Search
Vineri 6 Decembrie 2019
  • :
  • :

Dreptul familiei are SUFLETUL lui

Interviu cu Nora Drulea, Avocat Partener, Cabinet Avocat Nora Cosmina Drulea

Cum este organizat Cabinetul dumneavoastră de avocatură? De ce ați ales să vă specializați în Dreptul Familiei?

Dreptul familiei este ramura sensibilă a întregului drept. Motto-ul site-ului meu este cel care definește foarte bine acest drept, respectiv: Dreptul familiei este mai mult despre familie decât despre drept. “Delicatețea” acestei ramuri impune o atenție deosebită asupra fiecărui caz în parte.

Alegerea acestei ramuri a venit la sfatul unui profesor din facultate, care mi-a intuit foarte bine și din timp atuul ce îl aveam în mânecă: inteligența emoțională. Prin urmare, cunoștințele juridice dublate de cunoștințele emoționale s-au completat reciproc atât de bine încât, după cei doi ani de stagiatură am simțit că acesta este drumul meu.

Mi-am dorit să nu fiu ca ceilalți colegi avocați care făceau toate ramurile de drept împreună unite sub egida dreptului civil. Mi-am dorit să fiu avocat de nișă, avocat specializat în divorțuri plecând de la ceea ce vedem în sala de judecată. Am văzut și am auzit modalitatea de tratare a cauzelor de dreptul familiei care nu mi-a plăcut. Accentul care se punea pe viața de familie a celor care să despărțeau era unul foarte mic. Vedeam în sala de judecată o judecată superifcială.

Mi-am creat un site avocat-divort.com căruia i-am dat suflet și viață chiar din momentul în care îl cream. Scriam și gândeam că orice persoană care are probleme de familie (și nu dorește să apeleze la prieteni avocați apropiați lor), va căuta pe internet avocatul potrivit lui. Gândul ce i l-am pus site-ului a fost acesta: pot fi al zecelea avocat căutat în motoarele google, însă când va citi cineva site-ul meu se va opri la mine.

Sunteți și psiholog. Cât de importantă este această calitate în gestionarea cu succes a dosarelor de divorț?

Latura psihologică înseamnă inteligență emoțională. Dreptul familiei are SUFLETUL lui, are sensibilitatea lui. O familie care divorțează suferă foarte mult din cauza orgoliilor, a nerespectării principiilor de viață ale fiecărui partener.

Psihologia pe care o cunosc eu mă ajută să preiau încărcătura clientului în timpul consultanței, (dar și pe parcursul derulării procesului) fără să mă încarc eu cu ea, dar să știu unde să o încadrez. Fiecare problemă are cutiuța ei. Eu ca avocat o folosesc în avantajul clientului meu atunci când situația o cere, iar clientul este eliberat de ea, fapt ce îl ajută să privească mai detașat divorțul.

Oamenii se căsătoresc din considerente sociale și financiare și divorțează din cauza lipsei inteligenței emoționale. Dar, printr-o înțelegere empatică, îmi dau seama că atunci când cineva lăcrimează înseamnă că este trist, în ciuda a ceea ce spune. De fapt, noi toți avem două minți, una care gândește și una care simte. Un act al minții emoționale și un act al minții raționale.

Deoarece emoțiile procesului de divorț îl controlează pe client, acesta expunându-se atât unui judecător cât și unor alți oameni, străini de procesul lui dar totuși prezenți în sală, calitatea unui avocat de dreptul familiei este aceea de a fi el stăpân pe sine, pentru a-i oferi și clientului său confortul rațional că este bine apărat.

Psiholigia și dreptul se completează reciproc, având la îndemână instrumentele necesare pentru a face profilul psihologic al fiecărui participant la proces. Astfel, din momentul în care intru în sala de ședință simt pulsul sălii care este dictat exclusiv de atitudinea judecătorului. Stau zece minute și ascult cauza care se desfășoară în acel moment, citesc mimica judecătorului și în același timp simt care va fi traiectoria acelui dosar; calmă sau agresivă, superficială sau implicată. Apoi, caut partea adversă, care tot prin atitudine îmi va spune (în mod tacit) dacă vom avea parte de un process cu scandal sau de unul civilizat. Avocații și clienții cel mai adesea, seamănă între ei. Empatizarea unuia cu altul are loc de le momentul când se aud sau se văd prima dată. “Jocul artistic” al avocaților în fața judecătorului înclină balanța procesului. Chiar dacă rolul judecătorului este acela de a fi imparțial, numai o parte câștigă. Arta avocaturii este convingerea de a-l face pe judecător să ia în considerare varianta mea, nu a părții adverse. Judecătorul nu poate să dea părților ceva ce nu au cerut; fie e ca o parte, fie e ca alta.

Prin urmare, toți cei implicați într-un proces de dreptul familiei au nevoie de un dram de psihologie. Copiii nu intră niciodată în sala de ședințe, ei nu sunt martori la scandalul juridic al părinților lor, lupta este exclusivă între adulți, cu efecte asupra copiilor lor.

Cum vedeți evoluția acestui sector, ținând cont de numărul tot mai mare de divorțuri și de experiențele prin care au trecut statele din vestul Uniunii Europene?

Numărul mare de divorțuri nu este o consecință a schimbării codului civil. Din 2011, noi ca stat, am împrumut codul civil privind cartea dreptului familiei, lucru care nu a fost în avantajul cetățenilor români. Și statele din vestul Uniunii Europene întâmpină probleme privind “comun custody” versus “full custody”.

Divorțurile sunt în creștere datorită schimbării societății, femeile prind putere socială și nu mai sunt dependente financiar de un bărbat. Acum 30-40 ani, o femeie înfrunta orice violență fizică sau verbală în căsnicia sa, fără a avea curajul să spună vreun cuvânt soțului său, sau să se destănuie apropiaților.

În prezent, emanciparea femeilor și preluarea unor poziții socio-profesionale de lider le-au condus pe acestea să își câștige dreptul la cuvânt în fața bărbatului.

Evoluția acestui sector, ca rată de divorțuri va merge în creștere. În privința custodiei comune, care în codul civil român a fost tradusă cu denumirea de exercitarea autorității părintești (în comun sau de un singur părinte) va merge în bine pentru interesul copiilor, atâta timp cât judecătorii specializați în dreptul familiei înțeleg ce se întâmplă în fiecare cauză de divorț, înțeleg suferințele și frustrările soților și ale copiilor. Un judecător poate salva o familie mai mult decât un avocat dacă ascultă, cercetează, înțelege și soluționează o cauză folosindu-se și de inteligența emoțională, nu doar de cea rațională.

Prin ce se deosebește un divorț încheiat prin decizia unui judecător față de un divorț încheiat de un notar?

Notarul este pașnic, judecătorul este conflictual. Părțile care se prezintă la notar sunt adesea părțile cele mai pașnice. Finalul unei căsnicii de 7 ani, 13 ani, 25 sau chiar 30 ani în doar 30 zile pentru majoritatea părților este ideal.

Există și excepții, când doar una dintre părți dorește divorțul și, sub diferite amenințări, și cealaltă parte se vede nevoită să semneze acordul care este doar unul formal. În aceste tipuri de divorț, cu sentimente mixte (unul dorește iar celălalt nu), așa zisul acord este practic smuls sub amenințări de violență psihică sau fizică.

Pe notar nu-l interesează absolut deloc opinia sau sentimentele soților. Practic, notarul nu decide cine a câștigat sau cine a pierdut, pentru că nici una dintre părți nu a câștigat și nici nu a pierdut. Divorțul la notar (fără copiii) se materializează printr-un act care se numește CERTIFICAT DE DIVORȚ, document care anulează CERTIFICATUL DE CĂSĂTORIE. Atfel spus, este o acțiune administrativă.

Divorțul cu copiii la notar nu stinge conflictul dintre cei doi părinți cu privire la binele copilului lor.

Judecătorul este cel care rezolvă conflictul dintre părți, acesta ascultând martori, ascultând sau vizionând înregistrări video și audio (care de cele mai multe ori expun comportamentul unui părinte în relația sa direct cu copilul) ascultând părerea și dorințele minorilor implicați în procesul de divorț.

Cum apreciați concurența din acest segment al avocaturii?

Concurența acestui domeniu nu este una foarte puternică, deoarece mulți avocați tratează dreptul familiei ca o ramură a dreptului civil. În loc să-l particulariezeze îl generalizează, motiv pentru care aud deseori în sală pledoarii superficiale, insuficiente pentru a câștiga ceea ce o mamă sau un tată își dorește în raport de copilul lui.

Experiența mea de 9 ani doar în dreptul familiei m-a ajutat să înving în procese avocați cu 20 ani experiență.

Am început acest domeniu cu un simplu site, fără să-mi fie frică de numărul mare de avocați ce erau deja pe piață și aveau clienți.

Am respectat această ramură, am dus-o la nivel de nișă, și cele mai importante replici pe care le folosesc în pledoariile mele sunt chiar cele spuse de judecători. Am învățat să-mi apăr clienții cu cuvinte luate chiar de pe buzele judecătorului.




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *