Search
Luni 19 August 2019
  • :
  • :

Aspecte ale dreptului de proprietate în mediul concurenţial

Articol de George – Mihai Popa, Director Juridic, E.ON România

 

  1. Concurenţa şi piaţa

Concurenţa – trăsătură esenţială a pieţei. Potrivit Comisiei Europene politicile de concurență se raportează la aplicarea unor reguli specifice în sensul asigurării unui tratament corect în piaţă între întreprinderile, companiile care interacţionează reciproc. Prin intermediul acestui mecanism se încurajează efortul spre progres și eficiență, oferindu-se astfel posibilitatea consumatorului de a avea o arie mai largă şi mult mai diversă de alegere a bunurilor şi serviciilor din piaţă. Scopul acestor principii fiind şi acela de a se contribui în final la reducerea prețurilor și îmbunătățirea calității produselor.

Importanţa criteriilor ce caracterizează politicile de concurenţă la nivelul Uniunii Europene este relevată în documentele Comisiei Europene şi expusă ca atare pe websiteul oficial dedicat zonei referitoare la Concurenţă în contextul intereselor consumatorilor.[1] Astfel, criteriile enunţate pentru a susţine importanţa domeniului concurenţei sunt concentrate în zona protejării consumatorilor împotriva acţiunilor potenţial neconforme cu regulile pieţei şi ale cadrului legal aplicabil. În acest sens potenţialul dezechilibru între proprietatea privată a consumatorului (e.g. suma de bani ce va fi plătită în plus ca urmare a distorsionării concurenţei în piaţă) şi cea a întreprinderii (e.g. suma de bani încasată cu ocazia nerespectării regulilor) care oferă produsul pe piaţa în cauză ar putea fi reglat prin următoarele criterii propuse la nivelul Comisiei Europene:

Prețuri scăzute pentru toți: cel mai simplu mod pentru o companie de a câștiga o cotă de piață ridicată este de a oferi un preț mai bun. Într-o piață competitivă, prețurile sunt ponderate. Nu numai că acest lucru este bun pentru consumatori – atunci când mai mulți oameni își pot permite să cumpere produse – dar în acelaşi timp se încurajează întreprinderile să producă și să stimuleze economia în general.

Calitate mai bună: Concurența încurajează, de asemenea, întreprinderile să ridice calitatea bunurilor și serviciilor pe care le vând, să atragă mai mulți clienți și să-și extindă cota de piață. Calitatea se poate reprezenta în moduri diferite: produse care durează mai mult sau care sunt mai performante, oferirea de condiţii mai bune post-vânzare sau asistență tehnică şi servicii adaptate consumatorului.

Mai multe opțiuni: Într-o piață competitivă întreprinderile vor încerca să producă şi să ofere produsele lor diferite de cele ale competitorilor. Aceasta are drept rezultat o arie de alegere mai extinsă – astfel încât consumatorii pot alege produsul care oferă un raport corect între calitate şi preț.

Inovație: pentru o ofertă atractivă și pentru producerea de bunuri de calitate înaltă, companiile trebuie să fie inovatoare în conceptele lor de produs, design, tehnici de producție, servicii etc.

Concurenți mai buni pe piețele globale: concurența în cadrul UE ajută companiile europene să devină mai puternice și în afara UE – fiind astfel capabile să concureze cu celelalte întreprinderi la nivel mondial.

Toate aceste criterii menţionate aterior în conexiune cu elementele definitorii ale pieţei, precum cererea, oferta şi preţul oferă premisele necesare evaluării mecanismelor adecvate unei pieţe echilibrate, libere. Totuşi acest aspect este dificil de realizat în contextul în care în ultimii ani pieţele au pătruns într-o zonă de puternică transformare şi diversificare.

Principalele motive care stau la baza diversificării pieţelor sunt reprezentate de accelerarea diviziunii muncii, diversificarea bunurilor şi serviciilor, la nivel microeconomic există tendinţa de a aloca fiecărui bun sau serviciu analizat individual, câte o piaţă aferentă. Această diversitate a pieţelor este analizată şi sub aspectul tipului şi modului de efectuare a tranzacţiilor, de dobândire a proprietăţii, respectiv de la târgurile clasice până la operaţiunile de pe piaţa de capital sau cele realizate pe Internet. Un fenomen logic ce decurge din aceste transformări din cadrul pieţelor este reprezentat de modul interdisciplinar în considerarea noilor pieţe, ca urmare a interdependenţelor diferitelor tipuri de pieţe ce conduc la situaţii unde una sau mai multe pieţe generează efecte în cadrul altor pieţe similare sau chiar diferite.[2]

 

  1. Perspectiva dreptului de proprietate privată şi concurenţa

În contextul în care mediul economic este cel specific manifestării regulilor de concurenţă, iar realizarea profitului reprezintă obiectivul principal al întreprinderilor, dreptul de proprietate privată reprezintă un element constant în cadrul acestor interacţiuni. Astfel unul dintre drepturile reale ce interacţionează cu regulile de concurenţă este dreptul de proprietate intelectuală.

Potrivit unui studiu[3] realizat de Institutul Max Planck pentru Inovaţie şi Concurenţă drepturile de proprietate intelectuală, precum și dreptul concurenței sunt instrumente de reglementare a căror funcție este de a influența comportamentul participanților pe piață. Aceste reglementări interacționează cu o serie de alte domenii juridice care urmăresc scopuri diferite, cum ar fi dreptul civil (în special dreptul contractual), dreptul fiscal, dreptul social sau dreptul mediului. În principiu, participanții la piață înșiși sunt în cea mai bună poziție pentru a evalua condițiile în continuă schimbare și pentru a-și adapta în mod dinamic comportamentul. Cu toate acestea, piețele nu funcționează pur și simplu, fără eforturi suplimentare. În special atunci când lipsesc beneficiile individuale, pot fi necesare mecanisme suplimentare negative sau pozitive de stimulare pentru a induce anumite modele de comportament. Astfel conform studiului menţionat anterior dreptul concurenței interzice comportamentele anticoncurenţiale cum ar fi abuzul de poziție dominantă pe piață sau înţelegerile neconcurenţiale întrucât, într-un sens pozitiv, drepturile de proprietate ar trebui să conducă la stimularea comportamentului de ordin economic și în special să stimuleze investițiile. Funcţionarea pieţelor în practică depinde de mai mulţi factori. Stimulentele complet diferite pot proveni de la tipul de presiune concurențială care predomină în cadrul anumitor piețe. Natura stimulentelor joacă un rol decisiv în sensul de a stabili dacă și cum anumite înţelegeri influențează piețele individuale. Prin urmare, este esențial să se înţeleagă acele mecanisme coordonatoare la care reacționează participanții de pe o anumită piață. Sistemele juridice care sunt destinate să influențeze modelele comportamentale nu își pot îndeplini funcția decât dacă sunt cunoscute mecanismele specifice ale pieței. Dacă normele juridice – de exemplu drepturile de proprietate – se bazează pe o înțelegere eronată a tiparelor comportamentale ale anumitor actori din piaţă, aceste norme riscă să declanșeze efecte ce pot crea disfuncționalităţi ale pieţei în sine.[4]

Având în vedere obiectivul orientării comportamentului participanților în piață în anumite direcții, dreptul concurenței și proprietatea intelectuală îndeplinesc funcții complementare, deși cu mecanisme de reglementare diferite. Acest lucru are un impact deosebit asupra modelelor comportamentale care se află la interfața dintre ambele domenii de drept. În special, exclusivitatea (garantată de drepturi de proprietate sau de facto) poate acorda unei persoane sau mai multor participanți pe piață o independență care, în cele din urmă, amenință interesele altor participanți pe această piață sau ale publicului larg. În consecință, configurația proprietății intelectuale, precum și dreptul concurenței – incluzând mecanismele de aplicare a legii – necesită o înțelegere aprofundată a relațiilor cauzale în contextul pieței respective.[5]

Studiul prezentat confirmă rolul interdisciplinar al dreptului concurenţei precum şi importanţa dreptului de proprietate privată care este un real catalizator în crearea comportamentelor în piaţă.

  1. Cooperarea ca element esential în cultura dreptului concurenţei

În concluzie activitatea întreprinderii într-un domeniu complex cu un grad de interpretabilitate ridicat şi cu interferenţe din domenii diferite precum este domeniul concurenţei atât la nivel international, european cât şi la nivel national presupune în paralel cu existenţa unui cadru de reglementare foarte clar şi stabilirea şi dezvoltarea unor programe de cooperare între mediul de afaceri şi instituţiile abilitate pentru aplicarea regulilor de concurenţă.

În acest sens este recomandabilă încurajarea cooperării în plan preventiv în ideea înţelegerii şi clarificării aşteptărilor autorităţii de concurenţă ce se pot materializa prin diferite programe tip workshop, elaborarea de ghiduri tematice, consultări cu mediul de afaceri etc. Prin aceste mecanisme se poate discuta despre o simetrie a informaţiilor necesare contextului concurenţial ce ar asigura un echilibru între autoritate şi întreprinderi.

 

[1] http://ec.europa.eu/competition/consumers/why_en.html

[2] A se consulta lucrarea Prof. univ. dr. Coralia Angelescu şi colectiv, Economie, Ed. Economică, 2000, pag. 125

[3] https://www.ip.mpg.de/en/research/intellectual-property-and-competition-law/field-of-research/ii-configuration-of-intellectual-property-and-competition-law.html#rs36

[4] https://www.ip.mpg.de/en/research/intellectual-property-and-competition-law/field-of-research/ii-configuration-of-intellectual-property-and-competition-law.html#rs36

[5] https://www.ip.mpg.de/en/research/intellectual-property-and-competition-law/field-of-research/ii-configuration-of-intellectual-property-and-competition-law.html#rs36

Despre George – Mihai POPA

În prezent dl. George – Mihai Popa deține funcția de Director Juridic în domeniul corporativ. Coordonează activitățile de consultanță juridică și este implicat în practicile de conformitate – risk management în cadrul companiei în care activează, fiind implicat în proiecte majore la nivel de top management în domeniile drept corporativ, drept civil, dreptul concurenței, guvernanță corporativă și politici de conformitate. De asemenea, dl. Mihai G. Popa este implicat în activitatea de coordonare a unor proiecte strategice la nivel regional.

George-Mihai Popa participă în calitate de speaker la numeroase conferințe naționale și internaționale în diverse domenii precum afaceri internaționale, anticorupție, probleme de dreptul concurenței și de conformitate. A fost invitat în calitate de speaker la mai multe conferințe: European Lawyers Meeting 2014 la Sankt Petersburg, Pharma Law Convention 2014 la București și 2015 la Budapesta, European Law Conference in Bayer 2015 la Oxford, Romanian Ethics and Compliance Forum 2016 și European Ethics and Compliance Forum 2017 la București și FCPA and Anticorruption for Life Sciences Industry în aprilie 2016 și iunie 2017 la New York.

Dl. George – Mihai Popa este licențiat al Facultății de Drept din cadrul Universității din București și licențiat al Facultății de Relații Economice Internaționale din cadrul Academiei de Studii Economice din București. De asemenea a absolvit programul de studii postuniversitare de Drept Internațional din cadrul Universității din București și este absolvent al programului de Master Drept Internațional și European al Afacerilor al Universității Paris 1 – Pantheon – Sorbonne și Universității din București organizat de Colegiul Juridic, de asemenea a absolvit un curs de specializare în Managementul Inovaţiei la Universitatea Oxford – Department for Continuing Education.

Dl. George – Mihai Popa a urmat numeroase traininguri și specializări la nivel internațional în domeniile dreptului corporativ și de conformitate, în special pe ariile de risc specifice zonelor de dreptul concurenței, anticorupție, protecția datelor cu caracter personal și etica în afaceri.




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *