Personalitate remarcabilă, Elena Negruzzi (foto) s-a remarcat atât ca prima femeie avocat din România, dar și din Estul Europei, suferind enorm din cauza discriminărilor din acest domeniu, cât și ca o figură proeminentă în mișcarea femeilor din România, în perioada interbelică, punând bazele Asociației Emanciparea Femeii.
Născută pe 11 septembrie 1876, la Iași, Elena a fost fiica scriitorului și omului politic ieșean Leon C. Negruzzi (1840-1890) și sora mai mică a generalului Mihai Negruzzi (1873-1958). Familia sa a jucat un rol extrem de important în viața politică românească la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Din păcate, tatăl său a decedat timpuriu, ceea ce a făcut ca Ella și fratele său să fie luați în grijă și educați de fratele mai mic al acestuia, academicianul Iacob Negruzzi, membru fondator al Societății „Junimea“ și intellectual de prim rang al vremii sale, de două ori președinte al Academiei Române.
Ella Negruzzi a urmat cursurile școlii primare, Externatul Secundar de Fete (actualul Colegiu “Mihai Eminescu” din Iași) și cursurile Facultății de Drept la Iași.
Perseverență și determinare
La un an după absolvirea studiilor universitare, în anul1914, a cerut să fie admisă în Baroul Iași (orașul în care, pe la 1866, bunicul ei, Costache Negruzzi, fusese primar), dar cererea i-a fost respinsă pe motiv că nu are drept de vot (fiind femeie) și trebuia ca avocații să aibă acest drept.
Ella Negruzzi nu a renunțat și, după primul refuz, a urmat a doua cerere, apoi a treia. ȘI pentru fiecare dintre răspunsurile negative primite a luptat chiar cu armele lor, ale avocaților. După mai multe procese care au durat aproape șase ani, Ella Negruzzi a devenit prima femeie avocat din România.
Iată ce scria ziarul Universul, în ianuarie 1914, despre recursul Ellei Negruzzi: „Se știe că dna Ella Negruzzi, licențiată în drept, a cerut consiliului de disciplină al baroului de Iași înscrierea dumisale în acel barou. Consiliul, în unanimitate, admițând această cerere (e influența lui Iacob Negruzzi aici – n.n.), mai mulți avocați au făcut apel, care a fost admis de Curtea din Iași, pe motiv că femeile n-au dreptul de a exercita profesiunea de advocat. Contra acestei deciziuni, dna.Negruzzi a făcut recurs, care s-a judecat ieri de secția I a Curții de casație. Dna.Negruzzi s-a prezentat înpersoană, asistată de dnii advocați M. Ferechide și N.Polizu. Advocații, care au contestat dnei Negruzzi dreptul de a fi advocat, au fost reprezentați prin dl. advocat C. Xeni. La dezbateri asistă foarte multă lume. (…) Pentru susținerea recursului a luat mai întâi cuvântul d.Ferechide. Dsa spune că nu poate pricepe ce rațiune juridică a făcut Curtea din Iași ca să ordoneze ștergerea dnei Negruzzi din tabloul advocaților din Iași, întrucât nici prin legea specială a advocaților și nici prin Constituție nu se prevede că o femeie n-are dreptul de a fi advocat, când posedă titlurile cerute de lege. Răpind unei femei dreptul de a exercita o profesiune liberă, spune d. Ferechide, ar însemna a-i crea o incapacitate neprevăzută nicăieri în lege.
În articolul 1 din legea advocaților se spune numai că profesiunea de advocat nu poate fi profesată decât de români, dar nu prevede că femeile românce n-au acest drept. Unde legiuitorul a vrut să îngrădească capacitatea unei femei, a făcut-o în mod expres. (…). D. Polizu spune că acordarea dreptului unei femei de a exercita profesiunea liberă de advocat nu constituie nici un pericol social. Probă că în statele unde femeile au dreptul de a fi advocat, ele se achită de obligațiunile ce și le-au luat față de clienții lor. Arată că acordându-se femeilor dreptul de a fi advocat se face un pas înainte și la noi în țară pentru emanciparea femeii. (…) . Combaterea recursului – D.Xeni arată că atât textul formal al legii, cât și tradiția baroului nu permit femeii să facă azi parte din barou. (…). Nu contestă cultura și inteligența femeilor, dar crede că intrarea în barou ar micșora prerogativele tradiționale ale baroului, pe care generația de azi e datoare să le transmită celei de azi mărite, iar nu micșorate (…)”.
Și era abia începutul acelei lupte, care avea să-i aducă, după război, în sfârșit, intrarea în barou. A profesat ca avocat în Baroul Covurlui – Galați și, din 1919, în Baroul București.
O feministă convinsă
Modestă, dar plină de încredere în forțele proprii, Ella Negruzzi a devenit o apărătoare consecventă a celor oropsiți de soartă. S-a remarcat în perioada interbelică ca o militantă pentru drepturile femeilor, punând bazele, împreună cu alte două intelectuale, Maria Baiulescu și Elena Meissner, Asociației “Emanciparea femeii”, al cărei președinte a fost. Asociația a urmărit emanciparea civilă și politică a femeii prin prisma dezvoltării acesteia în toate domeniile și ocuparea de funcții în raport cu pregătirea și capacitatea fiecăreia. Și-a concentrate atenția asupra femeilor de la sate, inițiind cercuri culturale și fondând cămine culturale unde a arătat sătencelor cum să-și organizeze gospodăria șI cum să-și educe copiii.
După instaurarea fascismului în Germania, Ella Negruzzi s-a manifestat ca o luptătoare împotriva războiului, făcând parte din organizația “Grupul avocaților democrați”, înființată în 1935. De asemenea, a înființat organizația “Frontul feminin” (1936), organizând numeroase întruniri și conferințe menite să contribuie la antrenarea femeilor în acțiunile pentru apărarea drepturilor lor economice, politice, sociale și culturale.
A desfășurat o activitate susținută și în publicistica vremii. Mai mult, după ce Constituția din 1923 conferea femeilor din România dreptul de vot și de a fi alese, Ella Negruzzi s-a înscris în Partidul Național Țărănesc și, în 1929, a fost aleasă consilier local în București, alături de alte feministe precum Alexandrina Cantacuzino și Calypso Botez.
Ella Negruzzi a militat toată viața pentru emanciparea femeii, pentru promovarea culturii, împotriva războiului. Jurist de seamă și luptătoare pentru emanciparea femeii în România, Ella Negruzzi s-a stins din viață la București, pe 19 decembrie 1948.
Articol apărut în revista Lady Layer, aprilie 2014
