Search
Luni 19 August 2019
  • :
  • :

Reciclarea în România, făcută pe sfert de legislație

La nivel global, protejarea mediului este un deziderat fundamental, iar noțiunea de ,,viață verde’’ este susținută și conștientizată printr-o multitudine de acțiuni complementare. În România, deocamdată, lupta e deșartă, în condițiile în care generăm, de pildă, 0,67 milioane de tone de deșeuri periculoase și reciclăm doar 14% dintre deșeurile municipale, conform datelor Eurostat. Din 2020 ar trebui să reciclăm cel puțin 50%, conform țintelor impuse de Uniunea Europeană în domeniul reciclării deșeurilor încă din 2008. În caz contrar, riscăm infringementul, adică, putem fi dați în judecată și sancționați cu plata unor sume ce pot ajunge zilnic până la 200.000 de euro.

Cu infringementul la poartă, statul român a implementat de la începutul acestui an, OUG 74/2018, o lege dată sub forma unei ordonanțe de urgență și menită să transpună în legislația românească, mecanismul european al economiei circulare, ce se presupune a fi pus în practică cu ajutorul unui set de instrumente implementate și de alte state membre, precum “plătește pentru cât arunci”, “răspunderea extinsă a producătorului” și “contribuția pentru economia circulară”. După 1 an, însă, de la apariția actului normativ și 6 luni de la implementarea sa, nu există norme de aplicare, ci doar un ghid orientativ cu recomandări.

Silviu Dumitrescu, Managing Director Saubermacher România apreciază că ghidul respectiv, nefiind reglementat printr-un Ordin de ministru, nu are putere de aplicare, fapt ce îngreunează sau chiar blochează activitatea operatorilor și se va reflecta, din nou, și în 2020, în aceleași cifre dezastruoase la capitolul colectare selectivă și reciclare. În acest moment nu există norme de aplicare, dar ANRSC a publicat un ghid facultativ în acest sens. Din păcate, în momentul în care încerci să aplici acest ghid facultativ, prin introducerea unor prețuri diferențiate între persoanele care colectează selectiv deșeurile și cele care nu fac acest lucru, intervine refuzul autorităților. Motivul principal, cel puțin cel oficial, este lipsa normelor de aplicare. Dar, presupun că nici anii electorali 2019 și 2020 nu ajută deloc situația. O companie privată nu are cum să determine o persoană fizică sau juridică să recicleze de bună voie. Dar, având în vedere că toată responsabilitatea de a îndeplini țintele de reciclare au fost transferate de autoritățile locale către operatori, nici nu cred că mai există un interes major din partea autorităților centrale de a se atinge țintele, adaugă Silviu Dumitrescu.

25-30% din populația României nu deține contract de salubrizare

Conform Ordonanței 74/2018, ce reglementează regimul deșeurilor, lege care face parte, de altfel, din seria celor peste 20 de acte normative aferente acestui domeniu din România, responsabilitatea condițiilor impuse de UE sunt puse pe seama primăriilor și a asociațiilor de dezvoltare intercomunitară (ADI). Doar că foarte puține dintre astfel de unități sunt, efectiv, și funcționale. În schimb, primăriile impută, de anul acesta operatorului, o anexă la contract și  numită “indicatori de performanță”,  cu penalități în cuantumul stabilit de autoritate, mai mari decât cele care trebuie plătite de UAT-uri în cazul neatingerii obiectivelor de reciclare. În acest fel, țintele de reciclare se transferă sub denumirea ,,indicatori de performanță,, operatorilor, este de părere Silviu Dumitrescu.

Până în acest moment, colaborarea cu ADI-urile a fost, practic, inexistentă și nu consider că acest lucru urmează să se schimbe. Este evident, că sub noile norme impuse, operatorul are tot interesul să atingă țintele de reciclare, dar, din păcate nu are armele necesare. De asemenea, se pierde din vedere esențialul, noi încercăm să atingem ținte de reciclare, dar cel puțin 25-30% din populația României nu are ontract de salubrizare. Nu cred că există un operator din România care să aibă un număr de 100% abonați dintr-o arie deservită. Acele persoane produc deșeuri, le abandonează la punctele de colectare comune, iar interesul acelor persoane, în mod clar nu este de a realiza colectarea selectivă. În cazul în care 100% din populația României ar avea un astfel de contract și ar exista un tarif diferențiat pentru populația care realizează colectarea selectivă și pentru persoanele care nu fac acest lucru, atunci situația s-ar schimba radical, apreciază Silviu Dumitrescu.

Din perspectiva eperienței din teren, reprezentantul Saubermacher România mai adaugă că, în privința deșeurilor periculoase,  în general, persoanele fizice nu proced la o eliminare corectă a acestora din gospodărie din pură obișnuință, dar și din lipsa informărilor relevante. De exemplu, în România există multe societăți care se ocupă de reciclarea uleiului uzat în mod gratuit sau chiar, în unele cazuri, aceste societăți plătesc pentru uleiul primit, dar, totuși, gradul de reciclare al acestuia este foarte scăzut, iar acest deșeu periculos ajunge cel mai des în canalizarea municipală. Același lucru e valabil și în cazul bateriilor uzate, care ajung în deșeul municipal amestecat. În cazul persoanelor juridice, însă, o ramură mult mai bine reglementată, există verificări efectuate de către reprezentanții Gărzii Naționale de Mediu și realizate în baza autorizației de mediu, cu verificarea îndeplinirii condițiilor legii. Însă, toate măsurile din domeniul managementului deșeurilor, sunt, deocamdată, prea puține, prea timide și  prea tardive, conchide Silviu Dumitrescu.

 




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *