Interviu cu Simona Miloș, Președintele Institutului Național pentru Pregătirea Practicienilor în Insolvență (INPPI)
Institutul Național pentru Pregătirea Practicienilor în Insolvență (INPPI) a luat ființă în decembrie 2012. Care sunt principalele realizări ale INPPI în această perioadă?
Personal, cred că Institutul a reușit în primul rând să fie vizibil, și acest lucru nu e puțin, într-o lume în care competiția este acerbă; a reușit să devină o voce care să fie ascultată – aducând laolaltă profesioniști care să îl legitimeze și cel mai important, a arătat că valorile promovate sunt cele în care UNPIR se regăsește: o castă care se dorește a fi unită, în ciuda tuturor obstacolelor, o castă de profesioniști care își caută legitimarea într-o societate dominată de conflicte – totul prin promovarea ideii de excelență în pregătirea profesională și în dialogul continuu și susținut cu toate instituțiile implicate.
Trăim vremuri complicate în care absolut toate reperele pe care le-am avut până acum, sunt contestate: nu există nicăieri o autoritate absolută în vreun domeniu al cărei mesaj să nu fie pus la îndoială. Asistăm cu toții la schimbarea unor paradigme și înțelegem că a venit momentul ca în permanență să dovedim de ce merităm să fim ascultați: și singurul răspuns pe care îl putem da societății este: valoarea.
Valoarea în pregătirea profesională, valoarea în cultivarea dialogului inter-instituțional, valoarea prin acceptarea ideii că întotdeauna e loc de mai bine și că o societate în continuă schimbare va cauta în permanență cea mai bună versiune a sa.
Pentru primii cinci ani de existență, dacă este mult sau este puțin, fiecare este liber să aprecieze. Dar cu siguranță, este un bun început. Și avem toate premisele să credem că se poate mai mult.
Aveți un grup de formatori de elită. Ce condiții trebuie îndeplinite pentru a fi lector INPPI? Cum decurge procesul de selecție al acestora?
De regulă, lectorii INPPI sunt practicieni in insolvență, cu o bogată experiență în domeniul insolvenței, care au administrat proceduri dintre cele mai complexe, dar sunt bineveniți și doctrinarii – cadre didactice universitare – care doresc să țină astfel de cursuri.
Criteriile tehnice de selecție pentru lectorii INPPI au fost stabilite prin hotărâre a Consiliului de Conducere al institutului și au o bună reputație, nu au fost sancționati disciplinar, au calitatea de cadru didactic universitar și/sau au activitate publicistică în domeniul drept/economic.
În procedura de acreditare a unui lector INPPI, foarte important este proiectul de suport de curs, care este supus aprobării Consiliului Științific al Institutului, format în mare parte din cadre didactice universitare.
INPPI colaborează foarte bine cu filialele județene UNPIR, cu mass-media și cu firmele care organizează evenimente axate pe insolvență și restructurare. Cum apreciați interesul practicienilor în insolvență pentru aceste evenimente, astfel încât să parcurgă minim 20 de ore de pregătire profesională continuă?
Cred că aceste conferințe au devenit evenimente așteptate de către practicienii în insolvență, dacă avem în vedere participarea numeroasă în toate colțurile țării, acolo unde sunt organizate de către filialele locale.
Părerea mea este că nu vin neapărat pentru a-și satisface numărul de ore de pregătire profesională ci din dorința de a mai afla noutăți în materie, care mai sunt tendințele și orientarea jurisprudențială și de ce nu, din dorința de a-și revedea colegii și de a împărtași experiențele comune cu aceștia.
Nu pot să nu remarc căldura și ospitalitatea cu care noi, lectorii, suntem întâmpinați la aceste evenimente de către colegii din teritoriu.
Este oricând o plăcere să îi revad și marele meu regret este acela că nu pot să particip la toate evenimentele din țară la care sunt invitată personal. Ar însemna ca la aproape fiecare sfârșit de săptămână să fiu departe de familia mea.
În ultimii ani organizați tot mai multe seminarii online, venind în sprijinul practicienilor în insolvență. Cum sunt primite aceste conferințe?
Acest gen de cursuri reprezintă o bună alternativă pentru cei care nu au suficient timp să se deplaseze la cursurile și la conferințele regionale și totodată, sunt și mult mai avantajoase din perspectiva costurilor.
Practic, cu niște costuri minime, aceste seminare online beneficiază de aceiași lectori reputați, pot fi urmărite oricând și nu numai în timpul real transmiterii lor, orice practician putând să-și satisfacă cele 20 de ore de pregătire profesională doar în această modalitate.
Revenind la întrebarea anterioară, privind interesul practicienilor de a participa la evenimentele organizate de filialele UNPIR sau de către diverse publicații, faptul că aceștia sunt prezenți într-un număr atât de mare la aceste evenimente dovedește apetența lor pentru participarea la astfel de evenimente, de vreme ce ar avea oricând alternativa cursurilor online.
Aveți programe de pregătire comune cu magistrații și cu avocații. Urmează să demarați colaborări cu experții contabili și cu consultanții fiscali. Cum colaborați cu băncile, societățile de leasing și cu alte entități care sunt afectate de fenomenul insolvenței?
Colaborarea cu instituțiile financiare a fost mai efervescentă în perioadele de modificări legislative ce se prefigurau a fi aduse în materia insolvenței când Asociația Română a Băncilor sau cea a firmelor de leasing și-au adus aportul concret în propunerile transmise către Parlament.
În acele perioade și participarea băncilor la evenimentele INPPI era foarte numeroasă și genera de fiecare dată un dialog interprofesional extrem de interesant, chiar dacă existau diferențe de opinie și de percepție asupra fenomenului insolvenței.
La finalul conferințelor – dacă e să fac o paralelă – asemeni finalului oricărei proceduri de insolvență, toți participanții își trăgeau propriile învățăminte din acea experiență. Sper ca ele să nu fie uitate prea curând și să nu repetăm greșelile trecutului.
Acum însă, în contextul în care instituțiile financiare și-au cesionat portofolii imense de credite neperformante către diverse fonduri de investiții, băncile încep să se concentreze mai cu seamă pe activitatea de business decât pe cea de recuperare creanțe, lucru pe care departamentele de workout îl resimt cel mai bine.
Urmează o perioada de liniște în aceste departamente de recuperare, dar eu cred că este doar o fază temporară și că este bine ca aceste departamente să rămână active. Poate sună anecdotic, dar îmi amintesc că la începutul carierei mele, fiind implicată ca avocat în proiectul falimentului Băncii Internaționale a Religiilor, constatam cu stupoare că o bancă de calibrul acela, nu avea department de recuperări creanțe: pur și simplu nu exista. La vremea aceea, nimeni nu se aștepta la ceea ce avea să se întâmple în sistemul bancar al anilor 2000.
Așa că eu zic să continuăm seria evenimentelor comune dintre practicienii în insolvență și specialiștii din bănci, să ținem pulsul evenimentelor și să fim pregătiți. Just in case!
Cu ce instituții de profil din UE aveți parteneriate/colaborări?
Cred că cea mai semnificativă colaborare este cea cu INSOL Europe, organizația europeană cea mai importantă în domeniul insolvenței.
România are un număr semnificativ de membri în cadrul acestei organizații, dar se bucură și de reprezentativitate în cadrul consiliului de conducere al INSOL EUROPE. Nu stiu câtă lume știe că viitorul președinte al acestei organizații, începând de anul viitor, este un român – Radu Lotrean – lucru de care eu personal sunt foarte mândră și cred că este un motiv de mândrie pentru noi toți.
Este important ca practicienii români să fie în permanență la curent cu propunerile legislative în materie la nivel internațional, să cunoască tendințele în domeniu, dinamica și evoluția pieței.
De curând, mai exact în 29 iunie-01 iulie a.c. am avut un eveniment important organizat de către INSOL Europe în parteneriat cu INPPI, un curs de înalt nivel la care au participat ca experți internaționali profesori de la reputate universități din întreaga lume dar și experți locali reputați.
Cea mai mare satisfacție a mea a fost aceea când la finalul conferinței, un reputat profesor universitar din Madrid mi-a mărturisit că din experiența sa personală ca expert în cadrul programelor Băncii Mondiale din diferite legislații, specialiștii români sunt cel mai bine pregătiți în domeniu și că acest lucru l-a surprins în cel mai plăcut mod în colaborarea avută în cadrul proiectului finanțat de Banca Mondială în România.
Conferințele Naționale INPPI care se desfășoară anual, la București, reușesc să adune cei mai buni specialiști din domeniu. Care vor fi principalele teme ale Conferinței Naționale din acest an?
Temele conferinței vor fi stabilite după consultarea cu specialiștii noștri în teritoriu. Ele sunt un aspect important în reușita conferinței naționale și în general, ele urmăresc să se plieze pe chestiunile care au ridicat dificultăți de intrepretare și aplicare în practică, tocmai pentru un impact bun asupra publicului.
Deși încă nu au fost detaliate temele, vom încerca să păstrăm o analiză importantă pentru aspectele ce au făcut obiectul acelor minute de unificare a practicii judiciare la nivelul Curților de Apel, realizate de către magistrați: pe de o parte pentru că subiectul în sine este de mare impact pentru participanți, dar și din dorința de a asigura cea mai bună pregătire profesională a practicienilor noștri.
Până la urmă, pregătirea profesională se realizează într-o anume formulă, care trebuie să se plieze pe soluțiile jurisprudențiale majoritare, de aceea este o responsabilitate cunoașterea jurisprudenței în materie și transmiterea unui mesaj corect către membri.
Până la urmă, unificarea practicii este importantă și pentru practicienii în insolvență, nu este în regulă să spui că în raza Curții de Apel ”x” interpretarea normei de drept este aceasta, dar în raza Curții de Apel ”y” interpretarea este diferită, pentru că toți trebuie să fim instruiți într-o formulă unitară și coerentă pentru a putea fi la rândul nostru, profesioniști.
Ce strategie de dezvoltare aveți pentru următorii ani?
În primul rând, urmărim să consolidăm relațiile cu celelalte corpuri de pregătire profesională.
La nivelul uniunilor profesionale s-au identificat atât valori comune cât și probleme comune, indiferent de specificul profesiei liberale despre care vorbim: practicieni în insolvență, avocați, notari, executori judecătorești, evaluatori, consilieri fiscali etc.
Nu am să detaliez acum și aici importanța dialogului pentru îmbunătățirea cadrului legislativ în materie, este evident că o insolvență presupune incidența altor ramuri distincte cum ar fi evaluare, fiscalitate, economie, toate aceste profesii trebuind să aibă un aport legislativ important pentru o lege a insolvenței echilibrată și coerentă.
Am să subliniez însă importanța înțelegerii misiunii comune a profesiei liberale, cu o puternică influență la nivel social și economic, prin impactul asupra societății prin aceea că deservim cu toții un serviciu public iar acest lucru ne obligă pe toți, la o anumită conduită și la anumite valori comune.
Nu am să evit să arăt nici problemele pe care le avem la nivel de percepție generală și care ne afectează deopotrivă, pe toți: încerc să mă rezum doar la profesia pe care o reprezint de practician în insolvență arătând că nu ar trebui să existe nuanțări de genul – practicianul debitorului sau practicianul creditorului – în funcție de cel care face numirea.
Este un singur practician în insolvență – organ care aplică procedura – un auxiliar al justiției, după cum nu există evaluatorul parchetului sau evaluatorul inculpatului și nici consultantul fiscal al parchetului sau cel al inculpatului.
Cu toții avem o mare responsabilitate și cred că este timpul să vorbim despre independența profesiilor liberale și despre riscul de a fi percepuți ca instrumente ale unor tabere diferite.
Deonotologia este soluția. Echilibrul este soluția. Valoarea este răspunsul.
