indicator, România înregistrează la sfârșitul anului 2015 o pondere de 51%, raportat la media raportată de UE (15), cu doar 5pp mai mult decât nivelul raportat în 2008 (46%).

Așa cum se observă în Graficul 1, nivelul raportat de România pentru acest indicator este inferior celui din Cehia (77%), Polonia (65%) sau Ungaria (64%).

Sursa: Eurostat

Unul dintre factorii structurali care determină apariția acestor diferențe dintre România și restul țărilor enumerate constă în distribuția diferită a veniturilor, în functie de calibrul companiilor.

Mai exact, România deține un nivel de concentrare mult mai mare al activității în rândul firmelor mari. În anul 1906, economistul italian Vilfredo Pareto a creat o formulă matematică pentru a descrie inegalitatea distribuției bogăției din țara sa, observând că 20% din populație deținea 80% din bogăția totală, corelație care s-a consacrat prin regula lui Pareto 80/ 20. Spre deosebire de aceste proporții, România are un nivel de concentrare mult mai ridicat. Cele mai mari 1% dintre companiile din țara noastră (primele 4.500 cu cea mai mare cifră de afaceri) concentrează aproximativ 67% din veniturile raportate de toate companiile active în 2015. Acest procent este superior gradului de concentrare din Ungaria (64%), Polonia (62%) sau Cehia (51%).

Conform cifrelor din Graficul al 2-lea și din Tabelul 1 de mai jos, nivelul de concentrare a veniturilor companiilor românesti este mult mai concentrat în rândul firmelor mari, prin comparație cu media firmelor care activează în Ungaria, Polonia sau Cehia.

Spre exemplu, cele mari mari 10% dintre firmele românești dețineau la sfârșitul anului 2015, aproape 91% din totalul veniturilor întregului mediu de afaceri, în timp ce această pondere este mult mai scăzută în cazul Ungariei (72%), Poloniei (68%) sau Cehiei (59%).

Graficul al 2-lea: Gradul de concentrare a veniturilor în mediul de afaceri

Sursa: Coface, Eurostat

Tabel 1: Gradul de concentrare a veniturilor în rândul mediului de afaceri

Sursa: Coface, Eurostat

Nivelul de concentrare mult mai ridicat al veniturilor din mediul de afaceri românesc este explicat și prin diferențele de spirit antreprenorial relativ la țările din regiune. Așa cum se observă în Tabelul al 2-lea, România deține al doilea cel mai scăzut nivel, după Serbia, în ceea ce privește numărul de companii raportat la totalul populației.

Tabelul al 2-lea: Companii active vs. populație

Sursa: INSSE, Eurostat, Coface

Întorcându-ne atenția asupra României, nivelul ridicat de concentrare a veniturilor în rândul firmelor mari poate fi înțeles complet prin analiza distribuției numerice și prin valorile (cifra de afaceri), în funcție de pragurile veniturilor înregistrate.

Potrivit cifrelor din Tabelul al 3-lea, numărul companiilor care au depus declarațiile financiare dar nu au avut venituri a variat între 23% – 30% pentru perioada 2008 – 2015, atingând un vârf în 2011, respectiv 30%.

Sursa: Ministerul Finanțelor Publice, Date prelucrate Coface

Aplicând prevederile Legii nr. 346/ 2004 (privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu completările și modificarile ulterioare, care stabilește criteriile de încadrare a firmelor în aceste categorii), constatăm faptul că 99% dintre companiile active din România sunt încadrate în categoria microîntreprinderilor sau a companiilor mici și mijlocii (IMM). Deși aceste companii joacă un rol structural în economie, companiile din segmentul IMM înregistrează și cea mai precară situație financiară.

Mai mult decât atât, distribuția veniturilor în funcție de calibrul companiilor pentru perioada 2008 – 2015, confirmă accentuarea fenomenului de polarizare în randul mediului de afaceri. Doar 1% din companiile autohtone au venituri mai mari de 5 MIL EUR, dar aceasta au consolidat aproape 65% din veniturile întregului mediul de afaceri în 2008, ajungând la 74% în 2015.

Sursa: Ministerul Finanțelor Publice, Date prelucrate Coface

Cifrele reprezinta suma veniturilor exprimate in MLD RON.

Mai mult decât atât, fenomenul de polarizare este amplificat de o majorare a calibrului financiar între firmele mari și cele mici. Analizând cifrele prezentate în Tabelul al 5-lea, observăm că firmele mici înregistrează un nivel de îndatorare mai ridicat cuplat cu o durată de colectare a creanțelor mult mai extinsă și un nivel inferior al investițiilor pe termen lung (apreciat prin ponderea activelor corporale în total active).

Firmele care au avut venituri sub 5 MIL EUR sunt singurele care au raportat o contracție a vânzărilor nominale în 2015, comparativ cu 2008.

Tabel 5: Situația financiară a companiilor în funcție de nivelul veniturilor

Sursa: Ministerul Finanțelor Publice, Date prelucrate Coface

Cu alte cuvinte, datele prezentate până în momentul de față indică faptul că impactul crizei financiare s-a resimțit mai mult în rândul firmelor mici, care nu aveau rezerve financiare pentru a dispersa șocurile negative marcate prin scăderea veniturilor, creșterea costului de finanțare sau neîncasarea creanțelor. Cu alte cuvinte, cei bogați au devenit și mai bogați, iar cei săraci au sărăcit și mai mult!

Fenomenul de polarizare în rândul companiilor private este amplificat și de o polarizare demografică în rândul populației care înregistrează un efect vizibil de îmbătrânire în ultimii 25 de ani. Conform ultimelor cifre comunicate de INSSE și ilustrate în Tabelul al 5-lea, ponderea populației cu vârsta sub 9 ani a scăzut de la 15,1%, nivelul înregistrat în 1990, la doar 10,43% în 2011, dinamica numărului absolut al cetățenilor care se încadrează în această categorie de vârstă fiind de 40%.

La popul opus, ponderea populației cu vârsta peste 70 de ani, a crescut de la 6,2%, nivelul din 1990, la 10,86% în 2011, dinamica numărului absolut a cetățenilor din această categorie de vârstă fiind de 53%.

Tabel 6: Structura populației pe categorie de vârstă

Sursa: INSSE, Date prelucrate Coface

Fenomenul de îmbătrânire a populației devine și mai alarmant, având în vedere scăderea numărului total al populației oficial declarate, de la nivelul din anul 1990, respectiv 23 milioane, la cel înregistrat cu ocazia ultimului recensământ din 2011, de 20 de milioane, deși numărul real efectiv al populației care locuiește în România este probabil cu 10% – 15% mai mic, din cauza efectului de migrație. Mai mult decât atât, efectul de migrație începe să se observe din ce în ce mai accelerat în rândul populației cu o pregătire superioară, din domenii, precum sănătate, inginerie, IT sau finanțe.

Pentru a înțelege și mai bine detaliile acestui fenomen de polarizare accentuată a mediului de afaceri, ne vom concentra atenția asupra analizei celor mai mari 1.000 de companii din România, clasament realizat în baza cifrei de afaceri raportată pentru 2015.

Conform cifrelor ilustrate în Tabelul al 7-lea și în Graficul al 3-lea, cele mai mari 1.000 de companii din România aveau o cifra de afaceri consolidată de 323 MLD RON la finalul anului 2008, respectiv 35% din cifra de afaceri înregistrată la nivelul mediului de afaceri de către toate companiile, ajungând la 567 MLD RON la finalul anului 2015, respectiv 49% din total.

Tabelul al 7-lea: Veniturilor celor mai mari 1.000 de companii

Sursa: Ministerul Finanțelor Publice, Date prelucrate Coface

Graficul al 3-lea: Dinamica veniturilor celor mai mari 1.000 firme

Analizând țara de proveniență în funcție de acționariatul majoritar al celor mai mari 1.000 de companii care își desfășoară activitatea în România, observăm că doar 36% dintre acestea au capital autohton, în timp ce două treimi provin din străinătate. Cele mai reprezentative țări sunt Olanda (12%), Germania (10%) și Franta (6%).

De remarcat prezența în Top 10 cele mai reprezentative țări de proveniență ale acționariatului companii mari din Cipru si din Luxemburg, care nu reprezintă parteneri importanți din perspectiva provenienței investițiilor străine directe în România. Prezența unor țări, precum Cipru și Luxemburg în acest top nu poate fi justificată decât prin scopuri de optimizare fiscală a companiilor românești.

Graficul al 4-lea: Țara de proveniență a acționariatului majoritar pentru cele mai mari 1.000 de companii din România

Sursa: ONRC, Date prelucrate Coface

Aproape 40% din cele mai mari 1.000 de companii din România activează în domenii care au o legătură directă sau indirectă cu dinamica consumului, precum comerțul cu ridicata și/ sau amănuntul, industria alimentară sau fabricarea băuturilor. Această structură confirmă dependența ridicată de consum a modelului de creștere economică a României, în condițiile în care ponderea în formarea produsul intern brut din ultimii 20 de ani a înregistrat o medie de 75%, cu variații în bandă de 69% – 84%.

Graficul al 5-lea: Distribuția celor mai mari 1.000 de companii în funcție de sectorul de activitate

Sursa: Ministerul Finantelor Publice, Date prelucrate Coface

Sustenabilitatea pe termen lung a mediului de afaceri este puternic amenințată, în condițiile în care exact IMM-urile ar trebui să fie capabile să absoarbă șocurile negative cauzate de viitoare crize financiare, datorită unor efecte pozitive multiple generate în mediul de afaceri:

Îmbunătățirea mediului concurențial – prin dimensiunile lor medii și prin numărul mare, IMM-urile au capacitatea de a stimula concurența și de a slăbi în general pozițiile de monopol ale marilor întreprinderi;

Individualizarea puternică a produselor și serviciilor oferite de IMM-uri și de eficiența activității desfășurate, ceea ce contribuie la intensificarea caracterului concurențial al pieței;

Generarea celui mai mare număr de noi locuri de muncă – IMM-urile creează un număr semnificativ mai mare de noi locuri de muncă față de firmele mari existente deja pe piață, cu un cost de capital mai scăzut, acționând ca un amortizor al fluctuațiilor de pe piața muncii și constituind cea mai importantă alternativă pentru combaterea șomajului;

Receptivitatea sporită la nevoile pieței, datorită contactului nemijlocit cu aceasta, rezultând astfel o mai bună adaptare a ofertei lor la cerințele clienților. Prin flexibilitatea lor specifică, capacitatea de inovare, viteza mare de reacție, IMM-urile tind să devină singurele întreprinderi compatibile cu un mediu tot mai dinamic și mai complex.

“Fenomenul de polarizare a economiei românești, dublat și de îmbătrânirea medie a unei populații în scădere și din ce în ce mai puțin calificate, ridică, în mod evident, presiuni majore asupra perspectivelor de creștere economică și de competitivitate pe termen mediu-lung. În acest context, cei bogați devin și mai bogați, iar cei săraci sărăcesc mai mult. Pătura de mijloc, atât în rândul populației, cât și în rândul mediului de afaceri, devine din ce în ce mai subțire și mai puțin capabilă să reprezinte acel element de amortizare a șocurilor negative cauzate de o posibilă viitoare criză financiară”, a declarat Iancu Guda, Services Director, Coface România.

“IMM-urile, coloana vertebrală a oricărei economii, prezintă o stare de fragilitate pronunțată, iar o economie cu o coloană vertebrală fragilă nu poate fi una competitivă pe termen lung. După Serbia, România înregistrează cel mai scăzut număr de companii raportat la populația activă, iar firmele care își întrerup activitatea sunt de 1,6 ori mai multe decât cele nou înregistrate, de aproape 3 ori peste nivelul anterior crizei financiare. Pentru a schimba aceasta tendință distructivă, România are nevoie de soluții eficiente pentru debirocratizarea aparatului public și de reducerea corupției, de un cadru juridic stabil dublat de o politică fiscală anticiclică, precum și de o strategie pe termen lung în domenii critice, precum infrastructura, educația și sănătatea”, a adăugat Iancu Guda.