Search
Marti 14 Iulie 2020
  • :
  • :

Piața Muncii: Provocările recalificării Contractului încheiat în baza Legii nr. 8/1996 – privind dreptul de autor, în Contract Individual de Muncă

Articol de Ioana Bădrăgan, Avocat Partener, Bădrăgan și Asociații

Derularea procesului complex de implementare a unei economii de piață a impus desprinderea contractului individual de muncă din rândul contractelor civile. Prin intervenția statului pentru protejarea salariatului s-a valorificat forța de muncă.

Cu toate acestea, într-un context economic în care agenții economici caută soluții legale pentru a plăti serviciile prestate de persoane fizice, fără însă a suporta și taxele fiscale impuse salariaților, se poate ajunge la determinarea și/sau impunerea salariaților de a activa în afara raporturilor juridice de muncă, prin încheierea unor contracte civile (ex. Contractul încheiat în baza Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor). Astfel, o muncă dependentă se transformă într-o muncă independentă.

O activitate independentă, desfășurată în raport cu un agent economic – inițial, în baza unui contract civil – poate fi reconsiderată dependentă, dacă întrunește anumite criterii.

Activitatea desfășurată în baza unui contract civil este legală și fără risc atâta vreme cât munca nu poate fi reconsiderată, de organul fiscal/inspectorii ITM sau de către instanța de judecată, ca activitate depdendentă.

Potrivit dispozițiilor Codului Fiscal (art.7 pct.1) ”activitatea dependentă – orice activitate desfășurată de o persoană fizică într-o relație de angajare generatoare de venituri” și art. 269 alin.4) din Codul Fiscal ”Nu acționează de o manieră independentă angajații sau oricare alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice care crează un raport angajator/angajat în ceea ce privește condițiile de muncă, remunerarea sau alte obligații ale angajatorului.”

Art.7 pct. 3) din Codul Fiscal dispune ”activitate independentă – orice activitate desfășurată de către o persoană fizică în scopul obținerii de venituri, care îndeplinește cel puțin 4 dintre următoarele criterii:…”

Astfel, pentru a se aprecia că o activitate este independentă se impun minimum 4 criterii de  independență:

  • Libertatea de a alege locul și modul de desfășurare a muncii, precum și a programului de lucru;
  • Libertatea de a desfășura activitatea pentru mai mulți clienți;
  • Asumarea de către persoana fizică prestatoare a muncii, a riscurilor inerente activității (muncii);
  • Realizarea muncii (activității) prin utilizarea patrimoniului persoanei care o desfășoară;
  • Libertatea de a desfășura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terțe persoane (fără a fi angajate);
  • Realizarea muncii de către persoana fizică prin utilizarea capacitații intelectuale și/sau a prestației fizice a acesteia, în funcție de specificul activității;
  • Persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare și supraveghere a profesiei desfășurate.

Potrivit răspunsurilor ANAF, oferite în cadrul sesiunilor interactive organizate pe pagina sa de FaceBook: ”În situația în care activitatea desfășurată nu îndeplinește criteriile mai sus menționate, activitatea desfășurată este activitate dependentă.” Astfel s-a tras un semnal de alarmă agenților economici cu privire la riscul recalificării mai sus menționate.

Pentru a reduce obligațiile de plată impuse în cazul contractelor individuale de muncă sau pentru a deduce taxa pe valoare adăugată, în practică, agenții economici folosesc diverse metode:

  • încheierea în paralel a două contracte, în cadrul aceluiași agent economic, dintre care unul întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 53/2003 – Codul Muncii și celălalt încheiat în baza Legii nr. 8/1996 – privind dreptul de autor. Astfel, se împarte venitul în două (cota cea mai mică pe contractul individual de muncă, iar cota mai mare pe contractul de drepturi de autor);
  • Achiziționarea unor servicii între doi agenți economici din același grup și /sau încheierea unor contracte similare între unul dintre agenții economici și microîntreprinderile angajaților din cealaltă firmă /agent economic. Aplicarea acestei metode poate fi apreciată și sancționată ca o ”remunerare mascată” a angajaților.

Din această perspectivă, conform legislației fiscale, orice activitate poate fi reconsiderată  activitate dependentă, dacă îndeplinește cel puțin unul dintre următoarele criterii:

  • beneficiarul de venit se află într-o relație de subordonare față de plătitorul de venit, prin respectarea condițiile de muncă impuse de acesta. De exemplu: atribuțiile ce îi revin și modul de îndeplinire a acestora, locul desfășurării activității, programul de lucru;
  • beneficiarul de venit folosește, exclusiv, baza materială a plătitorului de venit: spații cu dotări corespunzătoare, echipamente speciale de lucru sau de protecție, unelte de muncă. În acest fel, beneficiarul de venit contribuie cu prestația fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu și cu capitalul propriu;
  • în interesul desfășurării activității, plătitorul de venit suportă cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit. De exemplu: indemnizația de delegare-detașare în țară și în străinătate, precum și alte cheltuieli de această natură;
  • plătitorul de venit suportă indemnizația de concediu de odihnă și indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă pentru beneficiarul de venit.

Astfel de practici sunt impuse cu precădere de către agenții economici ce operează pe piața mass-media, domeniul IT, instituții private de cultură, etc. Regimul fiscal aplicabil contractelor de cesiune a drepturilor de autor este mai relaxat prin comparație cu regimul fiscal aplicabil contractelor individuale de muncă.

Beneficiile agenților economici sunt evidente și fără dubiu. Neplata contribuțiilor aflate în sarcina angajatorului constituie principalul motiv pentru astfel de practici.

Prin urmare, din punctul de vedere al contribuțiilor sociale este mai avantajoasă încheierea unor contracte de cesiune a drepturilor de autor.

În aceste condiții, persoanele fizice prestatoare a unei activități, deși beneficiază de plata prețului contractului, se află în situația existenței unui venit impozabil redus, rezultat exclusiv din Contractul Individual de Muncă. Tot la venitul rezultat din Contractul individual de muncă se realizează și plata către stat a contribuțiilor. Această practică produce însemnate consecințe ulterioare asupra valorii pensiei. În ipoteza încheierii doar a contractului de cesiune de drepturi de autor, persoanei fizice prestatoare a activității îi este interzis dreptul de a beneficia de regimul de protecție reglementat de Codul Muncii. De exemplu: dreptul la egalitate de șanse și tratament; dreptul la demnitate în muncă; dreptul la securitate și sănătate în muncă; dreptul de acces la formare profesională; dreptul la informare și consultare; dreptul la protecție în caz de concediere/reziliere a contractului; alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective aplicabile.

Anterior luării oricărei decizii, agenții economici trebuie să aibă în vedere că atât autoritățile fiscale cât și inspectorii ITM pot recalifica și sancționa încheierea contractelor de cesiune a drepturilor de autor. Sancțiunile pot fi aplicate doar dacă se apreciază că aceste contracte au fost încheiate cu scopul eludării prevederilor legale referitoare la impozitarea veniturilor din salarii.

Am întâlnit nenumărate situații în care, apelând la una dintre metodele de mai sus, societăți cu activitate în domeniul mass-media s-au aflat în situația de a suporta consecințele recalificării contractelor de cesiune de drepturi de autor în contracte individuale de muncă.

Așadar, este recomandat agenților economici și persoanelor fizice prestatoare a muncii să solicite serviciile unor specialiști. Prin valorificarea cunoștințelor teoretice și practice, aceștia vor adapta contractul în funcție de particularitațile fiecăruia.




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *