Insolvența unităților administrativ teritoriale nu duce la încetarea activității acestora, însă ar putea fi instituite taxe și impozite suplimentare până la încetarea acestei stări, se arată într-un material de presă al Casei de Insolvență Transilvania (CITR). Planul de redresare poate prevedea reduceri de personal.
După deschiderea procedurii, unitățile administrativ-teritoriale nu pot să crească cheltuielile, să înființeze servicii noi, să platească datorii anterioare, să împrumute fonduri noi sau să angajeze personal suplimentar fără avizul administratorului judiciar.
Contractele în derulare pot fi menținute sau denunțate unilateral de către administratorul judiciar cu aprobarea autorității deliberative. Creanțele curente din timpul procedurii vor fi plătite la data scadentă, în timp ce creanțele anterioare intrării în insolvență vor putea fi eșalonate la plată sau chiar reduse total sau parțial. În timpul procedurii, unitatea nu poate fi executată silit sau acționată în judecată. De asemenea, serviciile publice esențiale nu pot fi întrerupte. Atât administratorul judiciar, cât și ordonatorul principal de credite trebuie să ia toate măsurile pentru a menține aceste servicii în funcțiune.
Hotărârile Consiliul Local sau Consiliul Județean privind operațiunile financiare și cele care se referă la patrimoniu vor trebui avizate de către administratorul judiciar.
Unitatea administrativ-teritorială, aflară în insolvență, nu mai poate fi executată silit, nu mai acumulează penalități și dobânzi pentru creanțele neachitate la termen, iar planul de redresare poate micșora datoriile prin reeșalonare sau ștergerea lor.
Procedura de insolvență poate fi deschisă la cererea primarilor (în cazul primăriilor) sau a președinților consiliilor județene (în cazul județului), ori de către un creditor sau un grup de creditori, cu o creanță totală ce depășește 50% din bugetul unității. În cazul în care datoriile depășesc 15% din bugetul general și sunt mai vechi de 90 de zile, administrația respectivă se consideră în criză financiară.
Puterile administratorului judiciar sunt mai mici decât în cazul procedurii insolvenței societăților comerciale. Acesta doar propune autorităților denunțarea unor contracte și nu poate întocmi singur planul de redresare. Planul se face împreună cu ordonatorul principal de credite și este necesară inclusiv avizarea lui de către Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice și de către Camera de Conturi. Planul nu poate avea o perioadă de aplicare mai mare de 3 ani și poate să prevadă reeșalonarea datoriilor și, în anumite condiții, chiar reducerea acestora.
