Acordul pentru încetarea Tratatelor de Investiție Bilaterală între statele membre UE

Articol de Alina Cobuz, Managing Partner, Cobuz și Asociații

Pe data de 5 mai 2020, 23 de state membre ale Uniunii Europene au semnat un Acord pentru încetarea efectelor tratatelor de investiții bilaterale intra-UE (BIT).

Printre aceste state se numără și România, semnatară a sute de tratate bilaterale și multilaterale aflate actualmente în vigoare. Dintre acestea, 16 BIT-uri sunt vizate de acest Acord (Anexa A a Acordului).

Acordul pune în aplicare hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din martie 2018 (cazul Achmea), unde Curtea a constatat incompatibilitatea dintre Tratatele Uniunii Europene și clauzele de arbitraj între investitor și statul în care s-a făcut investiția din BIT-uri.

Acordul scoate din vigoare toate clauzele din BIT-urile enumerate în anexe care fac referire la rezolvarea disputelor prin procedura arbitrajului.

BIT-urile semnate de România prevăzute de Anexa A a Acordului

• Acord între Guvernul României și Guvernul Republicii Cipru privind promovarea și protejarea reciprocă a Investiţiilor
• Acord între Guvernul României și Guvernul Republicii Cehe pentru Promovarea și Protejarea Reciprocă a Investiţiilor
• Acord între Guvernul României și Guvernul Republicii Portugheze privind Promovarea și Protejarea Reciprocă a Investiţiilor
• Acord între Guvernul României și Guvernul Republicii Lituania privind Promovarea și Protejarea Reciprocă a Investiţiilor.
• Acord Privind Promovarea și Protejarea Reciprocă a Investiţiilor între Guvernul României și Guvernul Regatului Ţărilor De Jos
• Acord între Guvernul României și Guvernul Republicii Bulgaria privind Promovarea și Protejarea Reciprocă a Investiţiilor
• Acord între Guvernul României și Guvernul Republicii Croaţia privind Promovarea și Protejarea Reciprocă a Investiţiilor
• Acord între România și Spania privind Promovarea și Protejarea Reciprocă a Investiţiilor
• Acord între România și Republica Slovacă pentru Promovarea Reciprocă a Investiţiilor
• Acord între România și Republica Ungară pentru Promovarea și Protejarea Reciproca a Investiţiilor
• Acord între Guvernul Romaniei și Guvernul Republicii Franceze privind Promovarea și Protejarea Reciproca a Investitiilor
• Acord între Guvernul României și Guvernul Republicii Slovenia Privind Promovarea și Protejarea Reciprocă a Investiţiilor
• Acord între Guvernul României Şi Guvernul Republicii Elene Privind Promovarea Şi Protejarea Reciprocă A Investiţiilor
• Acord Între Guvernul României și Guvernul RF Germania Privind Promovarea și Protejarea Reciprocă a Investiţiilor De Capital
• Acord între Guvernul României, pe de o parte, și Uniunea Economică Belgo-Luxemburgheză, pe de altă parte, Privind Promovarea și Protejarea Reciprocă A Investiţiilor
• Acord între Guvernul României și Guvernul Republicii Letonia Privind Promovarea și Protejarea Reciproca a Investitiilor

Cauza  C‑284/16 – Republica Slovacă împotriva Achmea BV

Cererea a fost formulată în cadrul unui litigiu între Republica Slovacă, pe de o parte, și Achmea BV, pe de altă parte, în legătură cu hotărârea arbitrală din 7 decembrie 2012, conform Acordului privind promovarea și protecția reciprocă a investițiilor între Regatul Țărilor de Jos și Republica Federală Cehă și Slovacă (denumit în continuare BIT).

În cadrul procedurii arbitrale, Republica Slovacă a invocat excepția de necompetență a tribunalului arbitral,  susținând că, în urma aderării sale la UE, prevederile art. 8 alin. (2) BIT prin care se impunea rezolvarea disputei printr-un tribunal arbitral este incompatibilă cu dreptul UE.

Principalele argumente ale Curții au fost faptul că:

– tribunalul arbitral, așa cum este prevăzut de art. 8 BIT, este chemat să interpreteze și chiar să aplice dreptul UE;

– tribunalul arbitral nu constituie un element al sistemului jurisdicțional stabilit în Țările de Jos și în Slovacia;

– hotărârea dată de tribunal este definitivă; controlul jurisdicțional al validității hotărârii arbitrale a fost realizat doar pentru că, în cauză, tribunalul arbitral și-a ales ca sediu Frankfurt am Main, ceea ce a făcut ca dreptul german să fie aplicabil.

Curtea a considerat că statele membre acestui BIT au instituit un mecanism de soluționare a litigiilor care să excludă soluționarea acestor litigii într-un mod care să garanteze deplina eficacitate a dreptului UE.

Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, un acord internațional nu poate să aducă atingere ordinii competențelor stabilite prin tratate și, prin urmare, autonomiei sistemului juridic al Uniunii, a căror respectare o asigură Curtea. Acest principiu este înscris în special în cuprinsul articolului 344 TFUE, potrivit căruia statele membre se angajează să nu supună un diferend cu privire la interpretarea sau la aplicarea tratatelor unui alt mod de soluționare decât cele prevăzute de acestea.

Articolele 267 și 344 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun unei dispoziții cuprinse într‑un acord internațional încheiat între statele membre, precum articolul 8 din Acordul privind promovarea și protecția reciprocă a investițiilor între Regatul Țărilor de Jos și Republica Federală Cehă și Slovacă, potrivit căruia un investitor din unul dintre aceste state membre, în cazul unui litigiu referitor la investiții în celălalt stat membru, poate introduce o procedură împotriva acestui din urmă stat membru în fața unui tribunal arbitral, a cărui competență acest stat membru s‑a obligat să o accepte.

Cobuz și Asociații

Str. Mărgăritarelor 14, Sector 2, București

Telefon:          +4 021 210 42 64

Fax:                +4 021 210 42 69

Email:            office@cobuz.ro