Guvernul României a adoptat, recent, OUG nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității ANAF (publicată în MO nr. 389 din data de 29 iunie 2013).
Astfel, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbție și preluarea activității Autorității Naționale a Vămilor, și prin preluarea activitatii Garzii Financiare, institutie publică care se desființează.
În cadrul ANAF se înființează Direcția Generală Antifraudă Fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire și de combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscală și vamală.
În cadrul acestei structuri funcționează pe lângă structurile de prevenire și control, Direcția de Combatere a Fraudelor, care acordă suport tehnic de specialitate procurorului în efectuarea urmăririi penale în cauzele având ca obiect infracțiuni economico-financiare.
Numirea personalului antifraudă se va face pe bază de concurs sau examen, ocuparea funcțiilor publice fiind făcută în urma promovării evaluărilor psihologice complexe, organizate prin intermediul unităților specializate acreditate în condițiile legii și a evaluărilor de integritate.
Restructurarea ANAF reprezintă o precondiție pentru implementarea „Proiectului de modernizare a administrației fiscale”, proiect pentru care s-a semnat un acord de împrumut cu Banca Mondială în valoare de 70 de milioane de euro în data de 8 mai 2013.
Analiza punctelor slabe
În cadrul analizei efectuate în cadrul acestui proces de reorganizare au fost identificate următoarele puncte slabe ale agenției, pe linia cărora urmează a se acționa în scopul eliminării disfuncționalitaților, întăririi aparatului fiscal și utilizării resurselor de care dispune la capacitate maximă și în condiții de eficiență :
– nivelul redus al conformării voluntare și de aici, nevoia acut resimțită de acțiune atât pentru combaterea evaziunii fiscale, a oricăror mijloace de evitare a declarării și a plații, cât și pentru îmbunătățirea serviciilor oferite contribuabililor și diminuarea costurilor conformării;
– structura organizatorică actuală, în special cea a aparatului teritorial, care presupune costuri ridicate de administrare, a dus la crearea unui număr mare de organe fiscale, toate județele fiind tratate similar, neținându-se cont de dimensiunea sau importanța fiecăruia sub aspectul ponderii economice, a numărului de contribuabili, etc. .
– toate structurile includ funcții de directori executivi adjuncți, șefi de administrații, șefi de administrații adjuncți etc.
– la nivel național, aproximativ 49% din resursele umane ale ANAF se află in birourile judetene, iar 43% in birourile operaționale. Activitatea desfașurată la nivelul structurii județene este un amestec de activități funcționale (asistență, monitorizare, coordonare, funcții suport, etc.) și activități operaționale (ex: inspecție fiscală). Acest tip de organizare tinde să crească numărul de structuri și de funcții de conducere.
– distribuția ineficientă a personalului între diferitele activități ale administrației fiscale, precum și între diferite unități de la nivel teritorial, nerespectându-se, de la un județ la altul, aceeași proporție între numărul de personal alocat și numărul de contribuabili administrați sau veniturile realizate.
Regionalizarea structurii ANAF
Competența teritorială a viitoarelor direcții generale regionale ale finanțelor publice respectă zonele de dezvoltare asa cum vor fi acestea stabilite prin hotarare de Guvern. Totodata, numarul functiilor de conducere se va reduce considerabil până la o treime. Regionalizarea păstrează structura de organizare pe 3 paliere (sediu central/nivel regional/nivel local în loc de sediul central/nivel județean/nivel local), permițând însă un management mai bun, dar și economii importante în procesul de administrare fiscală.
Direcția Generală Antifraudă Fiscală va fi o structură națională puternică, Structura antifraudă va prelua și atribuții de cercetare penală. Această măsură este justificată de necesitatea coordonării de la un singur punct a întregii activități, pentru concentrarea informațiilor și utilizarea eficientă a acestora, prin reducerea barierelor administrative, și implicit, obținerea unor rezultate imediate. S-a avut în vedere exemplele la nivelul țărilor europene dezvoltate, în care o astfel de structură care combină cercetarea penală cu administrarea/cercetarea fiscală obține rezultate notabile în combaterea fenomenului de evaziune fiscală.
Împreună cu actul de sesizare se trimit organelor de urmărire penală: procesul-verbal sau actul de control încheiat potrivit alin. 3, documentele ridicate în condițiile art. 6 alin. 2 lit. d) și explicațiile scrise solicitate în condițiile art. 6 alin. 2 lit. f), precum și alte inscrisuri care au valoare probatorie de înscrisuri în procesul penal.
Se va asigura autonomia Direcției Generale a Vămilor, în cadrul ANAF, în exercitarea funcțiilor specifice vămii: securizarea frontierei externe a Uniunii Europene, efectuarea operațiunilor de vămuire, combaterea traficului de droguri și a traficului de mărfuri contrafăcute, etc.
De asemenea, prin reducerea cu până la 30% a funcțiilor de conducere se va accelera procesul decizional și se vor realiza economii în vederea încadrării în fondurile bugetare alocate pentru cheltuielile de personal.
În ceea ce privește politica de resurse umane, așa cum au constatat și experții internaționali, numărul total al personalului ANAF raportat la numărul de contribuabili administrați se încadrează în media administrațiilor fiscale din alte state europene. Totuși, s-a constatat necesitatea redistribuirii personalului atât între structurile județene (care au un număr prea mare sau prea mic de personal în funcție de numărul de contribuabili administrați) cât și între funcțiile administrației (migrarea personalului dinspre procesele masive cu valoare adăugată redusă către funcțiile mai complexe precum inspecția fiscală, asistența contribuabililor și tehnologia informației unde a fost identificat un deficit real de personal).
